Zapada in Bucuresti, mai ales in luna februarie, este ceva oribil. Ceva ce niciun om rational nu ar trebui sa-si doreasca. Sa se bucure de prezenta ei nici atat.
Inteleg bucuria pasionatilor de sporturi de iarna. Acestia sunt invitati, fie in weekend, fie chiar in timpul saptamanii, sa mearga la munte sa se bucure de ea. Sa mearga pe partie, sa mearga printre nametii de pe potecile montane. Sa se bucure pe de-a-ntregul de zapada.
Inteleg bucuria zapezii de la tara. La tara zapada vezi zapada la nivelul ferestrei casei, tu stand la adapost, „la gura sobei”, eventual cu o pisica in brate, uitandu-te la un film pe Netflix. Ori, daca vrei sa te simti ca pe vremea bunicilor, poti alege unul dintre posturile tv care difuzeaza non-stop muzica populara.
Zapada in Bucuresti este murdara, deci nici macar argumentul estetic nu sta in picioare. Proaspata este intr-adevar alba, insa in cateva ore se transforma din ceva alb si gratios in ceva gri-murdar extrem de gretos.
Zapada in Bucuresti este un impediment pentru bunul mers al lucrurilor in oras. Daca tu ca persoana ai norocul de a putea sta acasa, fie pentru ca lucrezi remote, fie pentru ca … nu lucrezi, s-ar putea ca viata ta oricum sa fie data peste cap de zapada. Au fost probleme cu aprovizionarile prin intermediul curierilor de mancare (Glovo, Tazz), iar pentru urgente alde UBER avea tarife astronomice ieri. Probabil si azi e la fel. Azi este 18 februarie 2025 si ninge de aproape 2 zile (pentru cei ce vor citi acest articol candva in viitor).
Zapada in Bucuresti face victime: unii oameni aluneca efectiv pe gheata si-si rup diverse (maini, picioare, poate-si rup si altele), altii sunt victime ale accidentelor rutiere. Daca ne referim la pierderile economice (mai putini clienti la restaurante, mai putini spectatori la cinema, la teatru, la concerte), victimele sunt mai multe.
Drept urmare, vin si io, ca omul prost, si intreb: cum te poti bucura de zapada in Bucuresti? Daca esti copil si nu ai nicio grija pot intelege. Abia astepti sa te bati cu zapada, abia astepti o bulgareala sanatoasa cu colegii. Abia astepti sa faci un om de zapada. Abia astepti sa auzi ca scoala se va inchide pentru cateva zile.
Pe ei ii inteleg. Insa pe adultii cica rationali si responsabili nu-i inteleg.
Inteleg sa ai suflet de copil. Inteleg nostalgia, inteleg sa-ti amintesti ce bine era cand nu aveai griji si responsabilitati. Inteleg partea estetica. Insa ce poate fi estetic la o mazga gri care iti intoarce stomacul pe dos?
Estetica uratului are sens doar in poezii. Cand o vezi si o traiesti este doar ceva respingator. Ori poate n-am eu suflet si minte de poet. Recunosc ca n-am si ma si laud cu asta.
Nu ca orasul in sine ar fi in vreun fel frumos. Capitala tarii este un oras urat. Are portiuni frumoase, oaze estetice, dar in rest, per ansamblu, este urat. Nu stiu cine l-a uratit in halul asta, comunistii, fostii capitalisti, actualii capitalisti, insa e cert ca-i urat.
Cand este acoperit de o mazga gri este de-a dreptul gretos. Oribil. Dezgustator. Sau, ma rog, frumusetea e in ochii privitorului. Poate ce-i urat pentru mine e superb pentru altii.
Asadar, cand X se bucura de zapada in Bucuresti, pentru ce si pentru cine se bucura? Ce anume il face fericit? Traficul blocat? Cei care-si rup mainile si picioarele alunecand pe gheata? Masinile care se tamponeaza? Oamenii care intarzie la munca, la scoala ori la facultate? Afacerile care sufera pierderi?
Serios acum … Ce anume legat de zapada in Bucuresti imi scapa? Care este motivul ascuns al fericirii atator oameni? Vreau sa nu mor prost, atata tot!
Nu doar in Bucuresti zapada devine murdara dupa cateva ore si nu e nicio bucurie. Este valabil pt. orice oras mare.