Ziua in care nu se cumpara nimic
Ce apreciati mai mult la un spectacol de teatru: actiunea sau interpretarea? Povestea sau actorii? Aici imi recunosc defectul: pe mine ma prinde povestea. Daca imi place si daca e surprinzatoare, sa ma tina cu sufletul la gura, nici nu mai sunt atent la alte detalii. Da, unele mi-ar sari in ochi la o a doua sau o a treia vizionare. Din acest motiv nu vad un spectacol de mai multe ori decat rar.
Ziua in care nu se cumpara nimic este tipul de spectacol unde povestea m-a prins atat de mult incat n-am fost atent la multe detalii. Cativa amici bloggeri, pe langa mine, spuneau ca nu e atat de bine jucata. E drept, unii au un principiu pagubos: daca e la TNB trebuie sa fie ceva genial. Am mai auzit placa asta. Nu sunt de acord cu ea. Deloc. Eu nu judec un spectacol dupa locatie, avand aceleasi pretentii de la orice spectacol, indiferent unde se joaca. Daca l-as fi vazut intr-o cafenea, intr-un teatru mic si independent ori la sala mare a TNB-uli aceleasi pretentii le-as fi avut.
Nu, nu este un spectacol jucat rau. Deloc. Ideea este ca actorii joaca astfel incat sa nu iasa ei in evidenta. In centrul atentiei e povestea, este decorul, sunt imaginile care se deruleaza in fata spectatorilor. Ei, actorii, sunt, uneori, doar parte din decor.
Iar spectacolul este cu tineri, despre tineri, pentru tineri. Despre modul in care tinerii vor, pot si reusesc sa schimbe ceva. Despre cum unii oameni bine intentionati, care muncesc pe branci si primesc infim, pica vinovati fara sa fie, efectiv, vina lor. Despre cum orice revolta sociala are cauze pur egoiste.
Mi-a placut spectacolul: unul plin de suspans, comic, plin de efecte vizuale, cu ajutor multimedia si extrem de tineresc. Un text care cu usurinta ar fi putut fi facut film (daca n-o fi fost deja facut). Este scris de Kim Atle Hansen, iar adaptari ale lui au mai fost jucate in Anglia, Rusia, Brazilia, Italia si SUA.
In final, am ramas cu intrebarile. Enumar cateva:
– Cum ati reactiona daca ati nimeri intr-un loc (mall sau oricare alt loc aglomerat) unde urmeaza sa se intample ceva?
– Ce sentiment aveti cand treceti prin nenumaratele magazine din mall-uri? Aveti vreun sentiment de vinovatie sau, dimpotriva, considerati acele magazine ca fiind utile?
– V-ati gandit vreodata daca formatiile care canta in concerte tematice chiar cred in ceea ce se cere la acel eveniment: concert pentru salvarea animalelor, concert pentru sinistratii din zona X, concert pentru eradicarea foametei in Africa ? Aici, ca un hint (un fel de #spoiler): oare cei care au preluat #IceBucketChallange chiar credeau in ideea care a stat la baza?
– Care sunt scopurile reale ale participantilor la o revolta?
– Cat de repede cedeaza cineva atunci cand e vorba de salvarea propriei persoane?
– Cum v-ati simti daca timp de o zi nu ar exista mall-uri (sau ar fi inchise)? Daca ar exista, asa cum se zice in titlu, Ziua in care nu se cumpara nimic.
Nu, la spectacol nu veti afla raspunsurile. Uneori, insa, un mare castig este sa incepi sa-ti pui intrebari.
Ziua in care nu se cumpara nimic se joaca la sala mica a Teatrului National din Capitala si apartine companiei independente de teatru ProDrama. Mai multe detalii despe spectacol gasiti AICI. Salutari TEATRALE tuturor!
întrebări ce ar trebui să ne pună pe gânduri pe toți