Toata lumea da in blogosfera cinefila

 

In blogosfera este un mic razboi. Se trage din mai multe directii, fiecare avand propriile interese. Pana sa vedem DE CE este acest razboi, sa facem un mic istoric al lui.

Istoric

Au mai scris de-a lungul timpului diversi bloggeri despre cat de agramati sunt cei care scriu despre filme.  Eu voi scrie doar ultimele articole, adica ULTIMUL razboi dus IMPOTRIVA bloggerilor de filme. Si o luam cronologic:

• Acum ceva timp, prin septembrie adica, Andrei Cismaru scrisese un articol despre cat de ieftin este un bilet la film si cat de mult se strofoca unii pentru acel bilet. Bloggerii cinefili sunt niste saraci care se fac pres in fata distribuitorilor pentru 1 bilet la film. Articolul fusese generat de un email trimis de un distribuitor de film. Despre el scrisesera atunci mai multi bloggeri importanti. Gasiti intreg scandalul, detaliat, pe Cinemil.
• Problemele reincep dupa vizionarea Deadpool, cand Malaezu, enervat ca lumea nu il crede ca filmul este bun, scrie acest articol. Personal, il consider un articol prost, cu care nu-s de acord deloc, dar revin asupra ideii mai incolo. Partea interesanta, insa, este ca articolul este rostogolit in blogosfera si genereaza alte 3 articole.
• Primul care scrie este Marculescu, fiind urmat de Radu Dumitru si Ovidiu Eftimie. In cazul ultimelor 2 articole recomand si lecturarea comentariilor, extrem de relevante in discutia actuala.

Acum sa vedem care sunt, de fapt, problemele. Fiecare are, cum am zis la inceput, propriul sau razboi …

Criticii urasc blogosfera cinefila

Cititi articolul lui Marculescu si constatati usor asta. Pe el nu-l deranjeaza doar bloggerii cinefili, dar doar de aia se poate lua pe domeniul in care activeaza. In general are ceva cu bloggerii, nu-i citeste nimeni, nu se pricep, scriu prost, au toate defectele lumii.

Oricum, asta e parerea generala a criticilor despre bloggeri. Motivul e simplu: pe vremuri pentru a putea scrie despre filme trebuia sa ai studii si sa treci prin niste filtre. Acum filtrul este doar cititorul si s-ar putea ca cititorul sa prefere un articol simplist scris de un blogger in dauna unuia pretios, plin de cuvinte mari, scris de un critic. Asta in cazul in care criticul mai are pe unde sa scrie.

Bloggerii generalisti urasc blogosfera cinefila

Malaezu, initial, scrisese despre credibilitatea GENERALA a unui blogger, DAND EXEMPLUL filmelor, insa este valabila SI in alte domenii. Radu Dumitru, insa, ignora acest lucru si se refera strict la blogosfera cinefila. S-a distantat demult, nu-l intereseaza.

Cismaru vede advertorial in orice articol pe care trebuie sa-l scrii, asa ca face calculul strict din punct de vedere economic. Vai, ce saraci sunt cei din blogosfera cinefila, cum adica sa scrii pentru 30 de lei (care 30 de lei, asa cum am aratat la el pe blog, is, in fapt, ceva mai multi; nu o avere, dar nu-s nicidecum 30 de lei)?

Eftimie observa corecta ca miza nu sunt banii de bilet, ci ideea de vizionare de film. Avand in vedere ca acesta oricum va iesi un articol extrem de lung, despre ideea de vizionare, daca voi simti nevoia, voi scrie un articol distinct. Aici prefer doar sa spun ca miza nu sunt nicioata banii pe bilet.

Ca sa rezum acest punct, un blogger mare va primi tot timpul blogosfera cinefila drept ceva pueril: despre filme poate scrie oricine, cei care o fac nu sunt bloggeri in adevaratul sens al cuvantului. De altfel, pe la conferintele de bloggeri rar vezi bloggeri cinefili (sunt cei generalisti care scriu si de filme, dar cei exclusiv cinefili lipsesc).

Nebloggerii pasionati de filme urasc blogosfera cinefila

V-o spun din propria experienta: nu-s invidiat ca iau nu stiu cati bani (oricati ar fi) pe un articol, ci-s invidiat ca vad toate filmele inaintea lor (si, eventual, ca le vad gratis). Daca e sa imi intreb foarte multi prieteni d-ai mei, dintre cei care ma urmaresc pe facebook zic, majoritatea ma vor invidia din motivul asta. Asa ca-i firesc ca unii, sa nu zic toti, din invidie, sa inceapa sa spuna de rau, in gluma sau in serios. Adica exact ce i s-a zis lu’ Malaezu.

Blogosfera cinefila inseamna multi adolescenti si pustani

Nu stiu cum cati mai sunt, dar acum 3-4 ani erau destul de multi. Erau si inca sunt site-uri care angajeaza colaboratori fix cu acest scop. Acum, de vreun an si ceva, nu (prea) mai vad pustani la vizionari. Dar site-uri colective, care angajeaza pustani de liceu sa scrie despre filme in schimbul invitatiilor, inca sunt si vor mai fi. FilmeTari e unul dintre exemple, dar mai sunt si altele. Iar daca ideea va redeveni interesanta, s-ar putea trezi si unii bloggeri generalisti ca-si „angajeaza” vreun elev/student sa recenzeze filme pentru ei.

