Trei carti de Craciun: Recomandari NECRESTINE pentru sarbatori

 

 

Context: sunt o persoana atee, careia nu-i plac sarbatorile. Totusi, acestea ma afecteaza fara sa vreau. Magazinele si localurile sunt inchise, prietenii se inchid si ei (in casa), evenimente nu prea sunt, asa ca sunt si eu nevoit sa sarbatoresc.

In al doilea rand, urasc iarna si urasc zapada. Din tot sufletul si din toata inima mea. Cel mai misto Craciun e ala cu 25 de grade. Mos Craciun, reni si alte alea? Nu stiu, nu ma bag :))

Avand in vedere toate acestea, de Craciun, de multe ori, citesc. In cazul meu mai e ceva: imi dau seama cat de putin am citit tot anul, asa ca recuperez. Acea perioada a anului e perfecta. Si nu-s singurul. In general, cam toti prietenii mei imi zic: de Craciun toata familia citeste 🙂

Asadar, cele 3 recomandari ale mele sunt:

Un simplu geniu – David Baldacci – Colectia Thriller

Daca veti merge pe mana mea si veti citi aceasta carte, titlul o sa va ghideze catre mine. Gandul va zbura catre GENIUL care v-a recomandat-o.

Ce avem noi aici? Pai o poveste cu o baza secreta CIA, un laborator clandestin extrem de dubios, coduri, spioni, matematicieni si, bineinteles, violenta. Fiind vorba de un thriller, avem si un criminal. Nu va zic cine este geniul, pana veti citi cartea trebuie sa stiti ca genial este cel care v-a recomandat-o 🙂

Sa trecem mai departe:

Fata si marea – Maureen Johnson – Colectia Fictiune tineri

 

Craciun la 25 de grade. Deja v-am zis … Ideal, insa, este sa fie la mare. Daca vrea si Mos Craciun sa faca o baie, sa faca, n-am nimic impotriva.

Daca afara e frig de crapa pietrele, ninge si tu oricum urasti iarna, cel mai bine e sa citesti ceva … plin de caldura. La propriu. Macar uiti de vremea oribila de afara.

Craciunul, situat, calendaristic vorbind, intre ziua mea si sfarsitul anului, imi aduce de fiecare data aminte ca am imbatranit. Si macar prin carti (trebuie) sa fiu si eu tanar. Ca tot urmeaza sa fac 30 de ani cat de curand.

Ce avem noi aici? Pai: una bucata adolescenta (o cheama Clio si NU are pedale) care se trezeste cu un bilet dus pentru Italia. E vara, e vacanta, si singurul lucru pe care-l stie este ca planurile ei pentru urmatoarele 2-3 luni includ o barca. Si intalnirea barbatului mult visat.

Sa trecem mai departe:

Zece negri mititei – Agatha Christie – Rao Clasic

Este o carte clasica, pe care, probabil, ati citit-o, insa trebuie sa va zic primul meu contact cu ea.

Pe scurt: persoana din spatele tastaturii, adica io, este extrem de gurmanda. Nu prefera chestiile rafinate, nu stie sa gateasca, asa ca printre mancarurile lui preferate se afla si micii. Adica rudele indepartate si dornice de a fi perpelite ale domnului Mititelu.

Eh, pasiunea asta o am demult. Cand am aflat prima oara de aceasta carte, mancasem deja mici. Pacat ca nu m-a filmat cineva, pentru ca reactia a fost dubioasa: mi-am imaginat zece mititei ARSI (adica cel mai grav lucru care se poate intampla). Mie-mi plac mici nefacuti, in sange, suculenti. Cand sunt negri deja e nasol.

Cum? De ce NEGRI MITITEI? Si de ce Agatha Christie? Manca micii arsi?

Mai tarziu am aflat cum sta treaba si am si lecturat aceasta carte. E superba, credeti-ma.

Legatura cu Craciunul? Mancarea. In general se mananca porcarii, dar, in pauza dintre un carnat si o sarma sa stiti ca nu va trazneste nimeni daca mancati si un mic. Sau 2. Sau mai multi. Eventual zece. Doar sa nu fie arsi.

Iar daca-i devorat in alt mod, unul cat se poate de intelectual, sa stiti ca Mosul nu se va supara. Nu are cum, ca nu exista :))

Si pentru ca vorbim despre un roman celebru (cel mai vandut roman al autoarei), nu voi dezvalui nimic din actiune. Fiecare lucru povestit din aceasta superba carte strica farmecul lecturii.

Acum, pentru ca v-am zis ce as citi eu (Craciun, 3 zile, 3 carti, got it?), trebuie sa va zic si ce NU as lectura.

 

Micul Print (Antoine de Saint-Exupery – Colectia Rao Clasic)

 

Nu mi-a placut niciodata si nu doar pentru ca mi-a fost bagat pe gat la scoala.

Bine, trebuie sa clarificam ce inseamna Micul Print. Pentru ca ar putea fi domnul din poza de mai jos, ceea ce ar schimba complet datele problemei:

Nici aici nu dezvalui actiunea, va zic doar ca niciodata nu am inteles aceasta carte. Initial eram prea mic, apoi nu eram inca pregatit, apoi am concluzionat ca-s prea blond pentru ea. Multora, insa, le place.

Marele Gatsby (Francis Scott Fitzgerald – Colectia Rao Clasic)

 

Nu sunt sadic, nu-mi place sa-l vad, fie si-n imaginatia mea bolnava, pe Di Caprio mort. Unii hateri zic ca-i sta bine intre 4 scanduri, ca rolurile in care moare sunt preferabile celor in care supravietuieste. Nu le dau dreptate.

Din acest motiv nu l-as citi pe Marele Gatsby. Bine, si pentru ca povestea e MULT prea siropoasa pentru mine.

Ce avem noi aici? Un tanar intors de pe front, un miliardar excentric, petreceri opulente, o dragoste interzisa si sange. Ce si cum descoperiti singuri 🙂

Ah, si iar ma gandesc la Leo: bine ca n-a luat Oscarul pentru acel rol.

Seria Amurg – Twilight (Stephenie Meyer – Fictiune tineri)

 

P-asta n-as citi-o nici daca ar ramane ultimele carti de pe fata Pamantului. Si daca ar arde toate bibliotecile, precum cea din Alexandria (nu din Teleorman), tot nu le-as citi.

Desi as face o mica cercetare, sa vad si eu cine le citeste. Printre prieteni nu am fani, daca vedeti vreunul sa mi-l aratati. Macar sa stiu cum arata (vorbeste? respira? mananca?).

Gata, nu ma mai lungesc. Cele 3 carti de Craciun pe care vi le recomand cele de mai sus. Sunt curios daca le-ati citit ori daca ma veti asculta. Oricum ar fi, lasati feed-back-ul in comentarii. Si pentru ca de Craciun trebuie sa fii mai bun (asa am auzit in reclama la Christmas Brew), nu aveti voie decat cu comentarii pozitive. Si tineti-mi pumnii, caci articolul este inscris in competitia Super-Blog 2016. Salutari DE CRACIUN tuturor!