Interviu cu Emil Calinescu luat de … cititori!

Acest interviu cu Emil Calinescu, da, cu mine, este luat de … cititori. Am primit intrebarile  (peste 50) de la cititori si urmaritori. Unele intrebari se repeta, altele au fost reformulate, altele au fost comprimate (2 intrebari diferite au devenit o singura intrebare). Ordinea este cea aleasa de mine. A iesit ce veti vedea in randurile urmatoare. Luati-va popcorn, cola si aveti multa rabdare. Asadar …

De ce e bine sa scrii SI advertoriale ieftine Emil Calinescu

Daca ar fi sa te descrii in 22 de cuvinte ce ai spune despre tine?

Eu sunt Emil Calinescu si tocmai am fost rugat sa ma descriu in 22 de cuvinte, lucru pe care nu il doresc deloc.

Ce inaltime ai?

1.93, daca are relevanta pentru cineva. Greutatea n-o spun.

Ai incercat vreodata sa slabesti? Și una suplimentara: cand si cum te-ai impacat cu greutatea ta corporala?

Raspunsurile vin la pachet: eu sunt un gurmand si imi accept aceasta pasiune. Nu ma vad slabind si consider ca asa trebuie sa fiu eu, cu greutate.

Am o experienta neplacuta, traita nu de mine, ci de o colega. Eram in scoala generala cand o colega s-a apucat brusc de slabit, o cura din aia radicala. S-a imbolnavit din cauza acelei cure si a ratat banchetul de absolvire a clasei a VIII-a. Pentru ea a fost o trauma, un soc, iar pentru mine a fost lectie: si cura de slabire poate face rau.

De fapt cred ca am luat ce am vrut eu sa iau din aceasta experienta: intre a ma imbolnavi din cauza unei cure de slabire si a ma imbolnavi din cauza ca-s gras, prefer varianta a doua.

Cum ma impacat cu mine asa? Apai poate din narcisism, zic unii, insa chiar imi place asa cum sunt. Nu simt nevoia sa schimb ceva la mine, oricat de ciudat ar suna asta.

Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori Emil Calinescu Restaurant Duna

Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru scris?

Cred ca mi-am descoperit-o in anul 1 de facultate. La sfarsitul scolii generale nu stiam ce vreau sa fac (mai am o intrebare de genul, raspund acolo detaliat), insa cumva fusesem convins de altii ca cifrele ma vor ajuta. M-am dus, deci, la un liceu real. Dupa 4 ani de cifre, am hotarat sa fac o facultate umanista. Cred ca prin anul 1, daca nu chiar anul 2, dupa niste sesiuni intense de sociologie, mi-am dat seama ca imi place sa scriu, stiintific sau nu. Am descoperit ca literele si nu cifrele imi vor fi aliate.

Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru analizarea artelor spectacolului(teatru si arta cinematografica)?

Trecand peste formularea pretentioasa, totul a venit natural. Eu nu analizez artele, eu doar scriu niste impresii. Pentru mine e important ce a reusit un spectacol sau un film sa miste in interiorul meu, nu cat de bine este interpretat un rol. Pentru mine textul, piesa sau scenariul, este mai important decat interpretarea in sine. Mesajul este mai important decat modul in care a fost el transmis. Intre un personaj care ma lasa rece interpretat fabulos si un personaj misto interpretat mai slab il prefer pe al doilea. In teatru, de pilda, nu am putut empatiza niciodata cu nebunii, chiar daca sunt convins ca-s roluri extrem de dificile.

Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru scrierea articolelor pe blog?

Pofta vine mancand. Am inceput blogul, cel vechi, studentesc, din joaca, la caterinca, si am descoperit nu doar ca-mi place, ci si ca pot trai din asta, ca pot castiga bani din asta. „Si-am sa fac asta/ Altceva n-a fost/ Si-am sa fac bani din asta/ Altfel n-are rost”

Daca ai scrie o carte despre viata ta cum s-ar numi?

Habar n-am, nu cred ca ar trebui sa scriu o carte despre viata mea de pana acum. Nu simt ca as fi facut ceva cu adevarat spectaculos. As scrie, si sunt tentat s-o fac, o carte de fictiune unde personajul va avea multe din mine, dar n-as fi 100% eu. Maximum 40%, as zice.  De altfel, candva incepusem cartea aia. Momentan e proiect abandonat. Ca sa raspund la intrebare, titlul este Serial blogger/ Blogger in serie. Cumva titlul mi se potriveste.

Daca ai scrie o piesa de teatru despre o experienta negativa cum s-ar numi?

Nu stiu numele exact, dar ar contine cu siguranta cuvantul tradare. Experientele negative sunt, in cazul meu, tradarile. Sau, ca sa spun altfel, unul dintre marile mele defecte este faptul ca am incredere prea mare in oameni. Nu vorbesc despre tragediile inerente din viata unui om, fiecare om traieste moartea unei rude sau al unui prieten, vorbesc efectiv de experientele negative curente, de zi cu zi.

Daca ai scrie un scenariu de film despre viata ta cum s-ar numi?

Lucrurile n-ar sta diferit la film, deci recititi raspunsul de mai sus legat de carte. Altfel, daca filmul ar fi, de fapt, ecranizarea cartii vietii mele, as accepta ecranizarea ei in timpul vietii mele cu conditia sa pot alege actorul care sa ma interpreteze. Sper sa nu ajung precum Adi Schiop care dupa indelungi castinguri a concluzionat ca doar … Adi Schiop il poate juca pe Adi Schiop (vorbesc despre filmul Soldatii. Poveste din Ferentari).

Dacă viata ta ar fi o carte, care ar fi titlul?

Poate Codul lui Emil. Ori, daca nu, Cinemil intelege? Asta daca ar fi sa trebuiasca sa aleg personal titlul. Poate scriitorii consacrati ar alege titluri mai … normale.

Dacă ar fi să dispara cartile (toate, in orice format) SAU „ecranele” iar tu ai putea fi calaul care alege, ce ai rade de pe fata Pamantului (atentie, daca alegi ecranele, nu ar exista carți electronice in acea lume)?

In mod cert refuz sa raspund la intrebarea asta pentru ca nu-mi imaginez lumea astfel. Eu nu vreau sa exclud, sa rad nimic si oricum nu cred ca acest lucru ar fi posibil. Sunt convins ca daca as alege sa ard toate cartile din aceasta lume tot s-ar mai gasi nebuni care sa le ascunda (si bine ar face). Iar eu, unul, nu as vrea sa fiu calau in nicio situatie. De altfel, eu nu-mi pun niciodata probleme de genul CE AS INTERZICE MAINE. Eu imi pun probleme invers: dintre chestiile interzise, ce as legaliza maine? Daca toti am gandi asa, am trai intr-o societate mult mai misto 🙂

Emil Calinescu blogul fara comentarii

Care sunt principiile de viata dupa care te ghidezi?

Nu cred ca exista oameni care sa aiba o lista de principii pe care s-o poarte tot timpul la ei. Intrebarea aceasta, tipica interviurilor de angajare, incearca sa arate altceva. Atunci cand o pui astepti un raspuns spontan, gen sa vezi care este principiul numarul 1, care este principiul numarul 2 si tot asa. Personal, prefer s-o evit, nu ca n-as avea principii morale, nu ca as fi un om imoral sau amoral, ci pentru ca insiruirea unor principii mi-ar lua sute de pagini (sa le enumar si sa le si explic).

Care este motivatia ta pentru a scrie pe mai multe bloguri personale?

Notiunea de blog personal este incerta. La modul general, blogul personal este cel care contine numele tau, este blogul-pasaport, in esenta generalist (nu mono-specializat). Eu am si blog de acest tip, fix blogul pe care sunteti acum, dar si bloguri de nisa. Tot personale sunt, ale mele, dar sunt nisate. Sunt opiniile lui Emil despre filme, despre spectacole de teatru, despre carti.

Intrebarea este dubla, asa ca voi da doua raspunsuri. Intai si intai, pentru prima parte motivatia este deopotriva personala, psihica, vreau sa impartasesc cu altii ceea ce fac, sharing is caring, dar si de natura financiara, castig bani. Nu sunt tipul ahtiat dupa bani, pot refuza oferte, dar recunosc ca uneori gandesc si financiar: bai, n-am mai scris pe blogul X de o luna, hai sa mai scriu, ca apoi e nasol. Problema a aparut mai ales in pandemie, cand teatrele au fost inchise. Teatrul online, sa ne intelegem, nu e pe gustul meu.

Legat de intrebarea a doua, nevoia a venit cumva inversa. Aveam blogul generalist si scriam prea mult despre un subiect. Primul blog are o istorie mai interesanta, mai misto: in vreo 3 contexte mi s-a spus ca ar fi mai bine ca blogul meu sa fie de filme, nisat. Altfel n-aveam sanse sa ajung vreodata pe afisul vreunui festival. Numele de Cinemil mi-a venit la un festival de film, la micul dejun. A venit cumva natural. Restul blogurilor au fost facute dupa cum ziceam: scriu prea des despre teatru; am prea multe articole despre fotbal (si nu am publicul nisat, interesat de subiect); scriu prea mult despre politica (si nu da bine sa am articol politic, care poate provoca reactii contrare, printre articole despre teatru)… Si tot asa.

Ce ma motiveaza sa scriu pe ele? Faptul ca-s ale mele. Asta e varianta pe scurt de tot :))

Ce ar face Emil daca maine nu ar mai avea blogurile?

Buna intrebare, insa in mod socant nu m-am gandit la asa ceva. Eu nu ma gandesc, atunci cand am ceva, cum ar fi viata mea fara acel ceva. De pilda: cum ar fi viata oamenilor fara masina de spalat? Ar fi naspa, asta nu inseamna ca ar trebui sa ne speriem. La fel si cu blogurile: le am, sunt ale mele, ma bucur de ele. Nu stiu ce as putea face daca nu le-as avea. Dar, gandind altfel, daca ele nu ar fi existat m-as fi apucat din start de altceva. Poate as fi reusit.

Intrebati 90% dintre angajati ce s-ar face daca n-ar exista postul lor. Nu vor avea habar ce sa raspunda. Unele posturi par a exista de cand lumea: cel de contabil de pilda.

Care a fost cea mai fericita experienta traita de tine?

Din pacate, desi lumea ma invidiaza pentru ca-s tot timpul zen, vesel, aparent lipsit de griji, nu pot spune ca am un astfel de moment. Fericirea inseamna, dupa mine, suma momentelor fericite, iar idealul este sa ai cat mai multe astfel de momente. Ca sa va dau un exemplu concret, cei care au ajuns parinti spun ca cel mai fericit moment din viata lor este atunci cand s-a nascut copilul. Eh, daca acela este un moment cu adevarat fericit, nu inseamna ca trebuie sa te strofoci sa-l reproduci, sa faci o tona de copii. Trebuie, insa, sa iti gasesti fericirea in mai multe lucruri, in mai multe placeri. Placerile, in mod evident, pot devnei vicii, dar asta e, suntem oameni si nu roboti.

Pe ce nisa iesita din comun ti-ai mai crea un blog?

Blog de haine si blog de muzica – ele lipsesc din trustul meu. Nu stiu daca sunt asa iesite din comun.

Iar daca veti spune ca nu ma pricep la cele 2 domenii, sa stiti ca aveti dreptate: fix d-asta vreau sa-mi fac! :))

Emil Calinescu Revelion 2021

Care este berea ta preferata?

Nu am o bere preferata, insa recunos ca-n ultima vreme tot simt nevoia sa testez, fie beri straine, fie beri craft (romanesti sau straine). Dintre berile comerciale romanesti, Timisoreana nepasteurizata si Ursus retro sunt preferatele mele, fara sa fie nicidecum cele mai bune beri pe care le-am baut vreodata.

Si ca sa-ti dau un raspuns dubios, la multe localuri comand berea la halba: este mai usoara (mai diluata, zic unii), aluneca mai repede si, mai ales, ador sa beau din halba. De multe ori am cerut bere la sticla, insa am cerut halba sa beau din ea.

Care este bautura ta alcoolica preferata?

Greu de spus. Am inceput sa beau tarii. Beau un paharel la fiecare masa de pranz (sa zicem 5 zile din 7). Nu pot spune ca am vreo bautura preferata, inca sunt precum un copil care le descopera. Dintre cele dubioase, fara sa pot spune ca este THE BEST, ador OUZO. Nu e chiar preferata mea, numarul 1, dar il ador. Il beau, insa, cu precadere vara, cu apa minerala rece. Nu este ceva ce ma incanta sa beau iarna.

Unde ai mancat cei mai buni mici?

Pentru Bucuresti am facut deja topul: Casa Oprescu, Terasa Obor, La Maria si Ion. Din afara Bucurestiului merita mentionate: La Ciotoianu, Dedulesti (aia celebri), la Mihailesti (Dovinot; sunt pe malul unui lac, au si terasa, poti manca si inauntru; e chiar misto si locul) si la Cerbu (intre Slatina si Pitesti, la fix 17 Km de Pitesti; se lauda ca au cei mai MARI mici din tara). Dintre acestia, cei mai buni, daca stii exact de unde sa-i iei, tot la Dedulesti sunt. Din pacate, insa, si la Dedulesti, si la Cerbu sunt cartofii naspa (congelati). La Terasa Obor nu-s cartofi deloc, deci na. Ideea de baza e alta: cei mai buni mici se mananca pe marginea drumului, nu in crasme de fite. La Caru cu Bere, ceva intre carciuma de fite si bomba de la marginea drumului (ma rog, asa isi doreste sa fie), micii sunt doar decenti.

Care e desertul preferat?

Sunt dubios, dar desertul preferat este inghetata, in toate combinatiile posibile. Ador chestiile care contin inghetata: profiterol, inghetata prajita, clatite cu inghetata. Ador inghetata de casa, ador localurile care au cupe de inghetata, din care iti poti alege. Daca nu ar mai exista alte deserturi pe lumea asta in afara de inghetata, pe mine nu m-ar afecta foarte mult.

Cand o sa inveti sa iti gatesti singur?

