Porecle, diminutive si alinturi

Desi de obicei eu imi optimizez articolele, majoritatea traficului venindu-mi din Google. De aceasta data, insa, voi scrie un articol personal ultra-personal, pe care-l voi pune, la loc de cinste, pe toate blogurile mele. Da, voi vorbi despre mine intr-un fel in care nu am vorbit niciodata.

Asadar, voi enumera si voi explica, in unele cazuri, cateva porecle ori pociri ale numelui meu pe care le-am primit de-a lungul timpului.

Pana sa vi le spun, mai fac 3 ultime precizari:

1. Nu am 2 prenume, ci unul singur. Deci optiunile au fost cumva limitate.
2. Am un prenume scurt, drept urmare prescurtarea lui, ca-n cazul altora, este pur si simplu inutila.
3. Pe vremea cand scoala ma obliga sa ma semnez cu numele de familie in fata, multi au ramas cu impresia ca ma cheama Calin. Si imi ziceau astfel.

Asadar, de-a lungul timpului mi s-a zis:

LUS(h). Asa mi-a zis familia cand eram mic. Unii inca mai zic asa si acum. Vine de la Emilus, bineinteles. E o forma prescurtata. Am pus h-ul intre paranteze pentru ca nu folosesc diacritice. V-ati prins voi de ce.

Emilio. Context: in 1998 venise antrenor la Craiova un tip destul de celebru, Alesanco. Capitanul echipei era EMIL Sandoi. La un moment dat, intr-un meci oarecare, spaniolul Alesanco i se adresa lui Sandoi: EMILIO, EMILIO, PASO, PASO, CALMO. Cumva, vreo 2 persoane s-au gandit la mine cand au auzit/vazut chestia asta. Au tinut, bineinteles, sa imi si spuna asta.

Emilache. Asa mi-a zis o profa din liceu. Am dispretuit acest nume la fel de mult precum o dispretuiam pe ea.

Emilescu. Nu mai stiu cine mi-a zis prima oara asa, dar cumva imi suna bine. Nu mi-a placut poezia, nu mi-a placut Eminescu de nicio culoare, dar Emilescu imi suna bine. Nu m-am suparat niciodata cand cineva mi s-a adresat astfel.

Mili. De la iaurt, bineinteles. Ma rog, iaurt, lapte, toata gama. Mie-mi suna prea siropos, asa ca recunosc ca mi-a displacut porecla. Noroc ca n-a durat mult.

Milica. E tot un fel de Mili, dar ceva mai lung. Desi e diminutiv, e mai lung decat numele in sine. Na, cand te cheama Emil cam orice diminutiv e mai lung.

Emilentul. Porecla asta este blogosferica. Eu am avut prima oara blogul care se numea Studentul Minune. Il stiti. Inca mai exista. Un alt blogger, tot oltean, Daniel Botea, mi-a zis Emilentul, care insemna studentul minune eminent pe care-l cheama Emil. Imi place cum suna.

Emilnem. Suna dubios, dar chiar mi s-a zis candva asa. O singura data sau de 2 ori, dar m-a distrat maxim porecla.

Emilas. Mi s-a zis de vreo 3 ori. Imi zicea astfel o amica bloggerita, atunci cand voia sa ma roage ceva. Ea mi-ar fi zis asa tot timpul, doar ca i-am explicat ca nu-mi place. Ca-mi displace profund.

Emilus. E cumva o revenire a cum mi se zicea in copilarie, in familie. Foarte-foarte putini imi zic asa.

Emily. Nu mai stiu, sincer, cand si cum mi-a zis asa.

Emilia. Aici este vorba de celebra melodie I’m a big, big, girl, in a big, big, world. Melodie care inca imi mai este pusa la Karaoke la diverse petreceri si sindrofii. V-o si arat, in cazul in care n-o stiati deja.

Emilovici. Tot ceva legat de Eminescu, bineinteles.

Calin. Prima persoane care mi-a zis asa a fost profa de romana din scoala generala. Studiam la limba romana Calin, File din poveste. Nu mai stiu cum s-a exprimat exact, dar a zis ceva de genul ca poezia e despre mine.

Calinu’. Tot de la numele de familie. Nimic de explicat.

Calineasco. E tot o Emilia, dar un pic altfel.

Toate acestea au fost derivate de la numele mele. In cele ce urmeaza va spun 3 porecle pe care le-am avut. Cu ele inchei. Apoteotic, ar zice unii:

Sfantul Sisoe. Asa mi s-a zis la un moment dat in scoala generala. Eram inalt si SLAB. Pe bune, eram slab. Nu stiu ce legatura avea asta cu Sfantul Sisoe, dar fie.

Boboc(BoBoCooL). Mi s-a zis candva, prin familie mai ales, boboc, Bobo, ratoi. Cu diverse derivate. Mai ales din cauza/datorita mersului meu. Eu m-am folosit de asta si mi-am pus nickname-ul BoBoCooL in diverse locuri de pe internet. Am si o adresa de email, inca o folosesc, aveam candva o echipa intr-un joc virtual, unde antrenorul, adica eu, era BoBoCooL. O porecla faina, amuzanta, daca ma intrebati pe mine. Care inca mi se potriveste.

Am lasat la urma ultima porecla, cea care-mi va ramane, cica, mult timp de acum inainte: PIFTEL. Va arat clipul, fara alte explicatii:

Porecle, diminutive si alinturi a avut toata lumea. Dupa mine, nu ar trebui sa ne fie rusine cu niciuna. Asa ca va invit si pe voi sa le spuneti in casuta de comentarii 🙂