Un grad cat mai mare de libertate inseamna cat mai putine obligatii

Cand am facut filosofie in facultate, pe cea din liceu am ignorat-o cu desavarsire, la drept, caci la sociologie n-am avut onoarea asta, mi s-a spus ca dreptatea este cel mai important concept. Ma rog, eram student la drept, era evident de ce acest concept era esential. Din el am si fost examinati, ceea ce mi-a convenit, era conceptul pe care-l stapaneam cel mai bine. Chiar daca am avut o profesoara foarte buna si chiar daca nu o pot contrazice din punct de vedere stiintific, filosofic, vreau sa va spun parerea mea de om: nu dreptatea, ci libertatea este cel mai important concept. Pentru mine, asa cum simt eu la aproape 35 de ani. Si, pentru mine, un grad cat mai mare de libertate ar trebui sa fie dezideratul.

Ca sa intelegeti ce vreau eu sa spun, incercati sa vedeti fiecare actiune a voastra din aceasta perspectiva. Vazandu-le asa, judecandu-le asa, puteti sa va dati seama daca actionati sau nu corect.

De pilda, daca sunteti angajati si mergeti la munca pe un program fix, gradul vostru de libertate este minim, macar in acel interval de timp. De fapt, se reduce si-n restul timpului, pentru ca restul programul este gandit in functie de primul: trebuie sa te culci devreme ca sa te trezesti devreme, trebuie sa mergi la cumparaturi dupa ce termini programul la munca, nu te poti intalni cu cineva decat dupa. Deci, in mod evident, aceasta decizie a voastra va scade gradul de libertate.

Un grad cat mai mare de libertate Emil Calinescu TIFF 2021
Oare de ce ochelarii de soare sunt asociati cu prosperitatea si cu „smekeria”?

E drept, cu cat ai mai multi bani cu atat esti mai liber. Deci, castigand bani va castigati libertate. Pierdeti libertate pe de-o parte, insa castigati libertate pe de alta.

Exista metode prin care poti iesi din acest cerc vicios? Evident: sa lucrezi pe cont propriu. E mai greu, unii nu sunt pur si simplu capabili, insa rezultatul este mai mult decat satisfacator. Daca vrei sa pleci ziua urmatoare undeva, o poti face linistit fara sa ceri voie sefului. Daca ai de lucru, poti lucra de acolo (daca ocupatia iti permite asta). Iar daca NU poti lucra de acolo, poti pur si simplu sa opresti activitatea si sa pleci. Ai libertatea asta. Cu costurile financiare de rigoare, evident.

Iau a doua decizie importanta: esti sau nu cuplat. Viata in cuplu presupune prezenta altor obligatii. E drept, vorbim si de nevoi fiziologice, inclusiv nevoia de socializare, de a fi cu cineva, nevoi care trebuie satisfacute, dar strict din punctul de vedere al gradului de libertate viata in cuplu nu te face deloc sa fii mai liber. Dimpotriva.

Atunci cand vrei sa mergi undeva, ca sa iau strict aceasta decizie ca exemplu, trebuie sa te consuli cu jumatatea ta: sa vezi cand poate ea (sau el), sa vezi unde vrea, sa vezi daca vrea (daca are chef, caci poate e obosita si vrea sa se odihneasca). O jumatate cu un grad mic de libertate iti ingradeste si tie libertatea. Nu poti fi liber alaturi de o persoana care nu e libera. Nu prea ai cum.

O a treia decizie, la fel de importanta, este de a avea sau nu masina. Aici parerile sunt un pic impartite, insa din punctul meu de vedere masina iti ingradeste si ea libertatea. Va dau 5 situatii cu care m-am intalnit de-a lungul timpului (cu prieteni care venisera cu masina):

Emil Calinescu Un grad cat mai mare de libertate prin Cluj
Liber inseamna … arogant?
  1. Mergi undeva, la facultate, la cinema ori chiar la o terasa, insa esti nevoit sa stai toata seara pe sucuri ori pe apa plata. Ultima varianta e mai sanatoasa, in mod evident e asa, insa nu e deloc ok din punct de vedere psihic. Fara masina bei cand vrei si unde vrei. Ai libertatea asta.
  2. Cand mergi undeva, la drum lung, nu depinzi de starea ta fizica si psihica. Cu o seara inainte nu poti sa te simti bine, sa te distrezi, sa stai pana tarziu, ca na, a doua zi conduci… Fara masina, insa, poti face ce vrei. Trenul sau avionul merg si fara ca tu sa fii 100% fresh.
  3. As face un studiu prin intermediul caruia sa aflu cati oameni isi aleg restaurantul in functie de locurile de parcare de langa. Mi s-a intamplat in cateva randuri, chestie care pe mine ma enerva la culme: de ce m-ar interesa pe mine daca au loc de parcare sau nu? Eu merg acolo ca acolo-mi place. Punct.
  4. Masina inseamna si altfel de griji: unde am parcat-o, sa ma duc sa vad ce mai e cu ea, daca nu mai merge trebuie s-o duc la service, daca mi-au spart-o merg la politie. Daca esti in vacanta cu masina, in loc sa te bucuri de acea vacanta tu stai dupa ea. Ca na, ai vrut confort, ai vrut masina.
  5. Libertatea alegerii mijlocului de transport dispare. Esti intr-o tara straina si vrei pur si simplu sa testezi. Azi vrei sa mergi cu un tren normal, sa te uiti pe fereastra si sa admiri privelistea, maine vrei sa mergi cu un tren de mare viteza, poimaine vrei sa mergi cu un vaporas… Daca te duci cu masina, excluzi din start chestiile astea, caci ti se pare ca ai venit degeaba cu masina. In loc sa ai libertatea de a alege, de fapt tu ai facut din start alegerea.
  6. (Stiu ca am zis 5) Eu nu as putea merge la o petrecere cu masina chiar si daca n-as bea alcool. Nu ma vad conducand la 4 dimineata dupa ce nu am dormit deloc 24 de ore. Chiar nu ma vad facand asta.