Culmea e ca stiu sa gatesc, dar nu am dexteritatea necesara in maini. As fi bun de chef, de bucatar-chef mai precis, dar nu as putea ajunge niciodata asa ceva ca nu imi merg mainile sa fac chestiile de baza. Chestiile complicate, sa spun ce sa pui si cat, nu-mi sunt straine. Daca as avea un ajutor, eu doar sa dau indicatii, m-as descurca in bucatarie. Vorbesc foarte serios.

Pe de alta parte, datorita acestui lucruri am colindat atatea restaurante. Si nu-mi pare rau. Financiar poate, ca experiente de viata nu regret deloc.

Dacă ai avea de ales între sarmale dietetice și ciulama de ciuperci, de care shaorma ți-ai lua?

In mod ciudat, imi place ciulamaua. Imi plac ciupercile, la modul general. Si in mod la fel de ciudat, poate si mai ciudat, nu-mi plac sarmalele. Deci, ca sa stric gluma complet: ciulamaua nu se refuza, dar tot shaorma e mai buna 🙂

Poza este luata din articolul dedicat Shaormeriei Baneasa

Dacă ai putea mânca toată viața doar de la un restaurant, pe care l-ai alege?

Din nou sa aleg, din nou sa exclud. Nu as exclude niciun restaurant. Cu siguranta, dac-ar fi o situatie de genul, as alege un restaurant multilateral dezvoltat, unul unde as putea manca o mancare cat mai diversificata. Nu as alege in niciun caz un local unde as putea manca doar burgeri sau doar pizza.

Preferi mancarea gătita acasa sau sa comanzi?

Cu subiect si predicat: nu ma incanta ideea de a comanda mancare. Pentru mine exista 2 variante: fie mananc acasa (la mine sau la altcineva), fie MA DUC, singur sau cu cineva, la un restaurant sa mananc. Am mancat o singura data shaorma acasa, luata la pachet, si pot spune ca nu am simtit nimic. Feeling 0.

Cand ai de gand sa te apuci de mers la sala?

Momentan nu am astfel de ganduri. Si sper sa nu fie NEVOIE de asa ceva.

Ce alte pasiuni mai ai?

Cand intrebi ALTE pasiuni se presupune ca s-a vorbit deja despre cateva. Ca sa continui la fel de dubios raspunsul, eu nu-s impacat, dar deloc, cu acest cuvant, PASIUNI. Evident, filmele, teatrul, cartile si fotbalul (sa-l privesc, nu sa-l joc) sunt printre ele (desi, repet, nu le-as zice pasini; o pasiune trebuie sa fie ceva foarte-foarte intens, ceva fara de care nu as putea trai). As mai adauga: plimbarile (nu am banii necesari sa ma plimb prin toata lumea, cum mi-as dori, dar mi-ar placea), punand aici la loc de cinste TURISMUL CULINAR (pentru mine ideea nu este sa te plimbi 5 ore si sa te asezi la primul restaurant care-ti iese in cale; eu, unul, strabat jumatate de oras pentru un anume restaurant, nu ma duc intr-un sejur de 2 ori in acelasi loc, nu mananc 2 zile la rand acelasi lucru si incerc, per total, sa ma plimb nu doar cultural, ci si gastronomic); ador ideea de socializare (eu am reusit sa am prieteni cam prin toate colturile tarii, asa ca vizita intr-un alt oras inseamna aproape de fiecare data revederea cu cineva); socializarea poate fi, insa, si virtuala (deseori ma duc SINGUR la masa, dar socializez cu altii pe chat; nu m-as vedea stand o zi intreaga fara sa schimb o vorba cu nimeni); mai adaug boardgame-urile (care intra tot la partea de socializare, dar este o socializare hai sa zicem competitiva) si alte jocuri (sahul si tablele se pun ca boardgame-uri? dar jocurile de carti?). As mai putea enumera, dar ma opresc aici.

 Te-ai gandit sa cochetezi cu actoria?

Am facut un mini-curs de improvizatie, am fost pe scena de cateva ori. Eu am o problema: nu ma pot preface, nu pot sa intru in alt personaj. Eu sunt Emil Calinescu si pur si simplu nu pot plange daca n-am motive. Nu pot sa sufar pentru ca personajul de pe scena a patit ceva nasol. Poate d-aia apreciez atat de mult actorii: pentru ca fac ceva ce nu pot face eu.

Care este cartea ta preferata?

Nu am asa ceva, in principiu in locul recitirii unei carti prefer sa citesc una noua. Sunt prea multe carti pe lumea asta pentru a ne apuca sa le citim de 2 ori. Valabil si la filme. La spectacolele de teatru e o poveste aparte: se spune ca piesa este aceeasi, dar spectacolul este intotdeauna unic. Acolo are sens sa revezi un spectacol: poate se joaca in alta parte (in festival, la el acasa); poate are o distributie usor diferita; poate a crescut, nu mai este acelasi ca la premiera …

Cum se numeste filmul tau preferat?

Aceeasi discutie ca mai sus, cu amendamentul ca la filme pot exista argumente de ordin social: hai si cu mine sa vad filmul X. Uneori cedez rugamintilor unor prieteni. Din ce in ce mai rar, insa.

Cum se numeste spectacolul preferat?

Evident ca nici d-asta nu am. Sunt spectacole care m-au impresionat, la care am experiente de neuitat. Dar nu spectacolul in sine devine preferatul meu, ci experienta avuta atunci cand l-am vazut. Am povestit candva despre aceste experiente.

Cum se numeste serialul preferat?

Serialele sunt mari consumatoare de timp, asa ca pe ele le-am sacrificat. Citesc mult, dar vad putine seriale. Nu, nu am vreun serial preferat.

Cum te-a afectat pandemia?

Foarte mult. M-a afectat mai mult decat pe multi pentru ca, in cazul meu, socializarea juca un rol important, esential. Sa ne intelegem: poti socializa cu necunoscuti. De pilda, te duci SINGUR la cinema, insa nu esti SINGUR in sala de cinema. Experienta traita acolo nu este o experienta pe care o traiesti singur. Daca vreun personaj spune o gluma, rade in hohote toata sala; daca se plange in sala, iti vine si tie sa plangi. Chestia asta este multiplicata de zeci de ori in sala de teatru, acolo unde si actorii iti transmit energia lor. In plus, chiar si-n putinele saptamani cat au fost (re)deschise cinematografele si teatrele, tot ca pe ceva de moment, de compromis, le-am receptat. Eu vreau sa stau la teatru alaturi de altii, nu distantat de toti si de toate. Ideea este sa stai aproape de oameni, nu departe de ei.

Iar masca mi se pare pur si simplu o pereche de catuse, de care abia astept sa scap. Sa fii incatusat fara sa fi facut nimic – asta este cu adevarat tragic.

Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori Casa Oprescu

Te-au ajutat studiile universitare în viata, personal sau profesional? De ce nu profesezi in niciuna dintre meseriile pentru care te-ai pregătit?

Uite o intrebare buna. Ma rog, sunt 2 intrebari, de la 2 persoane distincte, eu doar le-am unit. Raspund impreuna. Nu profesez efectiv cele 2 meserii, insa indirect studiile ma ajuta:

  • Sociologia, prima mea facultate, mi-a generat un mod de gandire, un sablon, daca imi permiteti exprimarea. La sociologie, indiferent de tematica unui eseu, oricat de mic ar fi acela, se incepe cu o introducere in care spui, printre altele, MOTIVATIA alegerii temei. De ce este acea tema importanta PENTRU TINE. Articolele pe care le cititi pe bloguri sunt influentate de aceste sabloane.
  • Masterul meu s-a chemat Sondaje de opinie, marketing si publicitate. Marketingul ala, chiar daca nu era domeniul principal, m-a ajutat sa MA promovez mai bine.
  • Iar facultatea de drept ma ajuta sa stiu sa citesc o lege si, daca-mi dati voie sa fac comparatia, una care nu-mi apartine, m-a ajutat sa imi pun ordine in ganduri. Un profesor de la drept ne tot zicea ca „Stiintele juridice sunt matematica stiintelor sociale”. Mare dreptate avea.
Candva incepusem si un doctorat. Poza aceasta, ULTIMA poza in care apar cu cravata, este facuta la deschiderea scolii doctorale 🙂 (anul 2010)

Ce ai vrut să fii când o să fii mare atunci când ai fost mic?

Greu sa raspund la asta pentru ca, in mod dubios, nu prea am vrut nimic. Eu am fost tot timpul adeptul pasilor mici: acum sunt clasa a IV-a, mai am timp. Acum sunt clasa a VIII-a, nu trebuie sa ma decid acum.

Ca sa intelegeti cat de dubios am fost dintotdeauna, de fiecare data eu am incercat sa ma pun in pielea altora. In pielea unora imi placea, adoram sa fiu, in pielea altora nu. Exista niste persoane pe care le invidiam, cu fotbalistii in frunte, chiar daca eram constient ca nu eram bun, nu aveam talent, pentru asa ceva.

Alta meserie pe care mi-am dorit-o a fost cea de avocat. Am si facut facultatea de drept. Din pacate, imaginea mea despre avocati este data de filmele americane. Ca sa fiu mai exact, avocatul cu care empatizez e cel american, adica avocatul care tine pledoarii in fata unor jurati, in fata unor oameni simpli, cu argumente juridice si mai putin juridice, care vorbeste in cuvinte normale, in termeni cunoscuti de toata lumea. Nu ca la noi, unde duelul juridic se face deseori in hartii, petitii, intampinari si alte asemenea.

Ma rog, imaginea avocatilor e diferita de ce fac ei cu adevarat. Ca sa revin la intrebarea de mai sus, degeaba iti doresti sa fii ceva daca tu nu esti capabil. Domeniul juridic, de pilda, nu este pentru mine. Repet, un avocat american da. Un avocat in Romania sigur nu.

Care este personajul tău preferat dintr-un roman? Dar personajul preferat dintr-un film?

Daca n-am un roman preferat, de ce as avea un personaj preferat? Ca idee, sunt atras, intr-un mod bolnav, de personajele negative, de criminalii in serie, de scursurile societatii. Judec o carte (si un film) dupa acest personaj. Un thriller sau un horror trebuie sa te bage in scaun pentru ca trebuie sa te temi de personajul negativ. N-as putea spune, insa, ca vreun personaj negativ, vreun dereglat intalnit de mine, este personajul meu preferat. As fi mai defect decat sunt daca as afirma asta.

Dacă ai construi un personaj in ce poveste l-ai încadra?

Ca sa intelegeti de unde a pornit ideea acelei carti, cu care tot amenint, eu tot vad bloggeri acolo unde sunt jurnalisti. In seria Millennium, de pilda, Mikael Blomkvist nu ar fi trebuit sa fie directorul unei reviste, sa aiba probleme de 1995, cu tipografia si alte alea, ci ar trebuit sa fie blogger, care sa aiba probleme cu hackerii, cu firma de gazduire si alte asemenea. Probleme de 2021, zic. Exemplele pot continua, dar sunt din aceeasi categorie: multi regizori mi se par a trai in secolul trecut, macar din aceasta perspectiva.

Care este cel mai bun film românesc?

Candva am pus la egalitate Filantropica cu Nea Marin Miliardar. Acum nu as fi atat de convins ca am avut dreptate, fara sa pot argumenta cumva unde am gresit.

Care este cel mai bun personaj construit intr-un roman românesc?

Nu sunt atat de bine pus la punct cu literatura romaneasca, nu pot da un verdict. As spune doar ca strainii sunt INCA fascinati de Baltagul, de romanul rural politist, chestie pe care literaturile straine nu poseda. Iar Vitora Lipan este unul dintre cele mai bine construite personaje.

Cum ai defini un narcisist?

Nu stiu, nu am o definitie a lui. Daca ii intrebati pe altii eu sunt narcisist. Ca sa va dau un exemplu, mie nu-mi place sa pozez peisaje, natura, frunze, sa pozez cerul ruginiu. Mie IMi place sa MA pozez alaturi de un obiectiv turistic, intr-un peisaj superb, sub un cer superb… Cumva consider ca o poza la cer poate face oricine. Cu ce vin eu nou? Cu faptul ca ma aflu acolo :))

Gandind asa sunt sau nu narcisist? Voi sa decideti.

La ce ajuta narcisismul în societatea romaneasca?

Habar n-am daca ajuta. Spun, insa, unde NE-AR ajuta. Eu vad prea mult si prea des o minimizare a inteligentei noastre. Noi facem prea mult si prea des ce fac altii doar pentru ca acei altii fac asta. Daca francezii, italienii, spaniolii si nemtii au facut lock-down, atunci si romanii au facut. Nu pentru ca trebuia, ci pentru ca au facut altii mai destepti.

Daca narcisism inseamna sa gandesti cu capul tau, sa fii diferit doar pentru ca gandesti, atunci eu chiar vreau sa fiu narcisist!

Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori selfie
Daca-mi place sa fac selfie-uri inseamna ca-s narcisist? 🙂

Ce te-a motivat în pandemie?

Ce te face sa crezi ca m-a motivat ceva in pandemie? Pentru mine masurile luate impotriva virusului au fost mai distructive decat virusul in sine, in special in ceea ce priveste latura psihica, drept urmare singura minima motivatie este posibilitatea ca acest virus sa treaca. In rest, pandemia trebuie sa fie un capitol care sa se incheie si TOTUL sa revina la normal. Din pacate, constat pe zi ce trece acest lucru este din ce in ce mai improbabil.

Ce iti displace cel mai mult in blogosfera romaneasca?

Imi displace faptul ca putini oameni se mai legitimeaza cu apelativul BLOGGER. Cumva parca le e rusine ca sunt asa ceva. Unii sunt antreprenori online, altii sunt it-isti (cu blog), altii sunt „ziaristi independenti”, altii sunt cine stie ce altceva. Putini oameni se legitimeaza undeva spunand ca sunt bloggeri. Drept urmare, blogosferei romanesti ii lipseste MANDRIA (de a fi blogger).

Ce scriitor te-a influentat?

Nu am carte preferata, film preferat, spectacol preferat, drept urmare nu am nici actor preferat ori scriitor preferat. De la multi vreau sa preiau chestii, pe unii ii apreciez mai mult, pe altii nici macar nu-i cunosc. Drept urmare, pot spune ca multi scriitori m-au influentat, intr-o masura mai mica sau mai mare.

Care e autorul favorit în materie de thriller? 

Avand in vedere ca a scris doar 3 carti, zic clar Stig Larsson. Ma gandesc mai mult la ce ar fi putut scrie decat la ce a scris efectiv. Dar ca idee, nu am un scriitor preferat. Imi plac multi, fara sa ma pot opri la unul singur.

Care e cartea la care NU ai ghicit criminalul la jumătate?

Sunt multe carti. E drept, depinde si cat de murdar joaca autorul: unii naratori prefera sa ascunda intreg adevarul, in timp ce altii pun din start toate cartile pe masa. Unii isi doresc ca cititorii sa ghiceasca criminalul, in timp ce altii nu permit asemenea erezie. Nu dau exemple pentru ca sunt multe. In cazul unor carti, TREBUIA sa ma prind dar NU am facut-o pentru ca autorul a avut un stil atat de alert incat nu mi-a permis sa respir.

Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori selfie 2

Ce gen de literatură NU ai citi niciodată?

Dezvoltare personala inutila si carti de sfaturi in dragoste. Ma rog, ultimele tot un fel de carti de dezvoltare personala se cheama ca sunt.

Cu ce scriitor crezi ca ai fi foarte bun prieten?

Grea intrebare, insa recunosc ca nu sunt atat de interesat de vietile lor private. Traiesc intens lecturile, ca si filmele, insa nu am curiozitati mondene legate de viata lor. As putea da niste exemple „excentrice”, gen Mark Twain sau habar n-am ce alt scriitor de pe la noi, dar prefer sa nu.

M-as putea intreba, insa, in sens invers: ce scriitor mi-ar accepta mie prietenia? Lista ar fi in mod cert foarte scurta.

Dacă ar fi să renunti la toate cartile pe care le ai si sa pastrezi doar una pentru toata viata, care ar fi aceea?

De ce oamenii au obsesia excluderilor si a topurilor? Ideea este sa citesti cat mai multe carti bune si sa inveti de la cat mai multi oameni? De ce as interzice ori as renunta la niste carti? Serios, e absurd.

Care este cea mai mare realizare a ta?

Hai sa povestesc ceva misto. Era una dintre primele vizionari de film. Erau pe acolo diversi oameni: unul scria pentru FilmeTari, altul pentru Metropotam, altul pentru Adevarul, altul pentru Ziarul Metropolis. Eu, insa, scriam pentru BLOGUL MEU. Eu eram cel mai mandru de acolo.

Iar atunci cand blogurile mele au ajuns pe afisele filmelor si festivalurilor de teatru (in 2020, de pilda, am fost pe afisul Festivalului FEST-FDR 2020), mandria e cu atat mai mare. Este o realizare, nu? Stiu ca pentru multi e ceva minuscul. Cei care gandesc la scara mare, „think big”, nu vad cu ochi buni acesti pureci. Visul lor este sa lucreze la o companie mare si sa ajunga in varful ei. Visul meu este sa nu am niciodata sef. Si momentan am realizat asta.

Pe scurt de tot: cea mai mare realizare a mea sunt eu 🙂

Cum te-ar descrie fostul tau sef?

Am raspuns mai sus la intrebare, dar simt nevoia sa subliniez: NU AM AVUT NICIODATA SEF.

Care este citatul care te reprezinta?

Daca vreti sa raspund direct, iti spun clar: Viata e frumoasa, dar merita traita – Gica Hagi.

Acum sa explic: nu am nici macar un citat preferat. Consider ca e bine sa ai o memorie indeajuns de buna ca atunci cand esti intrebat ceva sa poti baga, din cand in cand, cate un citat. Unul preferat, care sa ma reprezinte, nu am. Insa citatul, pentru mine, trebuie sa aiba 3 calitati:

  1. Sa fie usor de inteles (d-aia exclud filosofii).
  2. Sa fie concis, nu o generalitate care se poate aplica la orice.
  3. Sa aiba macar un strop de umor.

Cel de mai sus le are pe toate 3. Zic.

Care e citatul tău favorit pe anul acesta?

„Orice lege prea des încălcată înseamnă că nu e bună; legislatorului îi revine sarcina să o abroge sau să o modifice” – Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar

Nu este favoritul meu, este doar cel mai recent citat care mi-a placut 🙂

Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori 4

Preferi cartea în format fizic sau electronic? De ce?

Cartea fizica imi da alta senzatie. Principala senzatie este faptul ca simt cum se imputineaza paginile. Si in plus stau prea mult cu ochii in ecrane. Cititul are rolul de a-mi odihni ochii. Oricat de avansat ar fi ebook-reader-ul, tot e mai odihnitoare o carte fizica.

In plus, sunt carti care au ceva tactil

Subliniezi cu creionul pe carti? Folosesti semne de carte sau indoi colturile paginilor?

La prima intrebare raspunsul este clar nu. La a doua intrebare raspunsul este da in cazul semnelor de carte. Atunci cand NU am semne de carte imi notez pur si simplu in telefon pagina la care am ramas. Pe bune ca fac asta atunci cand nu sunt acasa.

Daca ai fi presedintele pentru o zi, ce ai schimba in educatie?

Grea intrebare. Ca sa raspund legal, daca as fi PRESEDINTE nu as putea schimba NIMIC in educatie. Presedintele nu are atributii acolo.

Dar ignorand acest aspect, in educatie trebuie schimbate multe. Eu, unul, mai libertarian de felul meu (pana la un punct), as scoate gratuitatea studiilor. Sunt paradoxal: eram si sunt de acord cu gratuitatea pe tren a studentilor, dar nu vreau facultate gratuita. Motivul e simplu: facultatea trebuie sa coste pentru ca studentul sa fie mai motivat. Nu o avere, nu sa te coste un rinichi, dar macar 2.000 de lei tot ar trebui sa coste. Iar subventii sa insemne imprumuturi cu dobanda mica, chiar 0, pentru cei saraci. Imprumut inseamna, insa, ca acei bani TREBUIE returnati. Nu ar face minuni chestia asta, dar eu zic ca ar schimba multe.

Zi-mi un singur lucru pe care l-ai schimba la societatea în care trăim – unul singur, cel mai important pentru tine.

Daca as fi politician, guvernant, nu as trata populatia, oamenii pe care-i conduc, ca pe niste vite. Exemplul actual al Suediei este elocvent: este SINGURA tara din lumea asta unde guvernantii nu si-au tratat cetatenii ca pe niste vite. Unele guverne au fost mai autoritare decat altele, asta neschimband ideea generala. Da, daca ar trebui schimbat ceva fix asta as schimba. Restul schimbarilor ar decurge de la sine.

La ce te uiti prima dată la o femeie?

