De ceva timp, nu as putea sa spun exact cat, dar fix asta este ideea, mi-am dat seama ca traiesc in prezent. Accentuez: traiesc in prezent PENTRU prezent, trecutul si viitorul fiind niste detalii, niste accesorii.
Ca sa fiu mai precis, viata mea este o suma de prezenturi, trecutul si viitorul fiind o forma de prezent. Trecutul este fostul prezent, iar viitorul este prezentul ce va veni.
Gandita astfel, viata este o suma de prezenturi. Eu traiesc pentru clipa aceasta, pentru a trai bine acum. Nu vreau sa-mi sacrific prezentul pentru un iluzoriu viitor mai bun. Adica urmatorul prezent ar trebui sa fie mai bun decat eu acum fac un efort. Sunt oare sigur ca asa va fi?
In sens contrar, sunt persoane care traiesc numai si numai in trecut. Isi amintesc excesiv despre unul sau mai multe evenimente. Sunt inca acolo, stiu toate detaliile, parca retraiesc constant acel eveniment. Cu ce pret? Cu pretul sacrificarii prezentului.
In loc sa se bucure de prezent, de clipa actuala, o compara constant cu cea trecuta. In trecut erau mai tineri, viata era mai frumoasa, insa faptul ca-si amintesc acele zile le face rau. Constata zilnic ca acum sunt mai batrani, din ce in ce mai batrani, ca au mai putin timp liber, ca au mai putini prieteni si, deci, ca sunt mai nefericiti. Iar aceste constatari le accentueaza starea de nefericire.
Culmea este ca am fost si eu „de cealalta parte a baricadei” si chiar radeam de cei care sunt fix cum sunt eu acum. Eram anul 1 de facultate si radeam de cei care aveau amintiri aproape nule din liceu. Nu mai stiau nici macar profesorii din clasa a XII-a. Ii desconsideram, ii vedeam drept fitosi.
Acum am ajuns ca ei (pentru a cata oara am ajuns fix precum niste oameni pe care-i desconsideram?!) si ma bucur ca am ajuns asa. Daca este sa regret ceva, regret ca n-am am ajuns mai repede asa. Ca nu mi-am valorizat mai devreme prezentul. Ca am trait prea mult in trecut, prea mult cu gandul la ieri ignorand ziua de azi.
Sa va dau un exemplu recent. Suntem pe 30 decembrie, deci la 1 luna si 1 zi dupa ziua mea de nastere. Pentru cine nu ma cunoaste, sunt nascut pe 29 noiembrie si sunt foarte mandru de data mea de nastere. Si de zodia mea. Nu a facut exceptie anul acesta.
Insa, ca sa vedeti cum sunt eu, cum gandesc eu, nici acum nu am primit ori nu am postat toate pozele de la acel eveniment. O voi face, dar nimic din mine nu ma motiveaza. E un eveniment … TRECUT! Nu stiu cand ma voi mai uita la aceste poze. Probabil la anul, cand ma voi gandi pe cine sa invit. Cand ma imi voi aminti, destul de vag, despre cum a fost anul trecut.
Ziua mea era interesanta pe 1 noiembrie, pe 15 noiembrie, pe 20 noiembrie si EXTREM de interesanta pe 29 noiembrie. In rest nu. Fuse si se duse.
Eram la fel anul trecut? Cel mai probabil. Eram la fel acum 2 ani? Probabil. Eram la fel acum 3 ani? Destul de putin probabil.
Ma rog, ati inteles ideea. Nu stiu exact CAND s-a petrecut declick-ul, dar nici nu vreau sa aflu. E irelevant CAND in trecut am constientizat, singurul lucru relevant este ca asa gandesc acum, in prezent.
Traiesc in prezent, nu in trecut, nu pentru viitor, ceea ce inseamna ca nu fac bilant pe 2024 si nici planuri pe 2025. Eu vreau sa traiesc in prezent si in 2025. Ce anume imi va rezerva prezentul ce va sa vina habar n-am. Voi afla, dar nu mor de nerabdare sa aflu inainte de termen.