Turism medical. Tratament pentru sforait.

Am tot promovat, de-a lungul timpului, asa zisul turism cultural. Il promovez activ, in sensul ca il practic an de an. Astazi, dar peste cateva ore, voi pleca spre frumosul Cluj, spre capitala Ardealului, ca sa zic asa. Acolo va avea loc frumosul Transilvania International Film Festival – TIFF, editia cu numarul 20.

Nu despre ea vreau sa va vorbesc, nu despre turismul cultural, ci despre asa numitul turism medical. Va explic exact in ce consta si unde m-as duce eu.

Asadar, turismul medical este atunci cand te duci intr-un alt oras pentru a te trata. Uneori te duci de nevoie, ca in orasul tau nu se fac astfel de tratamente, alteori te duci de moft, de fita.

In primul caz se afla locuitorii oraselor mici si cei din mediul rural, care sunt nevoiti sa mearga intr-un oras mai mare pentru a se trata. Uneori e nevoie de operatie, alteori se duc doar pentru analize si controale.

Exista, insa, si fitosi, cu sau fara ghilimele, care se duc sa se trateze intr-un alt oras. Nu-i condamn, ci chiar ii inteleg si ii incurajez. Chiar si eu sunt tentat sa fac asa ceva. Si vorbesc la modul cel mai serios.

Acum trebuie sa va vorbesc despre problemele mele cu somnul si cu sforaitul. Ma rog, sa nu intelegeti ca este ceva grav, doar ca aceste chestii mici si multe, adunate, devin pe zi ce trece mai deranjante.

Sa va explic: de ceva timp am probleme cu somnul. Problemele sunt, ca-n bancuri, si inainte, si in timpul, si dupa. Inainte problema e evidenta: am un program haotic, dezordonat, ma culc la ore inumane si chiar si atunci adorm greu. Somnul nu e foarte profund, drept urmare zgomotele ma disturba. Locuiesc in Bucuresti si am geamul fix la strada, loc unde circula tramvaie. Doar intre 12 si 5 dimineata ele nu circula. Asta inseamna ca nu pot dormi cu geamul deschis, deci fie cu aerul conditionat pornit, fie ma coc de cald. Prefer varianta a doua.

Atunci cand adorm, insa, problema e ca somnul meu nu e atat de profund si de odihnitor. Asta pentru mine. Pentru altii problema e ca sforai. Horcai. Fac ca un tractor. Spuneti cum vreti.

Norocul meu este ca sunt singur (#ForeverAlone), drept urmare dorm singur. Nu chinui pe nimeni cu sunetele mele inumane. Doar ca am mai fost nevoit, in cateva situatii, sa dorm cu altii in camera. Ce am auzit ulterior sunt chestii deopotriva amuzante si rusinoase.

Imaginati-va, de pilda, cum a fost cand am adormit intr-un autocar. Da, tot autocarul m-a auzit. Ceea ce pentru mine s-a dovedit a fi un somn odihnitor, o gura de oxigen, la propriu, pentru restul a fost ceva groaznic.

Eh, la un moment in aceasta viata, nu imi este clar cand, va trebui sa rezolv aceasta problema. E drept, trebuie sa incep si cu slabitul, aia grasi sforaie mai mult, insa trebuie sa vizitez si un doctor specializat pe asa ceva.

Nu stiu ce-mi trebuie mie, am dubii ca mi-ar fi necesara o operatie de rinoseptoplastie, poate ar fi eficient un alt tratament pentru sforait, unul mai putin invaziv. Stiu, insa, ca in Cluj-Napoca este o clinca specializata pe asa ceva, Clinica VenArt. Mi-au recomandat-o mai multi prieteni, cunosc pe cineva care a venit din Bucuresti sa se trateze aici.

Si ca sa dau un exemplu celebru, cunoscutul blogger clujean Groparu’ si-a dus copilul (pe Groparelu’) la aceasta clinica pentru o astfel de operatie. Vorba aia, cea mai buna clinica nu este cea in care te-ai tratat tu, ci cea in care ti-ai dus copilul (in cazul clinicilor veterinare, este clinica in care ti-ai dus pisica). Aici as merge si eu. Si poate voi merge cand imi voi face curaj. Adica atunci cand va dormi cineva langa mine, care cineva va fi deranjat de sunete.

Trecand peste aceasta problema medicala a mea, trebuie sa mai zic pe scurt trei lucruri despre acest turism medical:

1. Nu-l poti practica pentru chestii urgente. Asta e evident. Nu faci accident si optezi tu sa te operezi la 500 de km distanta. Inlocuiti accidente cu operatii de apendicita ori hernie, care si ele sunt urgente (mai ales prima).
2. L-as practica in orase mari, unde am ce sa fac in rest. Nu m-as duce intr-un oras minuscul, chiar daca ar fi un doctor extraordinar. Si ce fac intre sedinte? Stau in camera, eventual de hotel, si ma uit pe Netflix? Asa, in Cluj am ce face oricand.
3. Aud ca din ce in ce mai multi bucuresteni se duc prin provincie sa se trateze. Sunt din ce in ce mai multe clinici private faine in provincie. In sens contrar, in capitala vin doar cei nevoiti sa vina, care n-au in orasul lor tratamentul respectiv si care in Bucuresti au unde sa stea. Nu (mai) vezi clujean ori timisorean venit in capitala. Nici macar pitestean ori craiovean. Oare de ce? De ce si mai ales de cand a decazut atat de mult medicina din capitala? In Ardeal, insa, cu Clujul si Sibiul in frunte, medicina a crescut simtitor in ultimii ani.

In final, vreau sa va intreb daca ati practicat vreodata acest turism medical. Ori daca l-ati practica, daca sunteti tentati s-o faceti. Eu zic din start ca da. Si, desi ma intreb cum si de ce, si eu fac parte din categoria aia de bucuresteni care s-ar trata in Ardeal. Adica in alta tara.