Ultima zi BIZ

Ultima zi BIZ a fost cu adevarat ziua vedeta. Cu adevarat ziua cu cei mai buni speakeri. Cateva observatii generale:

1. Spre deosebire de zilele precedente, de data asta au cam lipsit speakerii plictisitori. Doar tipul de la Microsoft a fost in categoria asta, dar asta pentru ca s-a repetat. Adica a prezentat vineri ce prezentase marti. Bun prilej de a sta afara si de a rezolva cateva probleme (care, spre fericirea mea, s-au rezolvat).

2. Primele 2 sesiuni foarte tari, a II-a. Prima a fost nitel mai sociologica, despre romani si despre incotro ne indreptam. Simteam ca ma intorsesem in timp si ca sunt in facultatea de sociologie. Era de bine adica.

3. Aglomeratie mare de tot. N-a fost in nicio zi asa. Au pus iar scaunele unul langa altul, fara mese in sala. Asta ca sa incapa multe scaune. Te uitai prin sala si vedeai rar de tot 1 sau 2 locuri libere. Uau.

4. Sesiunea finala, cand de obicei lumea e plecata, era si ea destul de plina. E adevarat, plecasera cativa, dar nu multi. Foarte tare. Eu n-am mai rezistat pana la final, dar nu din vina speakerilor, ci din alte motive. Am plecat, dar am fost curios sa vad ce au de zis persoanele din fata mea.

5. Un aspect general: foarte putine intrebari. Sala era in transa, savura fiecare vorba a speakerilor (mai ales la prima sesiune). Ma asteptam la un tir de intrebari si n-a fost deloc asa. Chiar Vintila Mihailescu se astepta la intrebari grele. N-a avut parte de ele.

Sa vedem acum, pe scurt, cateva idei de la speakeri.

Sesiunea 1

Primul la microfon a fost profesorul Vintila Mihailescu. Ma bucur ca organizatorii au avut ideea sa invite si altceva in afara de oameni de afaceri. Cred ca domnul Vintila este unanim apreciat. Cateva idei din discursul dansului:

– Avem mai multe Romanii si nu doar 2 cum s-a spus din punct de vedere politic. De aici ar rezulta o mare diversitate.
– Suntem cea mai mare societate taraneasca din Europa.
– Suntem o societate orala. Aici cel mai important punct sunt “barfa si zvonurie”, litera de lege la noi.
– Totul poate fi negociat, deci suntem flexibili.
– Strategiile sunt invariabil pe termen scurt.
– Publicitatea se bazeaza mai mult pe povesti si mai putin pe mesaj.
– Ne place sa mancam.
– Societate tributara.
– Statul nu ne reprezinta.
– Cult al familiei.
– Tiranie a imaginii, tiranie a consumului si a prime-time-ului.
– Obsesie a topurilor.
– Romania – profund necunoscuta.
– Prapastie generationala.

Mentionez ca toate astea sunt rezultatele unui studiu facut pe managerii care au afaceri in Romania. Managerii straini. Deci este parerea altora despre noi. Totul a fost prezentat foarte bine de catre profesorul Vintila Mihailescu.

Legat de acesta, mentionez ca m-a recunoscut. Am avut o discutie scurta dupa si mi-a zis ca si-a amintit de mine. Avusesem o discutie cu dansul pe tema tezei mele de doctorat. E clar: sunt un om ce nu poate fi uitat. Tot in acea scurta discutie, l-am intrebat daca e vreo diferenta intre a vorbi unor studenti, unor sociologi (la conferinte) ori unor afaceristi/bloggeri la Zilele Biz. Cica e acelasi lucru, ca dansul are aceleasi pareri.

Dupa domnul Vintila a urmat tot un sociolog: Adina Vlad. De fapt am inteles ca i-a fost studenta domnului Vintila. Dansa a prezentat o cercetare despre romani. As dori, si in interes profesional, si de curiozitate, sa pun mana pe acea cercetare. Cica nu ar fi publica. Si totusi m-ar interesa. Cateva idei:

– Preferam sa fim in grup pentru confortul dat de grup. Adica ne simtim mai confortabil langa altii, ca putem da vina pe ei.
– Avem teama de a gresi. Suntem necurajosi. Diversitatea nu e ceva util.
– S-a facut o comparatie ciudata cu cainii. Nu am inteles-o prea bine, eu oricum nu sunt iubitor de caini. Asa, eufemistic vorbind.
– “Sa ne fie tuturor bine, sa ne bucuram de viata”.
– Batalia se da acum in fata raftului si nu se mai da in fata tv-ului. Vorbele nu mai sunt suficiente, ci faptele.
– Revalorizam lucrurile facute la noi.
– Mitul salvatorului.
– Romanii au nevoie de o legatura intre vechi si nou pentru stabilitate.
– Romanul e un supravietuitor.

A urmat Bogdan Naumovici, unul dintre cei mai cunoscuti oameni de publicitate din Romania. A avut un discurs foarte scurt. Am retinut doar cateva idei:

– Naumovici nu intelege de ce fb-ul valoreaza atat.
– Disputa VOYO vs VPLAY. Romanul vrea totul moca. Noi trebuie sa vindem oamenilor lucruri pe care oamenii vor sa le ia gratis.
– “Ma sperie dorinta oamenilor de a nu mai plati nimic. Lor trebuie sa le vindem brandurile.”
– In Romania se face mai mult pe facebook decat in realitate.
– Reclamele nu se vor mai baza atat de mult pe povesti. Un pronostic care cica e pe cale sa se adevereasca.

Cam atat. A urmat Liviu David, cu o prezentare super-tare. Despre suferinta. Ca romanul sufera prin excelenta. Asadar:

– Din Australia s-a intors mult mai roman.
– Noi romanii SUFERIM, DECI EXISTAM.
– Biserica Ortodoxa este TRISTA! Chiar si la cununie stai 2 ore in picioare si suferi.
– Nu suntem deloc un popor vesel. Reclamele optimiste nu au cum sa prinda.
– Am fost tratati cu socuri de mici, gen povestea Capra cu 3 iezi.
– In grup, romanii isi unesc slabiciunile, nu fortele.
– Ne raportam invariabil unii la ceilalti.
– Ne place fotbalul pentru ca suferim, niciodata n-am castigat la fotbal. Il contrazic nitel: Steaua a castigat in 86 Cupa Campionilor. Altfel, aproape corect: ne laudam cu sferturile din 94, desi sferturi inseamna totusi o infrangere.

Sorin Psatta a urmat. Cateva idei:

– A fost invocata o carte filosofica (sociologica?) veche: Din psihologia poporului roman, de Dumitru Draghicescu. Eu acolo, pe loc, o confundasem cu Psihologia Poporului Roman de Radulescu-Motru.
– Considera ca citind acea carte vedem exact societatea noastra actuala. Nimic nu s-a schimbat.
– Traim sub zodia neispravitului (al lucrurilui neterminat).
– O fractura mare intre NOI si EI, oricare ar fi acei ei.
Discursul a fost foarte scurt, asa ca ideile notate au fost putine. Oricum, cand vorbitorul e carismatic si afli informatii noi parca te blochezi si din scris.

Gabriela Lungu a vorbit despre The Practice, o companie cu 14 fete care luase locul 13 (cu ghinion) mondial la creativitate. Si au aflat dupa 1 luna, pana atunci nu bagasera in seama acel top. Legat de asta, am cateva observatii de facut:

– Daca tot a vorbit Liviu David de fotbal, ma gandeam ca ele se laudau ca la fotbal, romaneste, cu un loc 13. Glumesc, locul 13 e chiar de lauda in conditiile date.
– Au peste 70% din campaniile lor premiate. Felicitari.
– Un aspect: au 14 fete. NICIUN BAIAT? Daca era invers, o companie cu 14 baieti, nu era considerata nitica discriminare? E doar o curiozitate (iar imi atrag haterii din cauza asta?).

La final a vorbit Alina Stepan despre reclame. A spus intai ca romanii nu mai citeaza din carti, ci din reclame. Noile carti sunt reclamele. Si a facut si o tipologie a reclamelor. Sper ca alti bloggeri s-o fi notat, eu n-am avut timp sa notez, nu d-alta, dar preferam sa savurez prezentarea. A, da, am uitat sa va spun: eu cand eram student nu prea notam la cursuri. Eram atent, retineam ce retineam si luam cursul de la colegi (mai ales colege). Faceam o afacere mai buna decat sa stau si sa notez ca robotul o chestie, fara sa fiu atent la ce scriu. Acelasi lucru si la aceste conferinte unde merg.

Gata sesiunea I. La sesiunea a II-a din ultima zi BIZ George Mihaita a dat startul. Am ajuns in sala nitel mai tarziu (dupa 2-3 minute), dar tot am prins ceva din discurs. Oricum, e clar ca omul isi facea meseria: intretinea atmosfera. Dar avea si initiative bune, gen: LASATI-VA CARTILE DE VIZITA IN ACEST BOL, O SA VA CONTACTEZ PE TOTI SA VA INVIT LA TEATRU. Buna initiativa. Alte cateva idei:

– Vrea sa faca la Teatrul de comedie o camera pentru copii. Adultii vad piesa, dar pot veni cu copilul, care se va juca ori va face altceva in acea incapere. Buna idee.
– Banel Nicolita i-ar fi zis la telefon: BRE, MATA PE TEATRU ESTI RONALDINHO.
– George Mihaita a plecat mai repede. Cand vad ca pleaca, ies repede din sala sa-l prind la o poza. Dupa poza, ii zic: AM FACUT POZA CU RONALDINHO :))

Au urmat apoi detalii tehnice despre organizarea festivalului de teatru de la Sibiu (Cristian Radu) ori al Festivalului de film Anonimul (Miruna Berescu). Cristina Bazavan a povestit o intamplare tocmaid in Anglia, cum a reusit ea sa obtina 30% pe viata discount la un teatru d-acolo. Foarte interesant insa aspectul general: la zilele Biz se vorbeste despre CULTURA!

A urmat o sesiune mai putin interesanta, cea de 360 digital focus. Ma rog, ea e foarte interesanta, dar in comparatie cu celelalte 2 a parut in inferioritate clar. Sesiunea a inceput cu o prezentare Microsoft. Cu tot respectul pentru tipul respectiv, nu mi se pare deloc in regula sa te repeti. Adica asta se mai intamplase si marti. Timpul ala putea fi folosit la altceva. I-am laudat utilitatea, am zis de bine despre carisma tipului, dar repetitia e nitel enervanta. Pe bune.

Bogdana Butnar a fost cea care a salvat sesiunea. Cred ca daca ar vorbi despre orice ar avea succes. Tipa are o carisma extraordinara si este ajutata si de felul cum arata. Pacat ca fix in timpul discursului ei am primit 2 telefoane importante. Am retinut Kloud-ul (unde am scor de 38, cica nici prea bun, nici prea rau) si am retinut ca a renuntat la twitter. Nu am aflat de ce, era o persoana activa. Dar a renuntat. Se concentreaza pe facebook. Si inca ceva: Wired e cea mai tare revista dupa Revista Biz. Asa o fi. Prezentarea Bogdanei era pe undeva pe net, dar n-o gasesc acum. Revin cu un update cu ea, oricum degeaba o vedeti daca nu auziti discursul.

Iulian Padurariu si Douglas Kaufman au avut niste discursuri scurte si mult prea nisate. Subiectul era interesant, dar dupa discursul Bogdanei era chiar greu sa te concentrezi la ce urma. La domnul Kaufman am si parasit sala, anticipand pauza.

Ultima sesiune din Ultima zi BIZ a fost o reuniune de clasa a companiei D’Arcy. Toti tipi respectabili, toti inca mai sunt in domeniu. Din pacate D’arcy nu mai exista (nu am inteles exact de ce a dat faliment, pentru ca a avut o gramada de clipuri de succes). Regret ca n-am putut sta pana la final, dar auzisem ce era de auzit. Poate o idee buna ar fi reinfiintarea, sub alta forma, a celebrei D’arcy. Nu stiu, daca au avut atata succes, ma gandesc ca ar putea sa aiba din nou succes.

Cam atat despre Ultima zi BIZ. Articole despre Biz voi mai scrie. Ramane de vazut cate.

Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Comments

comments

2 thoughts on “Ultima zi BIZ

  1. Pingback: Obsesia de a fi român dezbătută la BIZ – Media și Marketing | Roxana Mazilu

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !