Etica si scuze. PRbeta 2017.

Introducerea este simpla: auzisem de conferintele PRbeta de mult timp. Nu mi-am facut timp (si nici nu am alocat banii necesari) unui drum distinct, pentru o editie, insa acum s-a nimerit sa ma aflu in oras. O potrivire fericita, zic eu. Drept urmare, am vorbit cu organizatoarele (Oltea si Cristina) si am ajuns la conferinta.

Acum, din punctul meu de vedere, articolele live, celebrul live-blogging, mi se pare atat de 2012 incat nici nu mi-am pus problema sa fac asa ceva. Pe de alta parte, chiar daca nu live, dar articolele in care rezum ce a spus fiecare speaker in parte mi se par la fel de inutile.

Eu voi vorbi in continuare, din punctul meu de vedere, despre subiectul principal al conferintei: Etica si bun simt in comunicare. Ma voi referi si la scuze, pentru ca lor li s-a dedicat o intreaga prelegere.

Asadar, fara sa fiu surprins neaparat, intreaga sala, cand a fost pusa sa numeasca macar 1 brand etic, nu a putut face acest lucru. Afacerile nu-s etice, cei care fac afaceri nu sunt etici, nu poti ramane in acest domeniu daca esti etic. Asta a fost concluzia. Doar ca aceasta concluzie este, din punctul meu de vedere, un pic fortata. Sa va explic prin 2 exemple. Un film si un profesor pe care l-am avut in facultate.

Era un film, mai demult, nu mai stiu exact numele, o parodie crunta, in care, cam pe la inceput, era ironizata silueta americanilor. Si era la un moment dat ideea: ce au facut americanii atunci cand au vazut ca din ce in ce mai multi americani depasesc limitele greutatii? Au schimbat limitele! Ca gluma a fost buna, altfel ni se pare absurd. Doar ca merita retinuta ideea.

Tot in acest sens, trebuie sa va spun despre un profesor din facultate (de la sociologie), nu conteaza numele lui. Omul preda, printre altele, si statistica, asa ca metodele lui tineau si de partea asta. Omul, la notare, aplica niste chestii interesante:

1. Daca la o intrebare nimeni nu a raspuns nimic, dar absolut nimic, acea intrebare se anuleaza. Nu daca n-a raspuns nimeni perfect, ci daca n-a raspuns nimeni NIMIC! Omul isi asuma vina, considera ca nu a predat el, daca nimeni nu a inteles e vina profesorului, nu a studentului.

2. La final, pentru a aduce notele la o distributie fireasca (curba lui Gauss), marea toate notele cu un anumit numar de puncte. Daca era o nota de 10, numai una, era caz aberant, o elimina, si facea in asa fel incat sa aiba 3 note de 10. Daca mai era inca una, rezultau patru. Intr-un final, in cazul grupei mele de master, notele au fost marite cu 1.75 (sper sa-mi amintesc corect). Nu se mareau cu 1 punct sau cu 2, ci, in urma unui calcul exact, 1.75.

Anyway, ideea e ca omul pleca de la premisa ca nu exista serie mai buna si serie mai slaba. Pur si simplu intr-o grupa trebuie sa existe 3 note de zece, e musai, e drept, trebuie sa si pice niste indivizi.

Revenind la etica, fix asta este este problema mea. Problema este legata de standarde. Daca punem niste standarde pe care, intr-un domeniu, nimeni nu le atinge, nu ar fi cazul sa le schimbam? Sa vorbim despre etica in afaceri, unde sa existe alte standarde.

De exemplu, multa lume considera imoral sa cresti pretul cu 50 de lei inainte de Black Friday si apoi sa-l scazi cu 150 de lei, rezultand o reducere IMENSA de 70%. Ilegal nu este, tu, in calitate de cumparator, cumperi la un pret bun. Deci de ce ar fi imoral?

Comparativ cu alte domenii, comparativ cu alte situatii, este imoral. Este o mica minciuna. In afaceri, insa, este o minciuna dezirabila, digerabila. Una pe care eu chiar nu as considera-o lipsita de etica. Repet, daca ne gandim STRICT la etica in acest domeniu.

Legat de scuze, despre care voi scrie un articol distinct, spun doar atat: daca la orice greseala iti ceri scuze, scuzele tale devin ridicole. Sunt cateva branduri mari, Ikea si Uber, care si-au tot cerut scuze in ultima vreme. Si nu stiu cat de ok este. Mai ales ca unii afla de boacana Uber fix prin scuzele astea. Adica acestea le fac rau.

In plus, problema mea cu scuzele este mai ampla. D-aia am zis ca voi reveni. Ideea, pe scurt, este urmatoarea: vazand la modul general domeniul afacerilor, daca TOATE brandurile isi cer scuze mecanic, automat, la orice chestie care nu merge bine, scuzele alea devin inutile. Automate. Nu mai da nimeni doi bani pe ele.

Fix la fel de utile precum scuzele unui copil care se strofoca sa nu fie prins, isi ascunde urmele, iar cand e prins isi cere scuze, stiind ca acele scuze ii pot aduce o pedeapsa mai mica. Regreta el fapta? Promite sa nu mai repete? Nu! Nicidecum! Regreta ca a fost prins. Regreta ca nu are de ales!

Etica si scuzele merg mana-n mana. Voi vorbi despre al doilea subiect intr-un articol viitor. Pana atunci, va anunt ca TOATE pozele din articol sunt din arhiva personala, facute cu telefonul ori cu camera mea.

Totodata, fac o promisiune, atat voua, cititorilor, cat si mie: voi mai veni si la o editie viitoare PRBeta. Sa vedem cand 🙂 Salutari BLOGOSFERICE tuturor!