Oricum ar fi, nici atunci pustanii nu erau majoritari si era TOTAL gresit sa afirmi ca blogosfera cinefila inseamna adolescenti si pustani. Asta este tot o forma de desconsiderare si persiflare care se poate traduce prin mucosii aia mici nu ne pot da lectii noua.

De fapt, ce avem noi aici?

Cuvantul de baza este IPOCRIZIA. Marculescu injura filmele pe blogul propriu, insa numele sau apare in caseta redactionala a unei reviste unde toate articolele apar nesemnate, revista care nu contine recenzii, ci doar PRezentari ale filmelor (alea proaste, pe care bloggerii cinefili le ridica in slavi, asumandu-si acest lucru); Radu Dumitru se leaga de blogosfera cinefila, desi fix aceleasi probleme le are si blogosfera de tehnologie, din care face parte (sau credeti ca aia e mai credibila decat cea cinefila?); Cismaru crede ca totul se reduce la bani si ca orice articol scris este, mai mult sau mai putin, advertorial. Dintre toti, cu Eftimie sunt cel mai mult de acord, desi, paradoxal, problema ridicata de el vine tot de la blogosfera generalista.

Bloggingul exclusiv pozitiv dauneaza grav cinefiliei

Eu am spus-o de multe ori colegilor bloggeri, fie ei de film sau de altceva: sunt la fel de necredibili atat cei care injura/critica tot ce misca, cat si cei care lauda totul. Daca intri pe blogul cuiva si vezi doar articole pozitive legate de filme, e normal ca acel blog sa nu fie credibil. Doar ca, vedeti voi, multi aplica reteta asta invatata de la toti bloggerii mari. Daca scrii de bine esti blogger, daca scrii de rau esti hater. Da, in social media ni se spune sa scriem pozitiv, daca e o chestie negativa s-o ignoram. Blogurile trebuie sa fie niste oaze de verdeata, niste paradisuri roz pline de fericire si voie buna.

Distribuitorii NU te obliga sa scrii doar articole pozitive

Circula un mit conform caruia distribuitorii te-ar obliga sa scrii doar articole pozitive. Nu stiu cum era in trecut (doi distribuitori si-au schimbat echipa de PR, altii au disparut), insa in cazul meu nu s-a intamplat NICIODATA asta. Am avut un singur repros, legat de un articol, neinsemnand ca eu am schimbat articolul ori ca distribuitorul nu m-a mai chemat la vizionari.

Ce este adevarat este faptul ca unii distribuie pe propriile canale doar articolele pozitive. Daca te uiti pe paginile de facebook ale distribuitorilor vei vedea acest lucru, de aici si ideea ca despre un film se scrie exclusiv pozitiv.

Am avut si am libertatea sa scriu ce cred eu despre un film, nu mi-a reprosat nimeni de ce mi-a placut si de ce nu. E drept, uneori sunt intrebat, sa zicem cu repros, daca AM SCRIS despre filmul X, dar asta este un lucru firesc: daca ma duc la vizionare, trebuie sa scriu (procentajul nu este chiar 100%, dar in 80% din cazuri scriu, neinsemnand ca e ceva cu care mandresc, e pur si simplu normal sa fie asa).

Eu mi-am facut propria structura de articole pe Cinemil (cel mai recent exemplu: Dirty Grandpa), dorind ca despre orice film bun sa scriu si ceva negativ (nu exista film perfect), la fel cum orice film foarte prost are, de multe ori, si cateva calitati.

Ce este de facut? Concluzii.

Nu, nu voi incheia precum a facut-o colegul meu Malaezu, in cel mai nefericit mod cu putinta, sustinand in finalul articolului ca trebuie sa mergeti sa vedeti un film. Voi incheia spunand urmatoarele 3 chestii:

• Voi continua sa scriu despre filme, bine sau prost, ramane sa decida altii. Voi scrie de bine cand e cazul, de rau cand e cazul si, din cand in cand, voi scrie si cateva glume pe seama unui film (in cazul in care filmul chiar este aspirator de glume, precum Fifty Shades of Black).
• Voi scrie in continuare preoponderent despre filmele care apar in cinema. Imi cer scuze, dar nu imi place sa incurajez pirateria, prefer sa astept sa scriu despre un film abia dupa ce a aparut in cinematografe (sunt filme pe care eu le vazusem deja, dar am asteptat sa apara in cinema, scriind atunci despre ele; cu totii piratam filme, dar personal nu gust lauda ostentativa a pirateriei).
• Voi apara in continuare blogosfera cinefila, cu toate greselile ei.

Recunosc: vizionarile de film ar putea fi mai mult decat sunt acum. Au fost cateva incercari (vizionarea Alt Love Building de la Bran ori vizionarea Jurassic Park de la Rasnov), insa sunt optimist.

Iar blogosfera cinefila ar trebui sa nu mai fie atat de umila nu fata de distribuitori, ci fata de cei care o critica. Sper sa mai citesc articole asemanatoare prin blogosfera. Salutari CINEMILE tuturor!