Stateam si ma gandeam mai demult (si am tot avut discutia asta cu diverse persoane) de ce se duce lumea la cinema? Printre multe alte motive, era si asta: un ecran cat mai mare e idealul. Nu conteaza neaparat calitatea peliculei, nu conteaza neaparat sunetul, cat conteaza ecranul. Ma rog, sunt si altele motivele.
Dar aflu de la diversi amici ca ei vad filme … pe laptop. Pe ecrane de 15 inci chiar. Si ma minunez: cum poate cineva sa vada ca lumea un film pe un ecran de 15 inci? Adica nu trebuie sa aiba 200 de cm tv-ul, dar 15 inci mi se pare prea putin. Si revin la obsesia mea: calitatea vizionarii determina parerea ta despre film.
Legat de asta, eu am un tv de 81 de cm (nu conteaza marca). Uneori mi se pare mic :)) Pe cuvant. Am fost la un amic ce tocmai isi luase tv. Are 107 cm. Diferenta se vede. Este evident. Si nu conteaza neaparat ca el are full HD, iar eu am HD ready. M-as multumi si cu un HD ready imens. Dar sa fie mare.
Tot aici, vorbeam cu un amic blogger care considera ca dusul la film e o pierdere de timp si de bani. Argumentul lui: e mult mai misto sa stai la tine acasa, tolanit in pat, si sa vezi filmul, decat pe un scaun de cinema. Da, confirm partial. Dar la un ecran cat mai mare.
Am vazut si eu cateva filme pe laptop. Cand eram in Frankfurt mai ales (vreo 2 saptamani). Norocul meu ca maica-mea a luat laptop de 17 inci. E greu de carat, e imens, dar macar nu te chiorasti la el. Daca as putea, as face un laptop care sa se plieze perfect, sa fie minuscul, sa bati din palme si sa se faca imens.
Nu stiu de ce, dar un ecran cat mai mare la filme face si calitatea mai buna, creeaza si o senzatie aparte. Si e mult mai confortabil sa stai si sa te uiti relaxat la un ecran imens decat sa te chiombesti la un ecran cat oul de gaina. Or fi utile acele televizoare pentru altceva, sa te mai informezi, sa mai asculti o stire ceva, dar nu sa vezi un film. Asta daca te respecti pe tine. Si daca respecti si acel film.
Legat de calitatea filmului, am vazut cu Andrew mai demult un film frantuz la Studio: Mamuth (dracu’ stie cum se scrie). Filmul era in sine prost, dar calitatea lui jalnica era amplificata de calitatea imaginii. Initial am dat vina pe cinema. De altfel, amicul meu nici nu a mai fost la Studio de atunci. Ulterior mi-am dat seama ca la cinema studio calitatea e chiar buna (mai buna ca la Patria de exemplu), deci filmul a fost de vina. Nu-mi dau seama de ce. Oricum, prost film, proasta calitate a imaginii.
Legat de asta, exista si contra-exemple. Am vazut saptamana trecuta Hit & Run .Filmul extrem de prost (trebuie sa fugi la propriu de el), dar calitatea imaginii era exceptionala. Chiar stateam si ma gandeam: uite ce calitatea a imaginii are aberatia asta de film. Aberatie e un cuvant bland. Ma gandesc oare ce parere as fi avut de el daca si calitatea imaginii ar fi fost proasta. Si ce parere mi-ar fi facut filmul daca l-as fi vazut acasa.
Asadar, un ecran cat mai mare este o conditie necesara , dar nu suficienta. Despre filmele si contextul in care le vedem am mai scris. Nu spun nimic nou. Spun doar ca simt din ce in ce mai mult ca asa este. Si nu mai condamn asa mult pe cei care dau o avere sa aiba un tv cat mai mare. Chiar, s-au ieftinit mult 3D-urile 😀
Salutari CINEFILE tuturor!
ps: Multi spun ca principalul defect al filmelor romanesti este calitatea imaginii. Si ca daca avea si noi filme mai bune ca imagine, acestea ar fi mai apreciate si de public. Tind sa le dau din ce in ce mai multa dreptate. Cu toate astea, raman un fan al filmelor romanesti, fie si din patriotism.