Tom si Jerry este un BRAND!
Incep abrupt acest articol si va povestesc o faza celebra. A ramas in folclorul nostru ca banc, dar eu stiu din surse sigure ca ar fi adevarat.
Cica se duc 2 romani care nu stiau prea bine engleza in America. Aveau room-service, aveau de toate, dar degeaba aveau, ca nu stiau ce sa ceara. La un moment dat, insa, vad un soarece in camera. Ia barbatul dictionarul din dotare, iar dupa vreo cateva minute de documentare suna la receptie:
– Hello, do you know Tom & Jerry?
– Yes, of course.
– Well, Jerry is here!
Acum, nu trebuie sa va explic mai multe legat de faza povestita mai sus. Altceva vreau sa va zic: Tom si Jerry au pierdut mult teren in ultima perioada. Si, sincer, este o problema.
Imi amintesc, de exemplu, perioada scolii mele primare. Pe atunci (inca) nu aveam cablu la ai mei. Prindeam cateva posturi tv, iar celebrul Cartoon Network nu era. Asa ca ma uitam la putine desene. Printre ele erau Tom si Jerry. Ramasesem, chiar si ulterior, printre putinii fani Tom si Jerry.
Altii erau atasati de Johnny Bravo, de Scooby-Doo, eu eram cu Tom si Jerry. Tin minte ca auzisem o discutie, tot prin generala, pe terenul de sport. Era intre 2 colegi de la alta clasa. Discutia era prin clasa a VIII-a si era despre desene animate. Cel mai stupid lucru auzit a fost ca, citez: Tom si Jerry sunt desene comuniste. La alea se uita bunica. Nu ma puneti sa spun ce altceva s-a mai spus in acea discutie, e prea veche. Insa afirmatia de mai sus e prea stupida s-o pot uita vreodata.
Ce calitati cred eu ca au aceste desene animate?
– Sunt pentru toate varstele.
– Nu sunt violente. Faptul ca Jerry ii da cu ciocanul in cap lui Tom nu este deloc o violenta. Nu iese sange, totul este in joaca. Nimeni nu e ranit.
– Nu au mesaj politic. Probabil d-aia erau difuzate si in tarile comuniste.
Le-as vedea cu toata familia. Daca as avea copii m-as uita la ele tocmai pentru ca si ai mei copii sa fi auzit de Tom si Jerry. Si sper sa nu mai aud vreodata prostia suprema cum ca ar fi desene comuniste. Ce-o fi comunist in Tom si Jerry nu stiu. Si, sincer, nici nu-mi bat capul sa aflu vreodata.
Ce avantaj mai ai tu, ca parinte? Pai iti amintesti de copilarie. Mie nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt copil. Ma uit la animatii la cinema, pe unele le ador, ma duc la circ, de ce nu m-as uita si la Tom si Jerry?
Acum aud ca un post tv, Boomerang, s-a rebranduit si urmeaza sa difuzeze mai multe desene animate pentru toata familia. Printre ele, bineinteles, Tom si Jerry. Cu Tom si Jerry nu poti da gres, indiferent ce esti: parinte, post tv ori chiar copil-adolescent in cautarea unei distractii copilaresti. Tom si Jerry este un brand. Un brand care n-a murit si pe care NU TREBUIE sa-l lasam sa moara! Mai multe despre desenele animate de pe acest post tv intr-un articol viitor. Salutari COPILAROASE tuturor!
Una dintre cele mai reusite petreceri organizate cu prietenele a avut un ingredient surpriza: Dvd-urile Tom & Jerry ale pustiului meu
Deci ador desenele astea! Le iubesc la propriu!
am crescut cu ele, fac parte din copilaria noastra si acum a copiilor nostri. practic sunt „clasice”… in rest, cainii latra, apa trece 🙂
Foarte tare acest desen animat, însă eu trebuie să recunosc faptul că mă dau mai mult în vânt după Garfield decât după Tom şi Jerry. 😀
Eu imi amintesc ca in copilarie eram obsedata de Johnny Bravo si nu stiu de ce, dar erau nopti in care difuzau cate 10-15 episoade unul dupa altul, de stateam si pierdeam noptile. :)))))
Cat despre Tom & Jerry, nu prea am fost fana, dar bancul/situatia de la inceputul articolului este foarte bun/a! :)))))))
Desenele mele preferate! Stateam cu ore;e si ma uitam, cam la fel ca si cu serialele acum. :))
Tom și Jerry e ca the little black dress. Niciodată nu se vor demoda aceste desene animate 🙂
Nu Cred ca e cineva căruia sa nu-i placa aceste desene, sau căruia să nu-i aducă aminte de copilărie. Dacă au fost pe nedrept asociate cu perioada comunistă e pentru că sunt niște desene inofensive care nu atacau pe nimeni.
Tom si Jerry, desenele copilariei mele. Daca adaug Captain Planet, Sandy Bell, Minunata calatorie a lui Nils Holgersson si Courage, the cowardly dog, am facut lista completa 🙂
Toata generatia 90′ a prins Tom si Jerry, e imposibil sa-i uitam. Un alt motiv pentru care desenele erau difuzate in tarile comuniste era faptul ca nu aveau nevoie de dublaj audio, fiind singurul produs de media „capitalista”.
Sunt desenele mele preferate si vor ramane asa! Copilaria mi-e asociata cu ele! Clar sunt un brand 😉