Incep intrebarile interesante, personale. Voi raspunde la O PARTE DINTRE ELE. Nu la toate, evident. In acest caz, raspund clar: la picioare. O femeie trebuie sa aiba deopotriva picioare frumoase si lungi. Partea a doua nu este o fita, este in cazul meu o necesitate: avand 1.93 nu ma vad niciodata alaturi de o femeie de 1.50. Mie si 1.68 mi se pare prea putin.

Ca sa raspund la o intrebare care nu mi s-a pus: intre sani mici, dar picioare inalte si frumoase si sani mari, dar picioare mici si butucanoase prefer in mod evident prima varianta. Ma rog, poate avea si picioare frumoase, daca-i mica tot degeaba.

Poate din acest motiv ador replica „…pitica nenorocita”. V-o si dau, ca sa stiti despre ce vorbesc.

Ai iubita?Ai masina?Ai casa?Ai bani?

Raspunsul e nu. Deci gonesc toate doritoarele. Ma rog, chestia cu banii e relativa. Dar nu discut decat in privat :))

Cum de nu ai o iubita/iubit??

Nu as zice ca nu vreau, as zice ca nu imi propun asta, nu este principalul meu scop. Ca sa formulez altfel: omul se naste liber, singur, asta fiind starea lui naturala. Cealalta stare, de a fi cuplat, este o scoatere a omului din starea sa naturala. Ca sa se intample, in cazul meu cel putin, trebuie sa se intample multe alte lucruri, care pot fi rezumate prin Viata mea sa nu se schimbe cu mai mult de 30%. Adica m-as cupla cu cineva care m-ar accepta asa cum sunt, daca as accepta-o si eu pe ea asa cum e (m-as cupla cu o ea, nu cu un el, asta e clar), iar acest ASA CUM SUNT presupune inclusiv activitatile mele, viata mea, chestii care deseori nu includ … pe altcineva. Ca sa dau un exemplu banal: eu nu ma vad ducandu-ma cu cineva la un festival de teatru sau de film. Consider ca ar fi pentru mine o piedica. Daca NU ar fi o piedica, ci un ajutor, de pilda sa ma cuplez cu un fotograf care sa ma ajute in munca mea, lucrurile s-ar schimba. Ati inteles voi ideea, nu mai dezvolt 🙂

Cand o sa încetezi sa fugi de relatii si sa accepti si tu o femeie in viata ta cu care sa te căsătoresti si sa traiesti fericit pana la adânci batraneti?

Nu fug de relatii, desi pare (asa ma laud, ce-i drept), doar ca nu fug nici spre ele. Nu-mi doresc una, asa cum nu as refuza din start una. Insa acea relatie, asa cum ziceam mai sus, trebuie sa nu aduca schimbari mari in viata mea. Ah, si inca ceva: cuplatul nu trebuie sa necesite mare efort. Daca sunt refuzat unul ca mine pleaca de la premisa ca i s-a facut un bine, ca Dumnezeu l-a ferit de o relatie. Nu doar ca nu insist, ci chiar ma bucur de refuz. Da, stiu, sunt defect :))

ziua mea 2016

Unde ti-ai dori sa calatoresti atat in tara cat si in strainatate?

In tara imi place turismul cultural, sa merg la festivaluri, pe oriunde sunt ele. Imi plac de asemenea orasele mari, resedintele de judet, in dauna statiunilor mai micute. De pilda, in loc sa merg la Predeal prefer sa merg la Piata Neamt, tot la munte, deci. Iar in loc de Costinesti prefer Constanta. Sa nu zic ca ador Clujul, Timisoara si Brasovul.

De afara as vrea neaparat sa vad Suedia. Este tara mea preferata de cand e pandemia. Ador atitudinea lor fata de virus. Au salvat democratia, fix asta au facut!

Altfel, dintre tarile unde as vrea sa merg, in ordine aleatorie: ceva din America de Sud, India, Japonia, China, Australia (desi nu-n perioada asta, sunt mai paranoici decat toata Europa la un loc); din Europa ar fi Italia, Grecia, Portugalia si tarile balcanice. Acum, de pilda, m-as duce prin Albania, ca tot e tara cea mai putin restrictiva (fara test, fara vaccin, fara masca).

Daca ai avea posibilitatea sa omori pe cineva si sa scapi bazma curata (adica fara consecinte legale) cine ar fi pe lista? Ai curaj sa spui?

Nu, n-am curaj sa spun, dar trebuie sa povestesc ceva misto. Eram in liceu, in clasa a IX-a. Pe atunci ora de religie avea o utilitate fundamentala: era ora la care-mi faceam eu temele din acea zi. Nu inseamna ca le copiam, deseori le FACEAM, dar preferam sa nu pierd acasa timpul cu ele. La un moment dat am avut de facut pentru ora de engleza un eseu. Nu mai stiu exact cum suna exact cerinta, parca era ceva de genul Ce dorinta iti pui care sa te ajute pe termen scurt, ceva de genul. Eu am scris atunci, repet, in ora de religie, un eseu despre cum as vrea s-o vad moarta pe profa de fizica. Era semestrul 2, pe primul semestru ramasesem corigent (semi-corigenta se cheama), iar eu credeam ca voi trece doar peste cadavrul ei. Am simtit sa spun chestia asta in limba engleza. Nu mai stiu ce nota am luat, daca am luat nota, dar profa a vrut sa treaca repede mai departe. Nu stiu daca i-a zis colegei ei de fizica si habar n-am daca vreuna dintre ele imi citeste blogul. Nu stiu si, sincer sa fiu, CHIAR nu ma intereseaza.

Dar acum, in public, nu pot spune. Nu stiu cat de legal este sa spui ca iti doresti sa moara cineva. Moral sigur nu e. Dar pot spune ca fiecare dintre noi are o astfel de lista. Unii, insa, nu vor sa admita ca au. Eu admit, fara sa am curajul s-o fac publica.

Emil Calinescu

Cum te vezi peste 10 ani? Iti faci planuri de viitor sau lasi viața sa curga de la sine?

Culmea este ca primesc reprosuri in ambele sensuri. Pe de-o parte, in special inainte de pandemie, prietenii imi reprosau ca pentru a se vedea cu mine trebuie sa-si faca programare. Eu niciodata nu eram LIBER ASTA SEARA daca eram intrebat. Tot timpul imi faceam planul, un film, un spectacol de teatru, rar de tot un concert, imi umpleam serile cu 2 saptamani inainte. Pe de alta parte, nu am planuri pe termen lung, gen peste 10 ani trebuie sa am masina cu minimum 200 de cai, nevasta, copii si sa locuiesc intr-un Penthouse. Planuri din alea ample nu am, dar imi place sa-mi planific ziua si saptamana, la fel cum imi place sa-mi planific din timp plecarile, oricat de departate sau apropiate ar fi ele.

Ce film ia Oscarul anul asta?

Nu raspund aici din 3 motive:

  1. Nu stiu.
  2. Nu ma intereseaza.
  3. Intrebarea era pusa la misto.

De fapt, doar punctul 2 conteaza. Pentru mine un film este bun daca-mi place mie, numarul Oscarurilor sau al altor premii este irelevant.

De unde ai bani sa te duci mereu la terase?

In mod clar mi-au mai ramas bani de la spargerea ultimei banci. Cand oi ramane fara trebuie sa mai sparg una.

Daca ai avea de ales intre „a purta masca” si „a-ti taia un deget”, ce deget ti-ai taia?

Intrebarea asta vine cu siguranta de la cineva care nu-si iubeste corpul asa cum il iubesc eu. Tin la fel de mult la mecla mea precum tin la degetele mele, deci daca cineva m-ar pune sa aleg cred ca l-as injura pe acel cineva si, daca as putea, l-as si bate. In mod paradoxal, pentru mine cele 2 „tratamente” imi sunt cam egale. Este complet inuman sa trebuiasca sa port masca IN AER LIBER.

Daca te-ai urca in tramvai sa mergi spre casa si dupa 10 min. te-ai trezi in acelas tramvai, aceiasi calatori, dar in directia opusa, ce ai crede??

As crede ca sunt beat :))

Cand te apuci de podcast, ca tot e moda, iar tu esti mereu in trend.

As vrea sa spun cat de curand, dar am tot amanat. Dar am de gand, e in plan.

Pe ce nisa nu ti-ai deschide niciodata un blog?

Sunt cateva nise pe care nu as scrie niciodata, la loc de cinste situandu-se cea legata de relatii personale si sex. Le consider prea intime pentru a le discuta in public.

Cum ai descoperit stilul vestimentar colorat pe care il ai si ce parere ai despre afirmatia cecetătorilor/ psihologilor ca oamenii care se imbraca mai colorat se simt de fapt singuri și vor sa iasa in evidenta?

Pentru prima parte a intrebarii las clipul de mai jos. Apoi explic.

Pe scurt: aceasta a fost prima mea camasa nonconformista. Cumva, am simtit ca mi se potriveste. Nu movul, nu ideea de camasa mov, ci ideea de culoare nerecomandata barbatilor. Trend pe care l-am continuat.

Legat de parerea psihologilor, lucrurile sunt clare: multi barbati cuplati nu sunt lasati sa se imbrace astfel. Doar barbatii liberi se imbraca in multe culori caci doar ei au voie sa faca asta.

De unde dorinta asta de culoare (vestimentara) in viata ta? Ce vrei sa exprimi cu ea?

Am mai spus-o si o repet: eu gandesc asa cum ma imbrac, adica in culori. Pentru mine nu exista doar 2 optiuni, alb si negru. Exista o infinitate de alte optiuni. Ca sa dau un exemplu banal: ma duc la un restaurant, aleg ciorba, aleg felul principal. La desert mi se spune ca au doar 2 optiuni. 90% dintre oameni vor alege unul dintre acele 2 lucruri. Din lene. Din comoditate. Eu am tot timpul posibilitatea sa ma ridic si sa plec, urmand a manca desertul in alta parte. Am facut asta deseori.

Revenind la dorinta de culoare, imi place sa exprim veselie chiar si atunci cand tac 🙂

Care e cea mai excentrica piesa vestimentara pe care o detii?

Probabil cele 3 camasi indiene. Le port foarte rar, dar vine acusi vremea lor. O arat pe cea mai dubioasa dintre ele.

Camasa Indiana Emil Calinescu

E vreo culoare pe care nu o porti?

Non-culoarea negru doar la inmormantari si parastase. In rest o port doar ca non-culoare care sa imi scoata in evidenta culorile de pe mine.

Ca sa raspund exact la intrebarea ta: nu exista culori interzise pentru ca nimeni nu-mi poate interzice mie vreo culoare. NU FACI DUMNEATA ORDINE LA MINE-N CULORI #cumarveni

Ce nu ai face never in viata asta?

Nu as merge pe motocicleta.

Ce nu ai manca never in viata asta?

Nu exista pentru mine „nu vreau sa mananc asta”, nu spun din start ca o mancare imi displace. Evident nu as manca niciodata cacat ori nu as linge WC-uri, asa cum nu mi-as bea urina, nici macar in scop terapeutic. Sunt atat de defect incat recunosc ca as manca aproape orice vietate, chiar si supa de liliac 🙂

Carte sau film?

Am zis clar carte, insa exista si filme mai bune decat cartea.

Fotbal sau politica?

Daca intrebarea este legata despre subiectele postarilor mele, zic clar: le prefer pe cele politice pentru ca ele starnesc reactii. Cele legate de fotbal sunt irelevante pentru 98% dintre urmaritorii mei.

Altfel, scriu mai natural despre fotbal decat despre politica. E un subiect pe care-l stapanesc mai bine.

Cum e sa fii Sagetator in raport cu familia ta/ cu apropiatii tai (asta e intrebare de mama de Sagetator😀)?Cum esti tu, de fapt, in afara onlineului? Tot hihihaha si hate sau… altfel? Altfel cum?!?!?!
Eu ma straduiesc sa fiu la fel si online, si offline.
Cat de importanta e imaginea ta (cea pe care tu vrei sa o creezi)?
Exact cum ziceam: imaginea despre mine trebuie sa fie REALA. Nu trebuie sa ma laud cu „toate prostiile”, dar nu pot arata o imagine falsa. Ar fi o problema daca eu as fi de felul meu posomorat si trist in viata reala, insa imaginea mea ar fi de om vesnic vesel in online.

Ti-ar fi plăcut sa traiesti in alta epoca?

Intrebarea mi se pare din start gresita. E firesc sa cunoastem alte epoci, e firesc sa invatam din ele, dar este ABSURD sa iti doresti sa traiesti in trecut. Trebuie, ca idee, sa privim spre viitor si nu spre trecut.

Deci nu, nu mi-as dori sa traiesc in nicio alta epoca. Poate in viitor, asta da. Deseori mi-am pus problema astfel, dar in alt sens: oare cum vor privi oamenii din viitor viata mea si a celor ca mine peste 50, 100 ori 300 de ani? Asta da, e o intrebare corecta.

Poate din acest motiv filmele de epoca nu doar ca nu-mi plac, dar majoritatea lor mi se par inutile (sa reproduci atmosfera anilor 20 AI SECOLULUI TRECUT… DE CE?!).

Ce ai lua cu tine pe o insula pustie?

Intrebarea asta, care cicula de zeci de ani, este de-o stupizenie maxima. In principiu, n-as vrea sa merg pe o insula pustie, iar daca as face-o, as face-o cu un scop, de pilda acest festival de film la care am vrut sa merg. Altfel, daca NAUFRAGIEZI pe o insula pustie, in mod cert NU ITI ALEGI lucrurile pe care le-ai lua cu tine.

Mi se pare fascinant cum o intrebare atat de cretina a putut trece testul timpului si inca este pusa de oameni inteligenti.

Ce iti displace cel mai mult la oameni? 

Falsitatea. Accept minciunile nevinovate, sa-ti minti seful, sa-ti minti profesorul, unii se cer mintiti, insa urasc ideea de a-ti minti prietenii. Cumva, traind intr-o societate care te indeamna sa minti ajungi sa crezi ca minciuna e in regula. Mi-ar placea sa traiesc intr-o lume in care toata lumea spune adevarul.

Dacă ai fi un animal, ce ai vrea sa fii?

