Ulciorul sfaramat

In 2015, pe scena unui teatru important din Bucuresti, are loc premiera unui spectacol bazat pe un text din 1881. Despre asta discutasem, cu ceva timp inainte de spectacol, cu cativa amici, unii dintre ei implicati in fenomenul teatral. Cineva imi zicea de Moliere ca nu ar trebui pus in scena in 2015. Unul din argumente suna cam asa: toata lumea a auzit de Moliere, toti cei care trebuiau sa stie stiu deja opera lui. Poti veni cu o interpretare magistrala, dar cam atat. Aceeasi discutie despre Shakepseare, aceeasi discutie despre Caragiale.

Acum, va soptesc un nume: Heinrich von Kleist. Ati auzit de el? Daca nu, cititi cate ceva despre el pe Wikipedia. Piesa scrisa de el in 1811, Ulciorul Sfaramat, este considerata o capodopera clasica a istoriei literaturii universale. Daca NU ati auzit pana acum de autorul german, pot spune ca Teatrul Masca a reusit sa faca un lucru extrem de bun: sa readuca in discutie un autor important.

Una dintre premierele acestei stagiuni la Masca este punerea in scena a acestei piese clasice. Nu am citit textul original, nu stiu cat de mult se abate acest spectacol de la el, insa stiu sigur ca au fost presarate cateva replici de actualitate: „suntem ocupati cu ceva procese de retrocedari”. V-am redat doar una dintre ele, insa mai sunt alte cateva. Impresia mea, inca neverificata complet, este ca au fost presarate niste replici fara a se modifica substantial textul original. Nu se precizeaza anul tocmai pentru ca acest spectacol, cumva, poate avea loc oricand. In 90, in 2010, in 2015, poate in viitor. El a fost gandit in 1811, de catre un neamt, dar a ramas valabil si astazi. Da, acesta ar fi unul dintre motivele pentru care trebuie sa mergeti sa-l vedeti.

Al doilea motiv pentru care trebuie sa mergeti sa vedeti Ulciorul Sfaramat este pentru modul in care este interpretata. In rolul judecatorului il avem pe Mihai Malaimare, regizorul acestui spectacol. Interpretarea sa este de exceptie, vazandu-l pot spune ca regret ca nu l-am vazut, pana acum, in mai multe spectacole. Cumva, rolul i se potriveste-manusa. Oare in copilarie si-o fi dorit sa fie judecator? 🙂

Mihai Malaimare, inainte sa fie intemeietor si conducator de teatru si inainte sa fie regizor a fost ACTOR. Si ramane un ACTOR cu MAJUSCULE. Merita sa mergeti sa-l vedeti SI in aceasta postura.

Al treilea motiv pentru care va sfatuiesc sa vedeti Ulciorul Sfaramat este pentru starea pe care v-o da acest spectacol. O comedie clasica, la care veti rade de la un capat la altul. Un umor de buna calitate, un umor pentru toata familia.

Acum, inchei cu un fel de mea-culpa: am vazut acest spectacol acum ceva timp (sa fie vreo 2 saptamani). Nu am avut timp sa scriu imediat despre el. Apoi a venit Craciunul. Am zis ca nu intereseaza pe nimeni Ulciorul Sfaramat cand pe masa lui asteapta soricul si sarmalele. Acum lumea se gandeste la Revelion. Eu, insa, ma gandesc la teatru. Si, repet, mi-as dori sa pot vedea teatru chiar si in zilele de sarbatoare. Nu pentru ca nu as vrea ca actorii sa aiba si ei sarbatori ci, dimpotriva, pentru ca mi-as dori sa pot rasplati pe acesti actori, in zilele de sarbatoare, cu aplauze, cu flori, cu zambete.

Vedeti cand se mai joaca Ulciorul Sfaramat la Teatrul Masca si mergeti degraba sa-l vedeti. Merita. Detalii despre spectacol gasiti AICI si AICI, locuri de unde mi-am permis sa iau pozele de le vedeti in articol. Salutari TEATRALE tuturor si un an nou cat mai bun!