Titrare sau dublare prin casca?

Titrare sau dublare prin casca

Acum cativa ani, un cunoscut cantaret, ajuns parlamentar, propunea dublarea obligatorie a filmelor. Toata lumea i-a sarit in cap, multi considerand ca este o barbarie sa NU auzi vocea originala a actorilor.

Ca pasionat de filme, pot spune ca ma bucur ca in Romania NU se dubleaza, noi fiind printre putinele tari care am scapat de asemenea oroare. E drept, avem parte, din motive comerciale, de animatii dublate, dar aici este decizia exclusiva a distribuitorilor, nicidecum vreo obligatie legala.

Ce ne facem, insa, cu spectacolele de teatru? Exista si la noi spectacole, unele foarte bune, care se joaca in alte limbi decat limba romana.

Acum sunt la FEST-FDR, aici sunt destule spectacole in alte limbi, dar exista si in circuitul normal al teatrelor astfel de spectacole. Personal, am vazut in Bucuresti mai multe spectacole in limba idis (la Teatrul Evreiesc), iar in multe orase functioneaza cu succes teatre maghiare ori germane. Voiam, deci, sa scriu mai demult acest articol, insa acum m-am decis in sfarsit s-o fac. Trecand peste nationalisme de genul IN ROMANIA SA SE JOACE IN ROMANESTE, ce este de facut?

Solutiile gasite pana acum sunt fix doua: titrare sau dublare prin casca? Asta seara, la un spectacol de la FEST-FDR, am avut parte de ambele metode. Le-am putut test IMPREUNA.

Fara sa dau numele spectacolului, spun doar atat: era in limba germana, pe ecran, sus, aparea textul in limba engleza, iar in casca auzeai traducerea romaneasca. Marile probleme sunt:

1. In cazul supratitrarii te concentrezi pe citirea textului. Pierzi foarte multe elemente de decor. Tu te uiti in sus, la acel ecran, dar spectacolul se intampla jos. Daca este spectacol cu dialog mult, s-ar putea ca unicul lucru pe care-l faci sa fie sa citesti supratitrarea. Nu e deloc bine.
Paradoxal, acelasi argument il aduc si englezii cand dubleaza filmele: cica ecranul trebuie sa fie curat, pentru a putea vedea toate elementele care apar.

2. Este incomod, fizic vorbind, sa te uiti in sus. In functie de locul in care stai se poate transforma intr-o adevarata corvoada.

3. La dublare am constatat azi o mare problema: aceeasi persoana dubla, iar vocea ei era ciudata rau. Parca soptea, iar replicile erau, toate, pe acelasi ton. Si cand injura zici ca o facea de parca ii era rusine s-o spuna. Pana si Margareta Nistor, pe vremuri, avea o tonalitate a vocii mai buna.

4. Apar probleme de corelare. Daca nu stii deloc limba nu iti dai seama daca replica de pe ecran a fost zisa, este zisa acum sau va fi zisa peste 2 minute. Astazi (ma rog, ieri, ca-i trecut de 12) am constat pe propria piele: comparam ce auzeam in casca cu ce era pe ecran (adica traducerea romaneasca cu cea englezeasca). Uneori diferentele erau si de 1 minut.

5. Castile pe care le-am primit erau oribile. Au lasat urme pe urechile mele. Oribile. Si cica e un fel de model standard (facute astfel incat sa stea fara sa le tii cumva).

Pe scurt, niciuna dintre optiuni nu e perfecta. Unii prefera dublarea, altii supratitrarea. Din acest motiv, eu as propune asa: sa existe ambele optiuni. Unii vor sa stea sa citeasca, altii vor sa auda. Insa in cazul dublarii, as dori ca ea sa fie facuta de mai multi actori. Fiecare sa aiba vocea unui personaj. Iar in cazul Teatrului Evreiesc solutia este la indemana: fiecare actor isi DUBLEAZA propriul rol. Nu d-alta, dar CU TOTII stiu SI limba romana. Inteleg dorinta lor de a juca in idis, inteleg ca exista un public care doreste asta, inteleg si faptul ca spectacolele acestea sunt bune si am pierde mult daca le-am rata. Da, solutia simplista ar fi MERGI LA SPECTACOLE IN ROMANESTE. Totusi, de ce n-ar fi posibil ca actorul X isi spune replicile in romaneste O SINGURA DATA si le va inregistra. In loc sa se auda vocea pierita a uneia singure, mai bine se aud 5 voci (daca-s 5 personaje). Da, cica si la Teatrul Evreiesc era cu dublare candva si era tot o singura voce, unica, pentru toate personajele.

Chiar sunt curios ce preferati voi: titrare sau dublare in casca? Si mai ales DE CE. Salutari TEATRALE tuturor!