Daca ma gandesc si la costuri, deja am stabilit ca banii inseamna libertate, imi dau seama ca masina nu este aducatoare de libertate. Sau, ca sa formulez altfel, masina iti da un grad cat mai mare de libertate doar atunci cand ai indeajuns de multi bani incat nu simti costurile acesteia. Si nici macar atunci, caci pentru mine costurile colaterale, cele 5 de mai sus, sunt deseori mai importante.

Discutam azi cu o amica si-i spuneam de ce nu-mi iau eu pisica. Ador pisicile, am avut de imprumut 2 pisici, insa detinerea unei pisici (ma rog, tu esti sclavul ei, ca sa zic asa) vine cu o tona de responsabilitati. Nu ma refer la cele financiare, ci ma refer la cele colaterale. Pur si simplu cred ca daca maine mi-as lua pisica (de care cu siguranta m-as atasa) as fi mai putin liber.

Emil Calinescu Un grad cat mai mare de libertate
Poza aceasta va inspira LIBERTATE?

Am fost saptamanile trecut #PrinCluj, la TIFF. Am pe blogul de film o tona de articole de la festival. Ele inca apar, am unul in pregatire, iar unele filme pe care le vad in Bucuresti, daca au rulat si la TIFF, apar acolo in categoria TIFF 2021 (cum a fost recentul Dupa 40 de zile). Acolo, in Cluj, am gustat cu adevarat libertatea. Am prieteni pe acolo, m-am vazut cu aproape toti (n-am ratat niciunul dintre cei care erau in oras), insa programul mi l-am facut eu. Programul filmelor, programul intalnirilor, programul restaurantelor.

Daca as fi fost cuplat, ar fi trebuit sa imi intreb jumatatea la ce filme vrea sa mearga, la ce restaurante vrea sa manance, as fi intrebat-o eventual si daca vrea sa ne vedem cu X, cu Y sau cu Z.

Daca as fi avut masina, (poate) nu m-as fi indurat s-o las in fata blocului si sa merg cu autobuzul ori taxiul. As fi simtit ca dau degeaba banii pe ea (asigurari, impozit, intretinere) daca nu o folosesc. Ceea ce inseamna ca as fi avut de fiecare data grija parcarii, ar fi insemna consum minim spre deloc de alcool si ar fi insemnat grija legata de starea ei. Poate m-as fi dus de 3 ori pe zi la ea, sa vad sa n-o fi spart-o cineva.

Daca as fi avut sef si program fix, poate nu m-ar fi lasat sa merg la TIFF. Zic. Ori poate s-ar fi suparat sa vada ca eu ma simt bine si colind tot Clujul cand firma o duce rau si chiar are nevoie de mine.

Emil-Calinescu-la-Reactor-Da-te-din-soare
Am avut libertatea sa merg La Teatru in timpul TIFF-ului. Am intrebat 3 persoane, din Cluj si nu numai, daca ar fi mers si ei unde am mers eu. Din diverse motive, fiecare avand altele, au zis ca nu. M-am simtit bine. Poza este facuta inainte de spectacolul Da-te din soare, reprezentatia din 29 iulie 2021

Oricat de incarcat a fost programul, sentimentul meu de LIBERTATE mi se pare esential. Eu m-am simtit liber, asa cum ma simt si acum, in Bucuresti, asa cum ma voi simti si saptamana viitoare, in Timisoara.

Nu pot sa inchei fara sa va vorbesc despre oamenii care nu simt nevoia sa fie liberi. Dimpotriva. Un grad cat mai mare de libertate inseamna pentru ei cat mai multi bani, o jumatate cat mai misto, locuri cat mai exotice vizitate, chiar daca altii aleg perioada, chiar daca acolo nu fac decat sa stea la soare (ceea ce ar putea face si pe litoralul bulgaresc) … Nu fac ei alegerile, insa se simt liberi. (Stiti acele glume legate de corporatisti? „364 de zile sclav, o zi liber … In Vama de 1 MAI”)

Ma rog, ei nu resimt lipsa de libertate. Unii nici nu o constientizeaza. Daca o fac, o considera o fita. Stiti discutia despre Romania de dinainte de 89? Nu faptul ca nu puteai vorbi, ca te uitai in stanga si-n dreapta de teama ori ca nu puteai sa vezi ce film doresti erau problemele importante, ci faptul ca nu gaseai de mancare.

Un grad cat mai mare de libertate Emil Calinescu prin Cluj

Unii vor sa munceasca ca robii, sa aiba familie, sa aiba masina, sa fie in randul lumii, si abia apoi se gandesc sa aiba un grad cat mai mare de libertate. Se gandesc, de fapt, sa-si lungeasca lantul si sunt socati de faptul ca acesta nu poate fi marit. Ii doare gatul, lantul le-a lasat urme adanci, dar ei nu regreta nimic, considera ca au actionat corect. Ca toti ceilalti.

Comments

comments

One thought on “Un grad cat mai mare de libertate inseamna cat mai putine obligatii

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !