Pe scurt: despre filmul Camille Claudel 1915 am lasat-o pe amica mea Victoria Baltag sa scrie impresiile. Victoria, ai legatura:
Alaturi de autoarea acestui articol, la Rasnov, in 2011, dupa ce tocmai isi prezentase filmul facut pentru dizertatie 🙂Este povestea lui Camille Claudel, o cunoscuta sculptorita şi artist grafic francez, sora mai mare a poetului şi diplomatului Paul Claudel. Actiunea se petrece in iarna lui 1915, dupa 20 de ani de la internarea artistei de catre familie într-un azil din sudul Frantei, unde nu va mai sculpta niciodată. Camille Claudel sufera aparent de o boala mintala. Desi sub ingrijirea celor mai buni medici, imbunatatiri concrete ale starii sale de sanatate nu aveau sa apara niciodata. Cere sa fie eliberata din locul unde atatia alti bolnavi isi duceau viata, loc plin de zgomot si nelinisti. Scrie in ascuns unei prietene, insista la fratele ei ce vine sa o viziteze, incerca sa-l convinga pe doctor. Camille Claudel uraste acel azil, pe care il considera o inchisoare nedreapta.
Bruno Dumont, regizorul filmului vrea sa faca arta. Specific stilului frantuzesc, filmul are imagini clare, portrete si semiportrete, fixari de camera pe chipuri, pe elemente din natura, pe momente de actiune statica. In ansamblu, imaginea narativa a filmului este una inedita si actiunea curge lent, extrem de lent, focusata pe grimasele si rutina bolnavilor din azilul alienatilor mintal, undeva in sudul Frantei. Firul epic cere o tarie aparteca sa poata fi urmarit cu interesul pe care il merita. Povestea decurge static, nuanteaza dur viata de azil pe care sculptorita o duce (Camille Claudel), si pune in evidenta lupta dintre boala si veghe a personajului. Neasteptat, sau poate asteptat, evenimentele petrecute duc toate catre un final insipid, pozand imaginea lui Camille Claudel privind in zare sau privind catre privitor?
Multumesc, Victoria, pentru articol. Cine este autoarea? Pai va dau 4 link-uri sa va convingeti: AICI este interviul dat de Victoria acestui blog, iar AICI, AICI si AICI gasiti blogurile ei (este, ca si mine, tripla-bloggerita, desi scrie foarte rar pe ele). Va mai zic doar atat: este absolventa de master pe film antropologic in Anglia. 🙂
Detalii tehnice acum: Camille Claudel este deja in cinematografe (de vineri, 24 ianuarie, a intrat), fiind distribuit in Romania de Independenta Film. Vizionare placuta 🙂
Imi e foarte clar ca e un film de nisa. Probabil salile de cinema din mall vor fi goale si va rula doar o saptamana sau doua asa cum s-a intamplat la „Amour”. Pe mine ma atrage subiectul, imi plac filmele frantuzesti si Bruno Dumont in mod special. Gasesc foarte utila aceasta recenzie.
Raluca Anka : ma bucur ca ti-a placut:)
Cu atat mai bine ca salile vor fi aproape goale, chiar imi doresc sa vad filmul alaturi de sot, intr-o liniste deplina.
frumos spus 🙂