Cel mai bine ma simt printre olteni.

Cel mai bine ma simt printre olteni.

 

 

Multa lume ma considera rasist si xenofob. Poate ca in trecut eram, poate ca si acum sunt, dar nu xenofob in sensul rau. Nu as putea face rau vreunui om din simplul motiv ca este altfel. Nu as putea si nici nu as vrea.

In schimb, consider ca am dreptul sa spun ce oameni imi plac cel mai mult. Am voie sa spun in preajma caror oameni ma simt cel mai bine. Am voie sa spun de cine ma simt cel mai atasat sufleteste.

Iar eu raman atasat sufleteste de olteni. Nu zic ca toti sunt la fel, exista si olteni pe care, de-a lungul timpului, din diverse motive, am inceput sa-i dispretuiesc. Pe ei si mai ales atitudinea lor. Exista cativa olteni, slatineni chiar, care nu au chiar o atitudine pe placul meu.

Acum, cred ca stiti postarea mea de pe facebook de acum cateva luni prin care-mi exprimam dispretul fata de capitala. Spuneam atunci ca iubesc Ardealul, Clujul si Timisoara fiind in top, insa totodata dispretuiesc din ce in ce mai mult capitala. Opinia mea ramane, doar ca acum mi-o voi explica.

Asadar, consider ca fiecare oras in particular si regiune in general are specificul ei. Specificul ei este dat de oameni, bineinteles, dar are si conotatie istorica. Ardealul a fost mai mult al austriecilor decat al turcilor, ceea ce a facut sa fie un pic mai occidental.

Problema cu oamenii, ca-s olteni, ca-s ardeleni, ca-s moldoveni, este cat de mult se schimba ei intr-un alt mediu. Nu stiu procentele, dar cunosc foarte multi oameni care s-au adaptat locului. E o vorba printre ardeleni: daca duci ardelenii in Bucuresti vor avea apucaturi de bucuresteni. Ceea ce nu neg, chiar se intampla.

E drept, uneori se aplica expresia Oamenii faini trag la oameni faini, dar sa stiti ca uneori locul te schimba chiar cu forta.

Legat de asta, acum mai mult timp, sa tot fie vreo 3 ani, un tip imi zisese, in mod public, pe facebook, ca-s un neadaptat pentru ca dupa atatia ani petrecuti in Bucuresti inca mai folosesc perfectul simplu. Degeaba-i explicam eu ca perfectul simplu este un timp verbal exact cum este si perfectul compus, el sustinea in continuare ca ar trebui sa renunt la folosirea lui.

Si, credeti-ma, presiuni sociale exista. Cand sunt auzit folosind perfectul simplu multi zambesc. Multi incearca sa ma imite, dovedind, insa, in multe situatii, faptul ca nu cunosc deloc acest timp (habar n-au, de exemplu, forma de persoana a II-a singular a multor verbe).

Capitala tarii, ca despre ea vorbeam, are multe defecte. Principalul defect, insa, este ca nu are o identitate proprie. Identitatea ei este tocmai acest amestec, din care a rezultat o chestie destul de incerta. Din pacate, fiecare nou-venit a preluat intai si intai defectele gasite aici, chestiile pozitive fiind uitate. Drept urmare, defectele s-au inmultit, lucrurile bune fiind din ce in ce mai putine.

Va ziceam de olteni la inceputul articolului. Ei sunt niste persoane foarte simpatice, cu un simt al umorului foarte dezvoltat. Sunt niste persoane extrem de galagioase, vorbesc si rad extrem de tare. Sunt niste persoane cu care nu poti vorbi serios un timp foarte indelungat. Toate astea, insa, sunt considerate defecte. Daca va uitati la oltenii veniti in Bucuresti veti constata un lucru trist: primul lucru pe care l-au pierdut este simtul umorului. Ei sunt fortat seriosi, de ras nici nu indraznesc sa rada. Poate doar schiteaza un zambet.

Inca am in minte o situatie celebra, traita de mine la un teatru din Bucuresti. Nu dau nici numele teatrului, nici numele persoanei, insa spun doar atat: o bloggerita olteanca, venita de ceva timp in capitala, a scris pe blog ca “S-a tavalit pe jos de ras la spectacolul X”. Problema este ca ea a stat nu foarte departe de mine si acel “tavalit pe jos” insemna, de fapt, niste zambete razlete. Totodata, s-a uitat de vreo 3 ori la mine, cu dispret, reprosandu-mi din priviri faptul ca rad prea tare. Da, la spectacolele comice NU este voie sa razi tare. Rusine sa-ti fie daca faci asta!

De ce v-am dat acest exemplu? Pai mi se pare elocvent. In Craiova nu cred ca cineva se uita la tine urat ca razi prea tare la teatru. Dimpotriva. In Bucuresti da.

Eu, insa, #rezist: sunt OLTEAN, cu toate calitatile si defectele mele de oltean. Voi ramane asa si-n Bucuresti, dar si in oricare alt loc pe unde merg. Cel mai bine vad cat de oltean sunt atunci cand sunt in preajma oltenilor. Atunci cand SUFLETUL MEU imi confirma ceea ce stiam deja: ca sunt oltean.

Cel mai bine ma simt printre olteni. Vedeti asta si-n clipul de mai sus. Si nu o zic cu rautate, poti gasi si moldoveni faini, si ardeleni faini, si unguri faini. Chiar sunt si nu am nimic cu ei. Dimpotriva: la masa, la intalnirea cu blogoltenii, era si o tipa unguroaica din Arad. Preluase, insa, oltenismul si era la fel de olteanca precum toti ceilalti (bine, recunosc, era cea mai tacuta!). Nu sunt sovin ori xenofob daca recunosc asta. Si, spre binele tuturor, nu am putere de decizie, nu fac angajari sau ceva, ca daca as face, olteanul, indiferent de post, ar avea prioritate. PrioriPOST #cumarveni Salutari OLTENESTI tuturor si multumesc celor 2 fotografi, Kinga (tipa de care va ziceam, din Arad) si Eduard Manea (care, contrar asteptarilor, NU este ruda cu bloggerul universal Cristian Manea).

 

Comments

comments

4 thoughts on “Cel mai bine ma simt printre olteni.

  1. Măi cel mai tăcut de acolo de la masă a fost David, și Kinga l-a întrecut! Dovedind faptul că a devenit mai olteancă decât acu 2 ani când da, ea tăcea aproape tot timpul.

    Cât despre râs, prietene, nu trebuie să fi oltean ca să râzi. Eu de exemplu nu sunt oltean, ci câmpinean, din Prahova. Și mi-am păstrat buna dispoziție și simțul umorului (foarte dezvoltat de astfel). Și știi ceva, cred că dacă aș veni în București și va trebui să ajung și să stau o săptămână, treburi de afaceri, crede-mă că voi zgudui Bucureștiul cu râsul meu și atitudinea mea :))

    La o revedere cât mai rapidă! M-am bucurat că te-am revăzut!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !