Tara Soarelui Rasare este mixul ideal intre istorie si super-tehnologie

Mi-a sunat bine dintotdeauna numele Tara Soarelui Rasare. Eu am tot auzit-o din gura comentatorilor sportivi, adica acele persoane care prefera sa pronunte 3 cuvinte in loc de unul pentru a arata ca sunt destepti, ca sunt culti.

De ce Japonia se numeste Tara Soarelui Rasare? Pai intai si intai pentru ca asta inseamna, 日本国 Nipponkoku, denumirea oficiala, inseamna (aproximativ) „Tara de la originea soarelui”. Geografic, Japonia este situata in partea cea mai estica a Globului Pamantesc, adica in locul unde Soarele rasare pentru prima oara intr-o zi.

De ce as vrea sa vizitez candva Japonia, Tara Soarelui Rasare, de ce as vrea s-o fac cu un ghid si nu (complet) de unul singur si anume ma fascineaza la aceasta tara veti afla din randurile de mai jos.

Ma fascineaza istoria si cultura Japoniei. Religia este fascinanta.

 

De cand am vazut filmul Silence, puterea credintei, am inceput sa ma interesez si sa aprofundez subiectul religiei. Cultura si istoria Japoniei sunt oricum fascinante. Doar ca acel film a fost declickul. M-a pus pe ganduri.

Pe scurt: chiar si luand aceeasi religie, in acel film catolicismul, ea este interpretata de fiecare popor in parte in functie de cultura lui. Catolicismul japonez este eminamente diferit de cel portughez, chiar daca Biblia este aceeasi.

De fapt, religiile prezente in Tara Soarelui Rasare sunt sintoismul (religia traditionala, una politeista, pe care unii o numesc FOSTA religie oficiala a Japoniei), Budismul si crestinismul. Foarte multi japonezi, insa, au preluat elemente din toate religiile, folosindu-se in literatura de specialitate termenul de SINCRETISM (ceea ce va spuneam mai sus). Totusi, se pare ca ateismul si agnosticismul au patruns adanc in Japonia, in special in randul tinerei generatii, din acest motiv s-a ajuns la o falie adanca intre credintele si obiceiurile celor tineri, de la orase, si cele ale populatiei in varste din mediul rural.

Cu toate astea, acest melanj, mix, de credinte, obiceiuri, mi se pare fascinant. Studiile mele de baza sunt cele sociologice, chiar daca nu am profesat efectiv niciodata meseria de sociolog.

M-au fascinat dintotdeauna imperiile

 

Marile imperii pe care le-am tot studiat in scoala au fost Imperiul Habsburgic (denumit spre finalul sau Imperiul Austro-Ungar, dualismul incepand in anul 1867 si incheindu-se la destramarea imperiului, in 1918), Imperiul Otoman si Imperiul Tarist (si acestea din urma disparand de pe harta dupa Primul Razboi Mondial). Din pacate, insa, un imperiu mult mai interesant, atat istoric, cat mai ales cultural, este Imperiul Japonez. Ganditi-va ca in acest moment este singura tara din lume condusa de un IMPARAT (chiar daca acesta nu are, politic vorbind, niciun fel de putere, conform Constitutiei toata puterea sta in mainile poporului).

Cum sa nu te fascineze o astfel de tara, cu o astfel de cultura, cu o astfel de istorie, cu un astfel de mix confesional (aflat intr-o continua modificare)?

Tara Soarelui Rasare este, de fapt, patria tehnologiei

 

Apple, IBM, Microsoft, Yahoo, Google, WordPress. Kodak ori Motorola sunt branduri americane. In afara de IBM, sunt branduri care au insemnat si inca inseamna ceva pentru mine. Primul meu mobil a fost Motorola, prima adresa SERIOASA de mail a fost Hotmail, urmata imediat de Yahoo, primul aparat foto a fost Kodak, de sistemul de operare IoS m-am indragostit la prima butonare, Google este un brand care ma ajuta in activitatea mea, iar de pe platforma WordPress imi castig painea. Love America, de voie ori de nevoie.

Cu toate astea, patria tehnologiei este, din punctul meu de vedere, Japonia. Este o tara care RESPIRA tehnologie, este o tara care a inventat ori a perfectionat, fara sa copieze, o gramada de lucruri.

Ca sa va dau doar un exemplu, primul brand din domeniul fotografiei a fost Kodak, insa patria fotografiei a fost considerata, ani de zile, Japonia. Turistii japonezi au impanzit lumea cu aparatele lor micute, pozand orice in cantitati industriale (vorbesc de perioada de dinainte de telefoanele inteligente). Ulterior, brandurile japoneze Fuji si Nikon au intrat si au revolutionat piata. Chiar si acum, in domeniul fotografiei lupta se da intre AMERICANII de la Canon si japonezii de la Nikon, venind tare din urma Sony (brand, surpriza, JAPONEZ).

Japonezii, insa, au inventat jocurile electronice. Au inventat consolele. Chiar si acum, in anul 2018, din 3 branduri de console, 2 sunt japoneze: Nintendo (inventatorii) si Sony cu al lor PlayStation; Microsoft, cu al lor Xbox, au reusit sa depaseasca Nintendo, dar inca nu au reusit sa depaseasca Sony.

Nu neg, si Coreea, si China, si America, si multe alte tari sunt tehnologizate. Dar nicaieri nu te simti cu adevarat COPLESIT de tehnologie asa cum te simti in Japonia.

Totodata, nu vi se pare interesant si fascinanta in acelasi timp ca o tara atat de bogata cultural si istoric sa fie atat de avansata tehnologic? Nu traieste din amintiri, ci inoveaza zi de zi.

Japonezii au un cult deosebit al muncii

 

Munca mi se pare fascinanta: as putea privi un om cum munceste ore in sir. Nu stiu cine a zis aceste vorbe intelepte, dar ma fascineaza de fiecare data. Citatul, dar si munca in sine. La modul cat se poate de serios, un sejur in Japonia poate mi-ar schimba perspectiva. Gandirea. Si ar prinde bine multora din jurul meu.

Aici nu ma pot abtine sa nu va zic un banc.

Un roman si un japonez stau de vorba:

Romanul: Auzi,mai,de ce sunteti voi japonezii asa de aprigi,cum lucrati voi acolo?

Japonezul: Pai din 5 zile lucratoare, 1 zi lucram pentru noi, 2 zile lucram pentru imparat si 2 zile lucram pentru Japonia.

Romanul: Aha,e bine!

Japonezul: Si voi, tot asa?

Romanul:-Da, tot asa: 1 zi lucram pentru noi, imparat nu avem si de Japonia ne doare undeva!!!

Fix asa gandesc si io. Desi, narcisist fiind, muncesc pentru mine mai mult de-o zi. Cam 3, da’ nu mai mult.

Japonezii nu sunt atat de ospitalieri pe cat par

 

Sa ne intelegem: nu am fost niciodata in Japonia. Ceea ce va spun stiu din auzite. Si sunt chestii aparent contrare. Pe de-o parte, unii spun ca japonezul de rand nu este ospitalier, nu vrea sa te ajute, nu vrea sa te indrume. Pe de alta parte, la ocazii speciale, cum a fost mondialul de fotbal, japonezul de rand s-a dovedit a fi destul de ospitalier. Cat a putut el de ospitalier.

Totodata, din ce mi s-a zis (si vreau sa ma conving): japonezii cei mai putin ospitalieri sunt, de fapt, cei din zonele rurale, izolate, si din orasele mici. In Tokyo intalnesti oameni saritori, in special cei tineri (si umblati).

La noi e cam invers: in capitala gasesti nesimtitii, in timp ce in mediul rural gasesti oameni extrem de ospitalieri. In special prin Ardeal.

In plus, japonezii tin foarte mult la limba lor, fix din acest motiv se spune ca ei nu vor sa raspunda cand sunt intrebati in engleza (chiar daca ei, de fapt, cunosc acea limba).

Din acest motiv, mi se pare firesc sa aleg un circuit in Japonia cu un vorbitor de limba japoneza. Da, imi place sa ma plimb singur prin diverse orase, dar asta se intampla fie-n orase din Romania, fie-n tari unde stiu limba (nu stiu eu bine franceza, dar un 20%, cat sa ma inteleg cu oamenii, stiu). M-am plimbat singur prin Cluj, prin Timisoara, prin Sibiu, chiar si prin Toulouse, dar nu m-as plimba singur prin Tokyo. Sub nicio forma.

… Dar fix asta o face fascinanta: o tara unde corectitudinea politica nu a penetrat atat de mult! Ma refer atat legal, unde vorbim doar de parteneriatele civile intre persoanele de acelasi care-s legale DOAR  in anumite orase (ca sa dau doar un exemplu), cat mai ales ca mentalitate. V-am zis deja ca-s fascinat de cultura japoneza per ansamblu, drept urmare acest conservatorism japonez este pentru mine cu atat mai fascinanta.

As merge in Japonia cu Exact Travel Club

 

Pe scurt: intr-o tara precum Japonia e de mers prin intermediul unei agentii specializate pe Japonia. Intai si intai, prin intermediul acestei agentii primiti un sejur complet, cu circuit dinainte stabilit, cu costuri dinainte stiute (stii exact ce este inclus, dar si ce ai mai putea plati in plus). In plus, agentia ofera si circuite personalizate, in functie de dorintele clientilor.

De exemplu, eu va spun 3 lucruri pe care as vrea sa le vad in Japonia:

https://www.youtube.com/watch?v=EKaHjrN7PDM

1. Disneylandul din Tokyo. L-am ratat pe cel din Paris, drept urmare nu concep sa ajung in Tokyo si sa NU vizitez parcul de distractii.

2. Sa vad live un meci de SUMO. Sper, totusi, sa nu fiu confundat cu un luptator si sa nu ma arunce cineva-n ring. Daca NU se va intampla asta, probabil ma voi bucura de experienta traita.

3. Sa vizitez sediul SONY. Nu stiu daca se poate, daca-mi va oferi cineva vreun tur ghidat, dar exact cum zice si sloganul lor: make.believe. Like.no.other. Am avut telefon Sony, am avut o tona de casete audio Sony, am o consola Sony PlayStation. Cum as putea sa NU vizitez acest sediu?

 

 

De ce as vizita Japonia MUSAI in 2019?

 

Pana acum v-am spus de ce m-ar tenta o excursie in Japonia si de ce as vrea sa merg cu agentia Exact Travel Club. Acum trebuie sa va spun si de ce as vrea sa merg in Japonia in 2019. De ce e musai sa MERGI in Japonia in 2019 daca ai bani si nu in alt an (eu, recunosc, nu cred sa am bani, deci probabil voi rata trenul): pe 30 aprilie 2019 actualul Imparat al Japoniei, Akihito, va abida. Este PRIMA abdicare din Japonia de peste 200 de ani, mai precis din 1817, cand a abdicat imparatul Kokaku. Nu discut implicatiile politice ale abdicarii, problemele de natura constitutionala care deriva de aici (Constitutia Japoniei s-a schimbat dupa Al Doilea Razboi Mondial, fiind impusa de catre SUA; drept urmare, actual abdicare nu poate fi comparata, legal si constitutional, cu precedenta). Vorbesc, insa, despre ideea in sine de a TRAI istoria din mijlocul desfasurarii ei.

Ca o mica paranteza: acum 2 ani am vizitat Palatul Regal din Madrid. Un moment cheie bine reprezentat in acel Palat este abdicarea Regelui Juan Carlos din 2014. Va dati seama cum s-au simtit cei care au avut ocazia sa fie prezenti la abdicarea si intronarea noului Rege? Au trait istoria din mijlocul ei, asa cum unii vor avea acest privilegiu daca vor merge la anul in Japonia.

Asadar, Tara Soarelui Rasare este mixul ideal intre istorie si super-tehnologie, sincretismul religios extrem de interesant se imbina cu un ateism si agnosticism in crestere, iar corectitudinea politica agresiva nu a reusit sa penetreze prea adanc societatea. Iar daca tot e sa vizitez Tara Soarelui Rasare candva, cel mai potrivit an este 2019, cand actualul IMPARAT va abdica. Totusi, daca este sa vizitez aceasta tara, o voi face doar prin intermediul unei agentii specializate, care sa-mi ofere un sejur dinainte stabilit, un ghid vorbitor de limba japoneza si, bineinteles, sfaturi pertinente. Iar daca ati intalnit in articolul meu clisee pe care le considerati neadevarate, imi cer anticipat scuze. De fapt, acesta este un alt motiv pentru care chiar ar trebui sa vizitez Tara Soarelui Rasare: sa ma conving singur ce e adevarat si ce e legenda. Sa vad cu ochii mei, sa simt ospitalitatea ori, dimpotriva, raceala cu care sunt primit.

Articolul despre Tara Soarelui Rasare este inscris in competitia Super-Blog 2018. Cu ocazia acestui articol sper … sa rasara soarele si pe strada mea 🙂