Ziua mea trebuie imortalizata

Va ziceam acum aproape o luna cum sta treaba cu ziua mea. Va ziceam cum acea data, 29 noiembrie, a devenit un reper. Acum voi detalia acest lucru.

Inainte de a detalia acest lucru, sa va zic o mica istorioara. Prin anul 1 de facultate, prin iarna, imi cumparasem o camera foto. Nu era cine stie, o sapuniera Canon care nu facea poze deloc stralucite. Acum scot telefoanele poze mai bune, dar pentru mine erau de ajuns. Faza pe care n-o stiti, dar pe care cunoscutii si-o amintesc, este ca eu mergeam tot timpul cu aparatul de gat. Si, ca un narcisist ce sunt, nu pozam peisaje sau cladiri, ci ma pozam pe mine.

Fiecare iesire la terasa se lasa cu cel putin 20 de poze. Poate mai multe. Ma pozam cu toti de la masa, ma pozam cu pizza in fata, ma pozam cu berea.

Cumva, aceasta febra a trecut (a durat vreo 3-4 ani). Acum am ajuns sa am 2 camere (un mirrorless si o sapuniera), pe care le folosesc foarte rar. Folosesc telefonul pentru poze, deci camerele doar in situatii speciale.

Si despre acele situatii speciale vreau sa va vorbesc. Ideea e ca daca fac 50 de poze atat la o iesire normala la terasa, cat si de ziua mea, cu ce se mai diferentiaza ziua mea ca importanta? In plus, va zic sincer: nu am avut niciodata rabdare sa frunzaresc pozele mele vechi. Ce-mi mai aduce acum aminte facebook-ul, ca s-a intamplat anii trecuti pe aceeasi data.

Legat de ziua mea, va zic sincer: ma uit constant la pozele de la acest MINUNAT eveniment. De unele persoane n-am mai dat de mult timp, pe altele trebuie sa le revad curand. Cumva, persoanele invitate la acest eveniment inseamna ca cu acestea am interactionat cel mai mult pe parcursul anului (si, ma rog, acestea au facut si efortul sa vina).

Anul acesta, pentru prima oara, am avut un fotograf profesionist: Gulia Production. Nu radeti, dar se vede. Pe vremuri pozele le facea cine apuca, cu un aparat de maximum 300 de lei. Acum pozele-s facute (APROAPE toate) de un fotograf, cu o camera profesionista. Nu ma intrebati modelul, ca sincer nu ma pricep. Diferentele, insa, se vad. Priviti pozele de anul acesta de la ziua mea cu poza de anul trecut: chiar daca am avut aparat profesionist, se simte cand poza NU este facuta de un fotograf. Valabil si pentru poza de la Bloggers Lan Party, si ea facuta de un fotograf (in devenire) 🙂

Ideea este ca acest eveniment trebuie, cumva, imortalizat profesionist. Anii urmatori ma gandesc sa chem si un cameraman. Ar fi util mai ales pentru cei care se imbata, sa vada si ei ce au facut. Bineinteles, EU pot fi cel care ma voi imbata, nu voi nega niciodata aceasta posibilitate.

Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agentie de servicii filmare, fotografie, sonorizare si lumini, pentru evenimentul tau. Daca voi avea noroc (si ma voi simti in bani), la anul chem un cameraman de la ei sa filmeze totul. Ziua mea trebuie imortalizata, iar acest lucru trebuie facut de profesionisti. Salutari NARCISISTE tuturor!