Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor

Cum v-am obisnuit, scot la lumina nume noi in blogosfera. Astazi este randul Monicai Costache sa revina pe blogul meu, de data aceasta intr-o postura noua: critic de film. M-a insotit la animatia Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor, despre care a scris urmatoarele randuri:

Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor este un film de categoria 1:3. Pe scurt, un film care nu-mi place: pentru fiecare element pozitiv pot sa gasesc (cel putin) trei elemente mai putin bune. Cand ma gandesc cat am alergat sa prind filmul asta si ce emotii am avut ca ajung prea tarziu mi se pare ca devine un film de categoria 1 :8. La fiecare parte buna, opt parti proaste..

Ca sa nu mai lungim povestea (pentru ca si asa e ea lunga destul !- o sa vedeti mai incolo de ce..), sa va zic cele patre elemente principale : unul care mi-a placut si alte trei care nu mi-au placut, apoi sa le luam la rand pe fiecare si sa le despicam putin in trei , ca patru nu merita ! Mi-a placut faptul ca la inceput se dau numele stiintifice ale dinozaurilor. Ce nu mi-a placut? 1) este un film plictisitor 2) povestea e ca … voma 3) este facut pentru copii.

De ziua mea, alaturi de autoarea acestui articol 🙂

Singura chestie care aduce cat de cat cu promisunea celor care au marketizat filmul asta ca film educativ sunt cele cateva fragmente cand filmul se opreste pur si simplu si in dreptul unui « personaj » apare denumirea lui stiintifica ce este rostita cu vocea unui narator, altul decat cel din film. Poate ar fi fost si mai util, si educativ deoportiva, sa spuna – la inceput, de exemplu – cum oameni de stiinta si animatori cu multa experienta au lucrat luni (poate ani intregi) sa-si dea seama CUM anume merg dinozaurii – niste animale care au trait milioane de ani in urma si a caror conformatie fizica poate fi doar ghicita ! Partea cea mai interesanta din Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor este « walking »-ul nu « dinozaurii”.

Toata lumea mai are habar de un T-rex, dar cum s-a ajuns la speculatii despre CUM merg dinozaurii este o necunoscuta..

Poate va ganditi ca daca adaugau speculatiile teoretice despre mersul dinozaurii ar fi iesit un film plictisitor pentru copii. Stati linistiti, ca si povestea cusuta cu ata alba pe care au produs-o este la fel de seaca. Filmul incepe cu niste personaje umane – un unchi paleoarheolog ii conduce pe nepotii lui – o fetita (mai mica si blonda) si un baiat (mai mare si brunet) – catre un sit pentru a gasi un schelet de dinozaur (uite, ca am si uitat ce tip de dinozaur era!). Baiatul este prea cool sa se duca sa sape dupa oase asa ca ramane langa masina. Cand colo, ce sa vezi? cand se uita la dintele de dinozaur gasit de unchiul lui vine o cioara care vorbeste si il transpune in vechea lumea a dinozaurilor… Si de aici urmeaza vreo 2 ore despre viata dinozaurilor ierbivori (uite, ca iar am uitat cum le zicea…), lume in care personajul principal este Paci – un dinozaur care primeste o gaura in creasta pentru ca iese afara din cuib… Doua ore in care dinozaurii, ghici ce fac? MERG.. si merg si iar merg si cand ajung la capatul migratiei este timpul sa se intoarca de unde au venit pentru ca a trecut sezonul rece cat au tot mers ei de colo-colo.

Povestea este confuza si plina de chestii scarboase si glume nesarate. « Paci » mananca voma mamei si se consoleaza cu gandul ca « a gatit mama si inca e cald », apoi ajunge intr-un caca de dinozaur si cand se intoarce in « cuib » zice ca « miros ca o toaleta doar azi »… Iar cand Paci nu reuseste sa devina liderul turmei (asa cum visa) se consoleaza cu gandul ca « macar era conducatorul cuiva, chiar daca al unei fete ». Si fata asta, pana la urma, ajunge sa se indeparteze de el doar pentru ca fretele lui a castigat batalia , in sezonul infierbantat al ciocnirii capetelor si astea sunte regulile …

What the fuck? astea sunt chestiile pe care ai vrea sa le invete copilul tau? Violenta intre frati, o continua lupta intre cei doi presarata cu glume rautacioase? Teama de a iesi din cuib ca nu cumva sa te manance ceva? Moartea la orice pas? Si glume sexiste. Poate sunt eu prea atenta la detalii dar nu mi-as duce copilul la un film ca asta. Cel mult, l-as imprumuta de la BCU – da, se poate imprumuta de la biclioteca- si l-as aduce ca exemplu negativ la un curs de « analiza discursiva ».

Cam atat avu Monica de spus. Poate a fost, pe alocuri, prea dura cu filmul. Eu unul am gustat glumele sexiste, insa recunosc ca n-aveau ce sa caute intr-un film pentru copii. Sau poate misoginismul ni se trage de la dinozauri, cine stie 🙂 Multumesc, Monica, pentru articol si voua, cititorilor, pentru ca l-ati citit. Filmul Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor este incepand de astazi in cinematografe, fiind distribuit de Odeon Film. Vizionare placuta si salutari CINEFILE tuturor!

Comments

comments

One thought on “Walking with Dinosaurs – Pe urmele Dinozaurilor

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !