Valsul Hazardului la Teatrul Coquette

 

 

Viata este un hazard

E o expresie folosita de multi: cel mai important in viata este sa ai noroc. Toata lumea iti ureaza sanatate, dar nu e cea mai importanta. Pe Titanic toti erau sanatosi, dar nu au avut noroc.

Ai fost atent, te-ai ingrijit, nu ai fumat, nu ai baut, dar ai facut accident. Hazardul… Accidentul poate fi din vina ta, dar de cele mai multe ori celalalt este de vina. Te poti certa cu cineva? Viata e nedreapta? Asa este, dar nu e doar a ta asa. In plus: cu cine te poti certa? Cui poti reclama nedreptatile?

Cum arata un inger?

Desi acum sunt ateu convins, in scoala generala imi placeau orele de religie. Nu neaparat credeam ce mi se zicea, credinta scadea in loc sa creasca, insa eram fascinat de explicatiile profesorilor de religie. Am avut profesori de religie foarte misto si intelegatori, deloc incuiati, asa ca le puteam pune orice fel de intrebari.

Stiu ca eram fascinat de ingeri si de Rai. Cum arata Raiul, cum arata ingerii. Bineinteles, valabil si in cazul Iadului, desi de fiecare data mi se zice ca nu imi doresc sa aflu efectiv cum arata ei.

La un moment dat o profa de religie (ca in fiecare an aveam alta) mi-a zis o chestie misto legata de ingeri si Rai: nu avem cum sa-i stim pentru ca nu i-am vazut. Legat de asta, imi vine acum in minte un banc:

La ora de desen, un copil desena un ingeras! Vine profesorul si-i zice:
– Ce desenezi acolo?
– Un ingeras!
– Cu trei aripi!? Ingerii au 2 aripi. Unde ai mai vazut îngeras cu trei aripi, copilule?
– Dar dumneavoastra ati vazut cu 2 aripi?

Ingerii nu sunt neaparat buni

Tot prin generala auzisem undeva o chestie care ma pusese pe ganduri: cica pana si in locurile bune trebuie pusi oameni de paza. Astfel, chiar si Raiul este pazit si chiar si-n Rai se iau masuri de disciplina. In fond, Dumnezeu, atunci cand alege daca sa te trimita in Rai sau Iad, ia o decizie de genul. Pedepseste faptele rele intr-un final.

Drept urmare, nu toti ingerii sunt buni si fac fapte bune. Exista si-n Rai, ca-n orice societate de pe Pamant, ingeri mai rai, care-s nevoiti sa faca treaba murdara. Pe bune de mai stiu unde am auzit chestia asta, dar cu siguranta nu la scoala. Din ce tin eu minte, am auzit-o candva la sfarsitul clasei a VIII-a, prin vacanta, adica fix atunci cand nu mai aveam pe cine sa intreb despre ce-i vorba.

Judecata de Apoi

O alta chestie care m-a intrigat tot timpul a fost celebra Judecata de Apoi. Mi se tot spunea la religie ca dupa ce voi muri voi fi judecat in functie de ce am facut pe Pamant si Dumnezeu va decide unde voi ajunge. Cum, oare, voi fi judecat? Dumnezeu nu stie, din secunda in care am murit, unde voi ajunge? Deja mi s-au contorizat bunele si relele, nu? Daca da, ce rol mai are aceasta Judecata de Apoi?

Valsul Hazardului si interogatoriul divin

Spectacolul Valsul Hazardului a reusit sa imi aduca aminte toate chestiile de mai sus. E un spectacol cu tema religioasa care a reusit sa ma atraga si sa ma faca sa-mi doresc sa-l revad.

O tanara ajunge la judecata dupa un accident de masina. Acolo i se pune in fata un joc: trebuie sa raspunda la intrebari, urmand sa castige atunci cand ajunge la 100. Alte reguli i se explicau pe parcurs.

Problema e ca nu intelegea cum trebuie sa raspunda. Nu intelegea de ce primeste puncte si mai ales de ce i se iau puncte. Singurul lucru pe care-l intelesese era ca trebuie sa scape de clisee si stereotipuri.

Va las pe voi sa vedeti cum se termina interogatoriul si ce se intampla apoi. Spectacolul este jucat de doar 2 actori, Ruxandra Balasu si Mihai Capatana. Interpretarea este la inaltime, desi pe mine m-a fascinat intai si intai textul. Tocmai d-aia am zis ca vreau sa-l revad, vreau ca a doua oara sa fiu (mai) atent la interpretarea celor 2 actori.

Prima oara la Teatrul Coquette

Am mai bifat un nou teatru: Teatrul Coquette. Ma bucur enorm de aceasta reusita si asta din 3 motive:

• Eu nu fac publice listele de dorinte pe noul an si asta din superstitie. Imi propun, insa, sa anunt chestiile bifate. Iar una dintre aceste chestii era sa merg intr-un loc nou in Bucuresti. Ma rog, dorinta suna In cel putin unul. Nu trebuie sa mergi musai in alt oras ori in alta tara ca sa descoperi ceva. Nu trebuie sa mergi nici macar la ceva complet diferit. Poti merge la un alt teatru daca iti place atat de mult teatrul. Cum e cazul meu.
• Imi place cum arata teatrul: imi place foaierul, imi place sala, imi place locatia. Legat de sala, imi place la nebunie un lucru: nu intri pe o usa, ci pe dupa o cortina. Nu v-ati dorit sa treceti de o cortina si sa intrati intr-o sala de teatru?
• Imi place sa descopar teatre noi, teatre independente. Dac-ar fi sa aleg intre teatrul clasic si cel independent, l-as alege pe cel independent. Ok, gasim spectacole superbe in cele clasice, insa teatrul independent are farmecul lui. Si, cumva, ma simt mult mai bine sa stiu ca niste oameni s-au obosit sa joace pentru 20-30 de spectatori decat sa stiu ca joaca pentru 600 de spectatori. Altfel spus, ma simt mai important atunci cand sunt unul intr-o sala de 30 de spectatori decat unul intr-o sala de 600.

Concluzii

Mergeti sa vedeti Valsul Hazardului la Teatrul Coquette. Eu voi reveni la acest teatrul duminica, pentru a vedea spectacolul Colonelul si Pasarile. Sper sa fie macar la fel de bun precum Valsul Hazardului. Daca nu, asta e, voi considera ca n-am avut noroc :)) Mai multe detalii despre Teatrul Coquette (inclusiv programul) gasiti pe site-ul lor oficial. Au si o sectiune pentru copii, numita MiniCoquette. Salutari TEATRALE tuturor!