Uitatul la televizor

Cand eram mic, prin generala sau liceu, colegii discutau despre ce vedeau la TV. In generala comentam episoadele diverselor filme (Familia Bundy, de exemplu). In liceu aparuse Big brother si cativa colegi se uitau la acea emisiune.

In facultate, insa, am auzit, pentru prima oara, ideea de Nu am televizor. Prima oara am auzit-o cu jumatate de gura, ulterior acest lucru a devenit o mandrie. Exista persoane care nu au televizor si se lauda ca nu doresc sa-si ia. Ca o paranteza, aceasta mentalitate a pus mari probleme sociologilor. Prin anii 90 era semn de saracie sa ai in casa televizor alb-negru. Cum adica televizor alb-negru? Acum, insa, se pune problema: absenta unui tv e semn de saracie sau nu? Daca n-ai curent, e clar de ce n-ai tv. Dar daca ai internet, telefon de ultima generatie, tableta, mai este televizorul un indicator? E clar ca nu, dar mentalitatea asta, in sine, a generat ceva dispute. Inchid paranteza.

Eu nu sunt atat de pornit impotriva televizorului, chiar daca ma uit mai rar decat o faceam acum 10 ani. Ori acum 15 ani.

Oricum, ca sa fim drepti, eu fac o distinctie clara intre televizorul ca aparat si televiziune. Primul mi se pare INDISPENSABIL, oricum as lua-o. Vorbesc la persoana I singular, dar cred ca-mi veti da dreptate.

Asadar, haideti sa exludem televiziunile si sa vedem ce putem face cu TV-ul. De fapt, va zic ce fac eu cu TV-ul:

1. Ma uit la chestiile online, legale, tip HBO GO. Platforme identice sunt si Voyo ori SeeNow. Ma rog, putem baga filme si distinct, de pe dvd de exemplu.
Ideea generala este ca nu mi-a placut NICIODATA sa vad filme pe ecranul mic al unui laptop. Vreau ecran mare. D-aia vad din ce in ce mai des filme la cinematograf.

2. Ma joc pe consola. Consola trebuie musai conectata la un televizor. Va puteti imagina jucandu-va pe un ecran minuscul, de 21 de inch? Eu nu. Deloc.

Deci aparatul, distinct, este util chiar daca nu ai abonament la niciun operator de cablu. Eu am, insa, abonament de cablu. Trebuie sa va zic la ce ma uit si in ce context:

1. Ma uit la meciuri. Iar aici includ si vizionarile in bar. In fond, acolo tot televizor este, nu? Meciul se vede cel mai bine la tv.
Da, eu ma uit cel mai des la fotbal, insa te poti uita la orice sport. Am prieteni mari fani NBA, care se uita noaptea la meciuri. Am prieteni (din ce in ce mai mult) fani Tenis, datorita Simonei Halep. Ei ar trebui sa se uite la meciuri pe net? Si dac-ar fi asa, imaginea tot pe un televizor mare ar trebui proiectata.

2. Ma uit la posturi de muzica. Uneori le prefer in dauna youtube-ului. Dau pe un post si el ruleaza acolo. Uneori mai arunc un ochi, cand aud ceva nou.

3. Ma mai uit si la politica. Doar d-aia am blog politic. Partea buna este ca ma uit stiind la ce ma uit. Stiu fiecare post al cui e, ce pozitie are. Ma uit la toate sa-mi fac o parere si ma distrez deseori, in loc sa ma enervez, privind spectacolul.

La seriale nu ma pot uita, nu pot depinde de o ora. La fel in cazul emisiunilor. E drept, nu ma atrage niciuna. Master Chef (de chef) e ceva ce nu m-a atras niciodata (dupa mine, mancarea se mananca, nu se priveste), Romanii au talent e penibila (si asta a zis-o o fana a emisiunii), iar la Cronica Carcotasilor nu ma mai pot uita de la accidentul lui Huidu.

Acum, intrebarea, cat se poate de corecta, este CUM ne uitam la TV. Care-i pozitia preferata (ce ciudat suna). Va zic iarasi cum e la mine:

1. La muzica si la politica ma uit cu un ochi. Aud ce se intampla, dar fac si altele. E acolo, pe fundal, dar fac multe chestii in acel timp (scriu pe bloguri, chat-uiesc, d-astea). Deci stau pe scaunul de la birou.

2. La fotbal ma uit fie din pat, fie din picioare. Asta acasa. La bar stau pe scaun, insa m-as ridica in picioare des. Acasa am urmarit multe meciuri din picioare, chiar si la 4 dimineata (v-am povestit deja despre celebrul meci de la 4 dimineata).

3. Pozitia clasica, din canapea, o folosesc foarte rar. In general cand nu-s acasa la mine. Fie sunt la altcineva acasa (si stam care pe unde: pe canapea, pe scaun, poate chiar pe jos), fie sunt la alte rude (de exemplu, la bunica-miu, in Slatina natala). Pentru a avea loc cu totii sta pe canapea, de-a  latul in pat, pe scaune. Atunci privitul la TV este un mod de a reuni familia. Emisiunea poate starni amintiri, pe care apoi le comentam.

Pe aceasta latura a privitului la tv se bazeaza si UPC-ul, in cea mai recenta campanie. Aici gasiti clipul, dar zic sa vi-l pun si aici, sa-l puteti vedea mai repede:

Oferta UPC este, asa cum ati auzit deja, urmatoarea: daca v-ati abonat la servicii de minim 70 de lei, primiti 3 luni de abonament gratuit + un cadou la alegere (fie pachetul cinema, fie un upgrade gratuit la internet de 500 mbps).

Acum, ca sa revin la ce spuneam la inceputul articolului, refuzul de a te uita la televizor tine, dupa mine, de o moda. Televizorul nu este ceva de aruncat, nici ca aparat, nici daca ne referim la televiziuni. As zice ca ce avem de facut este contrariul: sa ne uitam la tv si sa incurajam televiziunile care au ce sa ne ofere. In plus, functia de socializare in familie este indispensabila: credeti ca o familie intreaga se poate uita la ecranul unei tablete, fie ea si de 10 inch, pentru a vedea o comedie?

Uitatul la televizor nu trebuie exclus, chiar daca nu-s de acord nici cu exagerarile. Uneori, cand ajung obosit acasa, la 11 noaptea, uitatul la televizor mi se pare relaxant. Nu mult, maxim 20 de minute. Fac un tur al programelor, mai ascult o melodie cand nimeresc pe unul de muzica, mai ascult vreo banalitate demagogica a vreunui politician, mai vad ce emisiuni ori filme proaste dau televiziunile noastre, si gata. Dar serios ca are un efect extre de relaxant 🙂 Salutari TELEVIZATE tuturor!

Comments

comments