Vestul singuratic
Western-urile ne-au oferit, de-a lungul anilor, o imagine interesanta despre Vestul Salbatic. Oamenii erau duri, dar onorabili in felul lor. Intr-o oarecare masura ti-ai dori sa traiesti acele vremuri. Ca tot suntem de 1 iunie, cati dintre voi nu ati avut pistol de jucarie pus intr-o teaca improvizata din cutie de sampon?
Chiar daca nu te simteai singur si undeva, candva, cineva voia sa te omoare, personajele acelea erau, cumva, unele pe care sa ti le doresti. Ca femeie ai vrea sa ai alaturi un barbat puternic, castigator al multor dueluri, temut si respectat in acelasi timp. Ca barbat ti-ai dori, poate, langa tine, o cow-girl, o femeie dura, buna tintasa, care reuseste intr-o lume plina de barbati.
In western-uri pana si raufacatorii erau, oarecum, doriti. X era rau, moare impuscat, insa isi iubeste nevasta, iar aceasta il jeleste cu lacrimi de crocodil.
Vestul singuratic ar fi trebuit sa fie, cumva, o parodie la adresa western-urilor. O parodie teatrala la adresa unui intreg gen de filme. Asa imi imaginam eu ca va fi.
Nu stiu in ce masura s-a dorit a fi o parodie, dar comparatia cu western-urile clasice este inevitabila. Actiunea se petrece, ce-i drept, in Irlanda, intr-un satuc izolat de lume.
Ce au in comun toate personajele? Un lucru simplu: singuratatea. Doi frati traiesc de-o viata impreuna. Nu par a se suporta, fiecare incearca sa-l sicaneze si sa-l enerveze pe celalalt. Nu se inghit, par a nu se fi inghitit niciodata, insa trebuie sa se tolereze reciproc sub acelasi acoperis. Girlen, fata cu bautura, este interpretata de Corina Dragomir sau Ioana Calota (eu am vazut-o pe Corina, intr-o interpretare de clasa). Preotul Welsh este interpretat de Andi Vasluianu, fiind pentru mine prima oara cand il vad pe acesta pe scena.
Spectacolul este despre singuratate, alcoolism, pacate si vinovatie. Cat de vinovat esti tu, ca preot, pentru pacatele enoriasilor tai? Cat de vinovat esti tu pentru necazul fratelui tau? Cat de vinovat esti tu, ca om, cand cineva se sinucide?
Florin Piersic JR, in rolul lui Coleman, unul dintre frati, are un rol exceptional. Il ajuta si fizicul, fiind trup si suflet in acel personaj din toate punctele de vedere. Andi Vasluianu, pe de alta parte, preotul alcoolic, mi s-a parut neconvingator. Nu stiu daca actorul este de vina sau asa este personajul. Cert este ca are singurul personaj pe care cumva l-as schimba.
Vestul singuratic este, cum ar zice un amic, un spectacol bolnav. Tipul de spectacol bolnav fara personaje pozitive, unde toata lumea a facut ori face ceva rau. Nu te poti atasa de niciun personaj, pe toate le poti doar uri si compatimi (ori cate un pic din fiecare). Paradoxal, insa, este tipul de spectacol din care poti invata foarte multe.
Vestul singuratic este, insa, in acelasi timp, o portie sanatoasa de ras. Daca treceti peste problemele evidente ale personajelor si nu vreti sa va ganditi la eventualele asemanari cu realitate, se poate dovedi o portie foarte buna de relaxare.
Vestul singuratic se joaca la Teatrul Nottara din capitala. Recomand sa mergeti sa-l vedeti. De preferat, singuri 🙂 Despre spectacol mai gasiti articole pe liternet si pe hyperflash.ro. Salutari SINGURATICE tuturor!