Ultima zi de Cinepolitica

Festivalul Cinepolitica a ajuns la final. Nu voi trage concluziile (alea intr-un articol distinct), acum voi povesti, pe scurt, ultima zi a festivalului. Uimitor, va fi cel mai scurt articol dintre toate.

Asadar, ieri au fost 3 filme intr-o singura locatie, la Studio. Acestea au fost:

1. Lore (r. Cate Shortland, Germania/Australia/Marea Britanie, 2012, 109′) (reluare) – Nu am mai ajuns la el, am inteles ca e film foarte bun. Primisem pe mail acum ceva timp informatia cum ca drepturile de difuzare in Romania ar fi fost cumparate de Transilvania Film. Nu cunosc de atunci vreun amanunt, nu figureaza pe nicaieri data lansarii in Romania. Numai lucruri bune despre el am auzit.

2. Copilărie clandestină („Infancia clandestina”, r. Benjamín Ávila, Argentina/Spania/Brazilia, 2012, 112′) (reluare) – Prima telenovela de la festival. Pe bune: telenovela pura. Argentina-Spania-Brazilia – o ce combinatie telenovelistica perfecta. Si cum imi zicea cineva: spaniola din Argentina este una care da uneori spre italiana si este parca mai plangacioasa ca spanioala clasica. Sa va zic ca in film joaca Natalia Oreiro? Sa va zic ca am auzit, din nou, celebrele MIAMOR si TE CHERO MUCIO? Of doamne, cat dor mi-era de aceste expresii… Apropo, asta a fost singurul film de la festival la care era sa adorm de vreo 2 ori.

3. Spune-mi cu cine te însotești („The Company You Keep”, r. Robert Redford, SUA, 2012, 125′) – desi a fost in afara concursului, cred ca a fost printre cele mai bune filme vazute. Ok, e american, e destul de previzibil de la un punct, dar e foarte bine facut. Probabil ar fi luat un premiu daca ar fi concurat.

Legat de premii, s-au acordat 3 premii dupa cum urmeaza:

Mentiune – The Gatekeepers – filmul despre serviciul secret intern al Israelului. Despre el am scris AICI .

Premiul pentru cel mai bun film politic –  Lagărul 14: Zonă de control total – mi-a placut mult acest film, chiar daca este nitel prea dur. Poate asiaticii sunt ei niste oameni mai duri. Despre el am scris AICI .

Marele premiu – Rock the Casbah – aici sunt in total dezacord cu juriul. Filmul mi s-a parut sincer cel mai slab din concurs (sau printre cele mai slabe). Am scris despre el (link-ul de mai sus, l-am vazut in acelasi zi cu Lagarul 14).

Despre premii am doar 3 comentarii de facut:

1. N-am inteles de ce s-a facut o distinctie intre film politic si … restul. Pai daca era Cinepolitica nu insemna ca toate-s politice? Daca se dorea neaparat puteau fi puse in categorie separata documentarele si sa fie documentare vs nedocumentare. Sau poate asta s-a si dorit, insa ar fi trebuit ca ponderea lor sa fie relativ egala. Zic…

2. De ce nu au exista si alte locuri, macar un loc 2 la fiecare alta categorie?

3. Care e faza cu mentiunea? De la scoala stiam ca mentiunea urma dupa premiul 3. Aici mentiunea urmeaza dupa … premiul 1. SI nu are categorie distincta. Nu mai inteleg nimic…

Oricum nu-s eu fan al premiilor si nu voi judeca in veci un film dupa premiile obtinute.

Dupa filme au fost discutii in „sala de marmura” cu cativa participanti. Cea mai fructoasa discutie a fost cu domnul Artan Minarolli , sef al Centrului National al Cinematografiei din Albania.

Artan Minarolli

Am discutat timp de vreo 10 minute, eu fiind cel cu intrebarile si curiozitatile. Mi-a pus si dansul o intrebare, n-am prea stiut ce sa-i raspund. Ii spusesem ca nu sunt de acord cu premiul dat lui Rock the Cashban, la care dansul m-a intrebat DA CUI AI FI DAT TU PREMIUL? N-am stiut… poate filmului sarbesc (foarte bun). Sau poate productiei poloneze 80 de milioane. Habar n-am. E adevarat, filmul premiat era singurul FICTIUNE, poate d-aia a fost si premiat. Whatever.

Domnul Minarolli imi lauda si componenta juriului, de la dansul afland ca Razvan Teodorescu este membru si al Academiei Albaneze. Si despre Vintila Mihailescu a avut cuvinte de lauda – „very clever man”.

Un lucru interesant (tot o curiozitate de-a mea): cica parerile „juratilor” nu au fost foarte diferite. Si asta este oarecum paradoxal (cel putin pentru mine), atat timp cat oamenii veneau din zone diferite (V. Mihailescu Antropolog, Bogdan Teodorescu Analist Politic, specialist in Comunicarea Politica, Razvan Teodorescu istoric iar restul oameni de film). Cu mici exceptii cica opiniile au fost cam aceleasi. Sa inteleg ca problema este la mine ? 🙂

Bogdan Teodorescu

Domnul Bogdan Teodorescu a plecat inainte sa-l intreb cate ceva si pe dansul. Iar Vintila Mihailescu si Razvan Teodorescu nu au aparut p-acolo (pe domnul Vintila doar l-am salutat intr-una din zilele trecute, as fi fost curios sa-l intreb cate ceva in legatura cu filmele; opiniile sale in aceasta privinta imi starnesc o maxima curiozitate).

Cam atat despre ultima zi. O sa trag niste scurte concluzii intr-una din zilele viitoare (la rece, precum berea bauta in sala de marmura).

Salutari CINEPOLITICE tuturor!

ps: Dupa telenovela aia siropoasa argentiniano-spaniolo-braziliana, ca sa-mi iau greata, m-am dus la un local foarte apropiat pentru a manca niste paste iuti. Imi trebuia ceva iute (cu bere au mers ca unse) sa scap de dulcele-gretos care-mi ramasese de la telenovela aia. Am avut dreptate: filmul urmator a fost vazut in conditii decent, trecuse orice urma de siropeala. Dimpotriva, inca imi mai lua nitel gura foc.