#TIFF2014 De prin Cluj
Prin Cluj m-am plimbat. Destul. Destul de mult cu taxiul, destul de mult pe jos. Cu trenul pana acolo si de acolo pana-n Oltenia natala. Intamplarile de mai jos NU sunt relatate in ordine cronologica, insa toate s-au intamplat in perioada 31 mai – 09 iunie 2014. #TIFF2014 fu doar pretextul. Asadar:
– No, da tu de unde esti? Nu esti din Cluuuj.
– Nu, nu IS din Cluj (incerc eu sa imit).
– No, la cat te grabesti, ori este bucurestean, ori esti oltean.
Imaginati-va ce fata a facut cand i-am zis ca-s cele 2 chestii combinate :))
Chestia asta am postat-o pe fb. A starnit ceva reactii.
–
In tren era un cuplu de unguri (in varsta), care statea in acelasi compartiment cu o blonda (romanca). Eu ma tot uitam dupa blonda. Arata bine tipa, avea un zambet misto. Ungurii vorbeau pe limba lor. La un moment dat el o roaga pe blonda ceva (legat de telefon). Blonda, zambitoare, il ajuta. La final ungurul spune TARE, sa auda si ceilalti: – Esti o romanca de treaba!
–
Intr-un taxi mi s-a zis am accent de Bucuresti. „Parca ai fi de trei generatii in Bucuresti”. Damn …
–
O vanzatoare dintr-un centru comercial ma certa: Cum adica sa muncim duminica? La voi, la Bucuresti, d-aia-s deschise magazinele duminica: pentru ca lumea nu munceste. Pentru ei e tot aia duminica sau marti. Si vreti sa ne faceti si pe noi la fel.
–
In Gradina Botanica din Cluj m-am ratacit. E prea mare si prea complicata. Iar eu ma grabeam sa ajung la un film. Eram, deci, destul de nervos. M-a vazut un ingrijitor. Calm, ca si cum ar fi avut tot timpul din lume, ma intreaba: No, dar ce s-a intamplat? Cauti intrarea? Eu, enervat si de situatie, dar si de calmul lui, ii raspund: Nu, caut IESIREA! De intrat am intrat! El, fara sa schiteze vreun zambet, dar si fara sa se enerveze, incepe sa-mi explice cum sa ajung. Apoi spune: No, deci daca iei pe drumul asta ajungi la intrarea (tot INTRAREA) localnicilor, da’ n-ai voie sa iesi p-acolo! Eu, si mai enervat: Pai de ce mi-ati mai spus acea IESIRE (apasand pe cuvantul iesire) daca oricum n-am voie s-o folosesc? Intr-un final m-a indrumat corect. Dar a durat 10 minute discutia cu el.
–
Despre taxi-urile din Cluj am scris. O alta observatie pe care trebuie s-o fac: majoritatea soferilor erau batrani. Unul singur era tanar si zicea ca lucreaza la aceeasi firma ca si tatal sau. Interesant om, per total.
–
Un alt sofer a oprit aparatul la intrarea pe poarta Clujana (unde era Vila Dana, la care am fost cazat). A zis ca alte firme ar fi lasat aparatul sa mearga, insa firma lui are alta politica. Si mi-a repetat asta de vreo 3 ori, inclusiv cand am ajuns. Facea: No, da asa e ca mai mergeti cu noi? Alte firme sigur va luau mai mult. Interesant mod de a-ti face reclama.
–
In Centrul Vechi erau minoritari. Care vorbeau in limba lor. Ai lor sunt mai albi, dar nu vorbesc romaneste. Ai capitalei sunt negri, dar vorbesc romaneste. Sunt mai periculosi ai capitalei. Insa ai Clujului nu vorbesc limba mea. Pe care sa-i prefer? Grea alegere.
–
Niciun chelner nu mi-a zis Nem tu dom (Sau cum s-o scrie). Probleme de genul or fi doar prin secuime, in Cluj se pare ca nu sunt. Sau n-am intalnit eu.
–
Clujenii au o problema gramaticala: spun Cobori jos (sau IN jos). Altfel, vorbesc foarte corect gramatical. Eroarea asta insa am auzit-o la (prea) multi clujeni. O fi norma gramaticala la ei?
–
O situatie simpatica, tot legata de gramatica, am patit-o cu o vanzatoare. Voiam sa cumpar magneti. Ma intreaba ea cati (dupa ce-mi aratase mai multi). Ii zic eu „Numa’ pe acesta”. Ea, sa se dea smechera: Se zice DOAR! La care eu, zambind: Se zice Doar sau Numai. NU se zice Decat. Decat se foloseste doar in cazul propozitiilor negative. Se uita ea la mine, zambeste si isi cere scuze.
Prin Cluj INCA se foloseste PE. In Bucuresti a devenit ceva demodat–
Prin Cluj nu prea sunt caini vagabonzi. Doar in curtea Clujana erau cativa. Nu multi, indeajuns incat sa nu pot sa ma intorc noaptea pe jos. Bucuria taximetristilor, ca d-aia am tot scris de ei.
–
Foarte greu gasesti locatii pentru suveniruri. Cand intri localnicii, ei iti vor spune ca e oras universitar si nu turistic. Multi spun ca TIFF-ul face mai mult rau.
–
Prin Cluj am intalnit si o olteanca. Vindea la tarabe. Mi-a daruit ceva, cica de la oltean la oltean. Mandru ca sunt oltean, chiar si la Cluj.
–
Gara din Cluj este mica, dar ingrijita. Nu vezi jegul din Gara de Nord a capitalei. E drept, jeg mai mare ca-n gara din Brasov nu am vazut nicaieri. Macar in Bucuresti nu ai un pasaj subteran unde sa isi faca aurolacii nevoile. Macar atat.
–
Clujul are un aer tineresc. Sunt mai multi tineri decat batrani. E o atmosfera misto. Nu cred sa fi vazut un oras cu o atmosfera atat de tinereasca.
–
Voluntarii TIFF sunt foarte zambitori. Iar una dintre voluntare imi zisese ca lucreaza part-time. Part-time la job, part-time la TIFF. Voia neaparat sa puna umarul la acest festival. Altii isi iau liber pentru TIFF. Frumos zic.
–
Clujenii au o problema cu denumirea de Limonada. La ei am baut limonada de castraveti, limonada de gref, limonada de portocale. Toate se cheama Limonada (la Casa TIFF avea denumirea de TIFFonada). Sunt bune, sunt racoritoare, nu-s asa scumpe. Dar de ce LIMONADA? Mi se pare mult mai ciudat decat sa folosesti un xerox marca HP, sa incalti niste adidasi marca Nike ori sa porti niste blugi negri. Nu stiu, poate asa-s eu obisnuit.
–
Promit sa ma intorc in Cluj. Imi trec in agenda pentru la anul: TIFF 2015!
Salutari OLTENESTI tuturor!
Articolul #TIFF2014 De prin Cluj sta in drafts de vreo 7 zile (Cel putin). Din cauza mondialului l-am tot amanat. Inca este de interes orasul Cluj. Zic.
2 thoughts on “#TIFF2014 De prin Cluj”