Mai multi prieteni mi-au spus ca echivalentul meu felin este Garfield. De altfel, chiar am de gand sa-mi iau o pisica, sa devin sclavul unei pisici, insa cumva ma gandesc ca, de fapt, ar trebui sa-mi iau un Garfield. Sa fie 2 Garfielzi in aceeasi casa.

Iubirea e de mai multe feluri? De cate?

Oh, sunt multe de spus. Dar da, este de multe feluri. Nu pot sa le insir pe toate, doar semnalez doua iubiri, scotand in evidenta diferentele si nu asemanarile.

Luam un om oarecare, X. El are un frate, pe Y, si iubeste o femeie, pe Z.

Y face toate relele din lume, ajunge la inchisoare. Z este un cetatean model, ajuta pe toate lumea, dar are un mic „defect”: nu-l iubeste pe X. Ce face X? Pai nu o mai iubeste pe Z, incepe chiar sa o urasca, dar il iubeste in continuare pe Y, ca e fratele sau.

Daca Z l-ar fi iubit, ar fi iubit-o in continuare, dar cum ar putea el sa iubeasca o femeie care nu il iubeste?

Exista, bineinteles, si iubirea-respect pe care o ai fata de un profesor, un mentor, un sef. Evident ca suferi cand profesorul moare, dar oare suferi la fel de mult precum suferi cand moare un frate ori persoana draga de langa tine?

Nu continui, deja interviul are peste 6 mii de cuvinte :))

Cine e eroul tau?

Eroul vietii mele sunt eu, ca trebuie sa ma vad zi de zi in oglinda :)) Pe bune, chiar nu am eroi 🙂 Si nici idoli. Am mai zis deja asta.

Daca ar fi sa ai o super putere care ar fi ea?

Sa citesc gandurile oamenilor. As vrea sa am incorporat un detector de minciuni. Vreau pur si simplu sa aflu daca omul de langa mine e sincer sau nu. Nu-mi doresc nici sa zbor, nici sa fiu nemuritor. Vreau doar sa stiu ca cel de langa mine e sincer cu mine. Cu altii nu e treaba mea :))

Ce ai face cu 1 mil de euro … pentru altii. Pe cine ai ajuta si de ce?

In mod cert NU as ajuta pe altii. Mi se pare o prostie sa faci asta. Ajuti pe altii in momentul in care ai VENITURI de 1 milion de euro pe luna ori macar pe an.

Apropo, daca as castiga 1 milion de euro mi-as dori sa nu afle nimeni acest lucru. Vorbesc foarte serios.

Ai o limităa in acest hate pe care il expui online? Daca da, care e? Ai fi deschis si dispus, vreodata, sa raspunzi sincer, fara sofisme si „Emilisme”, la o intrebare? Cand razi de durerea unor oameni iti face placere?
*Emilisme=o explicatie moderna a invartitului dupa deget. Nu zic nimic, dar zic destul, inclusiv ca numar de cuvinte, cat sa nu ma mai urmareasca nimeni si sa par ca am dreptate.
Raspund la intrebarea asta tot cu Emilisme, ma rog, asa va parea. Incep cu sfarsitul: nu rad de durerea unor oameni si imi pare rau daca am depasit niste limite. Deseori, insa, rad de modul unor oameni de a-si exprima frustrarile si nefericirile. Un status tip „am nervi”/”am draci”, fara alte explicatii, ar putea primi de la mine un haha. Totodata, uneori sunt postari lungi, pe care n-am rabdare sa le citesc, drept urmare nu le inteleg pe de-a-ntregul. Am dat de cateva ori haha acolo nu trebuia sa dau. Nu pot, insa, sa nu dau haha si sa nu rad de povesti tip Romeo si Julieta, de oameni care se autocompatimesc si care plang ca persoana iubita nu-i baga in seama. Pentru ei e o tragedie, pentru mine e ceva doar amuzant.
Legat de restul intrebarii, hate inseamna deseori sa spui ceea ce altii nu au curaj sa spuna. Cineva injura manelele, asa ca eu le apar. Toti injura un politician ori o vedeta, eu o apar. Nu cred 100% in acele argumente, dar nici nu pot fi de acord cu linsajul mediatic.
Si nu, nu-mi place sa RAD de durerea unor oameni, de durerea fizica nu rad niciodata, insa notiunea de durere e diferita in cazul meu.
Daca ar fi sa iti alegi o meserie in care ti-ai folosi intens mainile, care ar fi aceea?
Fix aia e problema mea, ca nu am dexteritatea necesara in maini. Deci meseriile care necesita folosirea mainilor le exclud din start.
Cum arata o zi fericita din viata ta?
Nu exista ZILE fericite. In fiecare zi se pot petrece atat lucruri bune, fericite, cat si lucruri rele. O zi este mai fericita decat alta pentru ca intr-una s-au petrecut mai multe lucruri fericite decat intr-alta. Eu sunt gurmand, poftesc, insa exista zile in care efectiv nu ma pot bucura de mancarea buna din fata mea. Sunt alte zile, alte momente, in care pentru ca ma aflu alaturi de oameni misto pot savura chiar si o mancare mediocra. E mancata alaturi de cine trebuie, atmosfera e misto, asa ca gustul ei trece in plan secund.
Câștigi bani din blog sau ai și un alt job? Cum poți câștiga bani din blog?
Joburi nu am, dar am avut diverse colaborari, fie administrat pagini de Facebook, pentru scurte perioade, fie scris texte pentru diverse site-uri. Pe scurt, exista mai multe modalitati de a castiga bani:
– Advertoriale (articolele platite), care pot fi de 2 feluri: fie indemnuri directe gen CUMPARA PRODUSUL X, fie advertorial pentru SEO, unde scriu, de pilda, despre pariuri, punand doar un link catre un site pe un anume cuvant cheie.
– Tot advertoriale, dar usor diferite, sunt cele pe care doar le gazduiesc. Nu muncesc pentru ele, sunt mai ieftine, evident, dar imi aduc bani.
– Bannerele si link-urile de pe homepage. Sunt venituri constante. Produc bani luna de luna.
– Link-urile de afiliere, care pot fi puse oriunde: pe facebook, pe Twitter, pe blog, ca banner.
– Promovari prin postari pe Facebook si pe Instagram a diverselor produse.
– Nu in ultimul rand, diverse sfaturi pe care le dau, uneori gratis, alteori pe bani. Daca in urma sfaturilor mele vanzarile au crescut, am primit comision.
– Bonus: am ajuns si „agent de carte”/corector. Desi aici n-am vrut sa iau bani, am primit. Nu intru in detalii.
Daca ai putea alege o activitate imposibila acum, doar una, care ar fi aceea?
Imi este IMPOSIBIL sa aleg! 😀 (pam-pam)
Interviu cu Emil Calinescu luat de ... cititori camasa cu fructe
Acesta a fost frumosul interviu cu Emil Calinescu luat de … cititori! Il voi reciti constant si voi vrea sa vad daca am aceleasi opinii. Voi sa-mi spuneti daca ati avut rabdare sa-l cititi pana la capat!

Comments

comments

3 thoughts on “Interviu cu Emil Calinescu luat de … cititori!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !