Trei ore fara telefon
Nu va povestesc cum am ajuns astfel, va zic doar atat: pentru prima oara dupa MULT timp am avut telefonul COMPLET descarcat. Nu stiu daca si cand ati experimentat asa ceva, eu insa va povestesc cam ce am simtit eu. Asadar, amestecate, mai multe sentimente si ganduri:
- A vibrat nitel in buzunar in timpul filmului. Am stiut de ce. Cumva, desi priveam filmul (si nu era un film deloc rau), ma gandeam si la telefon. Fara sa vreau, desi eram convins ca nu-i bine ce fac.
- Dupa film am scos repede telefonul din buzunar si am incercat sa-l pornesc. Bineinteles ca n-am reusit. Dar, cumva, speram intr-o minune.
- Imediat dupa, m-am uitat prin sala. Cautam din ochi vreo persoana care-mi parea ca are o baterie externa. Imi venea sa cer baterie externa, exact cum cer fumatorii cate o tigara cand raman fara.
- Urmatoarea idee care-mi venise: ce-ar fi sa cer vreunei gazde (tipele/femeile de la cinema) sa imi bage acolo telefonul la incarcat? Macar 10 minute, sa pot trimite sms-uri…
- Alta idee: bai, n-o fi vreun magazin de telefonie unde sa-mi incarc telefonul? Cumva poate reusesc sa-l incarc…
Dupa ce am calculat toate optiunile mele, mi-am dat seama ca cea mai buna este sa ajung acasa. Cat mai repede. M-a tentat sa iau taxiul, sa scurtez timpul, apoi mi-am dat seama cat de zgarcit sunt, asa ca am renuntat repede la idee. Partea frustranta era ca nu puteam nici sa ascult muzica. Intr-un fel imi doream sa am, din intamplare, mp3 player-ul meu vechi prin buzunar.
Trei ore fara telefon nu e mult. Daca mi l-as fi inchis ar fi fost altceva. Asa, simteam ca cineva mi-a furat ceva ce-i al meu. Serios. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!