Din nou pe teren. Sas in Rasnov.

Desi sunt sociolog, pe teren am fost o singura data, in practica. Candva demult, prin 2006. De atunci pauza.

Sau ma rog, n-am fost oficial. Cum ar zice niste profesori, simplul fapt ca mergi pe strada si auzi inseamna ca esti pe teren.

Saptamana asta am revenit la locul faptei. In Rasnov. Datorita domnului Cosmin Budeanca. Tema era aparent simpla: intervievezi un etnic sas si-l intrebi despre comunitatea saseasca din Rasnov. Partea a II-a e simpla, dar cum gasesti un sas? Daca era etnic rrom il gineam repede. Dar sasii nu au semne distinctive…

Ne impartim noi in 3 grupuri (desi eu sunt fizic cel mai mare, am nimerit tocmai in grupul de 3… deci noi eram grupul cel mai mare LA PROPRIU) si purcedem. Din pacate erau doar 2 reportofoane, asa ca unii au mai asteptat. Si noi, setati pe fair play, am zis sa-i asteptam.

Stabilim cu alt grup sa ne impartim: noi la biserica, ei la piata. Pe la piata cica ar fi cativa. Pana sa ajungem noi la Biserica (cea evanghelica) grupul 3 deja era acolo, dusi cu o masina de organizatori. Si ne furasera sasoaica d-acolo. Asta e.

Eram eu destul de suparat pe asta (pe fair play mai ales, ai dracu englejii astia cu notiunea lor), dar zic ca macar nu e pe bani. Ne intalnim cu grupul celalalt, la piata nimic. Decid ei sa intre intr-un magazin sa intrebe si au noroc. Sunt indrumati catre o destinatie buna. Asa ca grupul al mai mare era singurul in pom.

Logic, tot fair play-ul era de vina. Si englejii care l-au inventat. Le tot ziceam fetelor sa intre in magazine sa intrebe. Ele nu, ca ala e magazin de tineri, ala e nu stiu cum… Si ajungem noi undeva vizavi de piata. Ele intra intr-o alimentara, iar alaturi scria POMPE FUNEBRE. Zic sa intru.

Insa fix intre cele 2 era o … CARCIUMA! D-aia de tara, fara manele insa. Nici macar muzica nemteasca nu era. Si la o masa foarte aproape de intrare (sau de iesire) era un nene. Singur. Nici macar un pahar n-avea. Eu fericit imi zic in gand: e al meu.

Si merg eu cu poezia invatata: am dori un membru al comunitatii sasesti, daca cunoasteti sau daca sunteti chiar dumneavoastra. Nenea tacea. Eu initial am crezut ca nu aude. El de fapt se gandea. Ardeleneste. Si zice calm: NO, DA STIU O GRAMADA…

Si se ofera sa ne duca cu bicicleta pana acolo. Fetele erau in alimentara aia. Ma duc sa le chem. Nervos ca nenea astepta acolo, strig mai tarie. Ele cica nu era politicos fata de tanti de la alimentara, dar eu nu-s din Rasnov ori din Ardeal, ci din capitala. Acolo urlatul e litera de lege.

Si ne duce intai la o doamna care nu era acasa. Apoi la un domn de 81 de ani. Caruia nu-i dadeai insa mai mult de 65.

Si neamtul ospitalier sa ne serveasca. Tuica sau bere. Fetele refuza, pe mine nici nu ma mai intreaba: TU BEI BERE. Si mi-o pune in fata. Bere Kastel, facuta in Polonia. Scria Kaufland pe ea. Nu mai bausem. Buna. In frigiderul lui se vedea insa baxul intreg. Omul era pregatit.

A dat toate detaliile, nu a ratat nimic. Nu voi da aici pe blog niciunul, oricum la interviu o colega a vorbit cel mai mult. Asa ca partea care ma viza mai mult era asta.

Altceva vreau sa spun. Si anume experienta cu care raman. O amintire placuta, dar si o experienta. Da, serios vorbind: la carciuma gasesti ceea ce cauti. Daca eram intr-un sat lucrul acesta era accentuat. Munca de teren e placuta. Uneori.

Oricum, dintre echipe a noastra era cea mai eterogena: un sociolog/jurist,un istoric si un politolog. Dar neamtul nostru a fost cel mai tare 😀

Gata acum, va las. Cand mai am nitel timp liber, mai bag un articolas. Pana atunci, salutari OLTENESTI din Ardeal 🙂