Totul pentru copii

Eu n-am bani, traiesc de pe o zi pe alta. Totul pentru copii.

Cand eram copil nu am avut nici minge, nici tricicleta, nici bicicleta. Ceilalti prieteni ai mei aveau. Am suferit. Nu vreau ca al meu copil sa sufere. Totul pentru copii, deci.

Daca alti copii au de toate, si al meu trebuie sa aiba de toate. Nu poate sa fie mai prejos decat ceilalti. Nu trebuie sa traiasca cu frustrari. Totul pentru copii, deci.

Copilul trebuie sa mearga in tabere, sa mearga la munte si la mare. Noi, parintii n-avem bani sa mergem si noi. Nici nu stim cum arata marea. Dar el trebuie sa mearga… Totul pentru copii, deci …

Desi copilul nu face diferente foarte mari, unii parinti au ajuns snobi cu copii. Un snobism inutil si chiar daunator. De exemplu, iau carucioare ostentativ scumpe, din cele mai scumpe magazine, desi ei se imbraca din Europa. Iau tricicletele cele mai scumpe, sa se stie ca aia este a copilului lor. Iau cele mai scumpe biciclete, cele mai scumpe patuturi, totul contrastand cu starea lor materiala generala. Sa va spun ca unii se imprumuta pentru astfel de achizitii?

Sa iau televizor sau sa iau un patut smecher copilului? Hai, ca iau patutul, ca deh, totul pentru copii.

Pentru unii varianta magazinelor online nu exista. Sunt prea noi, prea nesigure si prea moderne. Ce e aia magazin online? Trebuie sa vad produsul, trebuie sa ma vada lumea cand ies cu caruciorul din magazin. Ce e aia curier? Fi-v-ar modernismele sa va fie…

Exista, totusi, si persoane descuiate, pentru care internetul nu reprezinta o necunoscuta. Exista persoane, pe lumea asta, care nu dau 2 bani pe traditia unui magazin (“e dinainte de 89; d-acolo a fost luat caruciorul cu care m-am plimbat eu cand eram copil”)…

Biciclete copii – Bekid.ro

Nu spune nimeni ca trebuie sa iei cele mai proaste paturi, biciclete ori carcucioare pentru copii. Nu trebuie sa cadem in extrema cealalta, nu trebuie sa ignoram copiii. Dar exagerarile cu carucioare de mii de euro, eventual credite pentru ele, sunt de condamnat. Caruciorul care NU va fi urcat niciodata intr-o masina, pentru ca parintii NU AU BANI de acea masina…

Iar legat de biciclete si utilitatea lor, va zic doar atat: copiii trebuie incurajati de mici sa mearga pe bicicleta de mici. Chiar daca acum mersul pe bicicleta nu este atat de sigur in acest oras, lucrurile se misca intr-o directie buna. Incet-incet tindem si noi spre civilizatie. Nu este vorba neaparat de ecologism si protectia naturii, cat este vorba de o chestie mult mai concreta: nu au loc atatea masini in acest oras.

Inchei cu un indemn: totul pentru copii poate fi, pana la un punct, o atitudine corecta. De la un punct incolo devine daunatoare si nerecomandata. Parintele poate fi si el tanar, mai are si el de trait si are si el dreptul sa traiasca bine si, eventual, sa se distreze. Iar un copil care are toate lucrurie, pe tava, s-ar putea sa nu fie chiar un copil ideal. Dimpotriva, as zice. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !