Ce rau este sa ajungi fix precum oamenii pe care-i judeci. Tocmai am vorbit de intarziati si imi pica netul astfel incat sa intarzii publicarea unor articole. CU care articole eram oricum … in intarziere. Iar faptul ca filmul despre care va vorbesc a ajuns … cu intarziere in Romania nu mai pare deloc ceva straniu. Totul se intampla cu un motiv pe lumea asta, nu? 🙂
Apropo de intarzierea filmului: cred cu adevarat ca asta a fost destinul acestui film. La noi se pare ca filmul va trece asa, incet si neobservat, pe langa cinefilul roman. In alte tari n-a trecut neobservat, pentru ca are in palmares niste premii deloc de neglijat. Avem deci ce vedea? Bineinteles ca are. Un Sean Pean intr-un rol de zile mari (as putea spune ca pe alocuri este chiar ONE-MAN SHOW, restul personajelor chiar graviteaza in jurul sau) de exemplu. Sau poate nu doriti sa ratati singurul film in engleza regizat de Sorrentino.
Unul din lucrurile care se poate spune despre acest film este faptul ca e surprinzator. Si abordeaza mai multe probleme atat de bine incat te intrebi care este subiectul principal al filmului. Pe de-o parte este vorba de zbuciumul interior al unei vedete rock: depravat, aproape dezumanizat, instrainat de familie si retras de pe scena. Si totusi, acelasi om indeplineste o ultima dorinta a tatalui, pe care nu-l mai vazuse insa de 30 de ani. Pe de alta parte insa, o problema mascata atat de bine de personajul principal: problema dramei evreiesti si a dorintei ulterioare de „razbunare” pe fostii calai. Care acum ajunsesera la varsta de 80-90 de ani. O problema delicata, crunta, pusa atat de profund incat te lasa pe ganduri. Si nu te poti pune efectiv, in mod complet, alaturi de niciuna din parti. De altfel si personajul este inadins construit: si cu bune si cu rele, toate in mod egal si toate puse cu darnicie. Si mai e ceva (asta ar putea fi, in fond, subiectul principal): drumul „initiatic” pe care-l parcurge personajul. Fumatul devine emblema: la inceput „numai copiii nu fumeaza; tu esti inca un copil”; la sfarsit vedem personajul fumand.
Filmul este mult prea bun pentru anonimatul pe care-l paste la noi. Recomand vizionarea lui in cinematografe, el fiind adus de New Films Romania. Despre el au mai scris Angela si Adina (ea a scris de aproape 1 an).
3 thoughts on “This must be the place (2011)”