Alt SUPERweekend. Gala SuperBlog 2014 + Vizionare Alt Love Building.

Alt SUPERweekend

 

 

Asta e un fel de spoiler. Acum sa va explic pe larg cum am avut 2 evenimente in wekend, reusind sa ma duc la ambele. Asadar…

Sambata fu una bucata gala SuperBlog 2014. La acest concurs am participat cu blogul Minunat.eu. De fapt, nu am participat eu, ci a participat Cristian Manea. Daca nu stiti cine este, cititi ACEST ARTICOL. De fapt, cititi-le pe toate, sa va faceti o idee. Aici voi povesti despre gala.

Gala finala a avut loc in localitatea Hunedoreana Straja. Undeva departe, in munti. Un loc propice pentru schiat, insa o locatie cu niste peisaje extrem de faine.

La gala urma sa se ajunga cu 2 masini Autonom. Acestea au mers pline la Straja. Insa pana acolo lucrurile au fost extrem de SIMPATICE.

Ca de obicei, va zic cum a stat treaba in privinta mea: am fost cules de acasa de catre o masina (condusa de Iulia), insa am ajuns la Straja in masina condusa de Andrei. De ce s-a intamplat asta? Simplu: ambele masini au oprit la o benzinarie in militari si s-a facut schimb de ostasi. Initial se dorise o masina exclusiv de fete, ulterior s-a descoperit ca pe acolo exista un cuplu care chiar ar vrea sa stea impreuna. Intr-un final intr-o masina au fost 4 fete si un baiat (cea condusa de Iulia), iar in cealalta au fost 4 baieti si o fata. Deh, era prea complicat si prea logic ca masina sa aiba aceeasi componenta si din Militari incolo. De ce si-ar dori SuperBloggerii sa aiba actiuni logice?

Pe drum unica oprire serioasa a fost la Dedulesti. Pe bune: masina opreste singura acolo. Chiar nu ma imaginez trecand pe langa acel loc fara sa ma opresc. Si nu fac reclama gratuita, dimpotriva: cartofii prajiti au fost reci, iar micii au fost cam arsi. Carnea e aceeasi, buna, dar parca au fost facuti cu sictir. Pacat, locatia aia e o emblema.

Am ajuns la destinatie, la Straja, cu o mica intarziere. Noroc ca n-am vizitat bolovanii pe care unii colegi bloggeri isi doreau sa-i vada. Cica i-au si vazut la intoarcere, noroc ca am avut alte planuri in ziua respectiva.

Asadar, am ajuns un pic dupa ora 4. Ne-am pregatit de gala, eu eram, insa, mai obosit ca niciodata. Eram si ingrijorat si parca nici nu aveam entuziasmul de alta data. Si locul in competitie, 48, m-a dezumflat, dar parca nici atmosfera n-a mai fost ca in urma cu 1 an. Poate si pentru ca era al doilea an la rand in care mergeam acolo. E drept, numarul participantilor la gala a fost mai mare, dar personal m-am simtit mai bine in 2013.

Mai zic doar ca AICI se afla clasamentul final si ca felicit pe Cristina Lincu, castigatoarea din acest an. Nu este nimic peiorativ, chiar apreciez modul in care scrie Cristina. Si, ca sa va zic un secret, a poposit si la mine nu demult cu un articolas. Tot un SUPERarticolas, ca asa stie ea sa scrie.

Despre gala a scris, pana acum, doar Daniel Botea,

Va ziceam de griji si de al doilea popas? Apai acum e momentul lui: duminica am avut o vizionare speciala, O ALTFEL DE VIZIONARE, asa cum scria pe invitatie, a filmului Un alt Love Building. Nu va asteptati sa scriu despre film aici, ca n-o voi face. Voi scrie un articol DOAR despre film pe Cinemil, dar voi merge sa-l revad miercuri, asa ca voi scrie dupa.

Aici zic doar asa: erau 2 masini de Brasov. Ma rog, am aflat ulterior ca mai era una, dar initial stiam de 2. Una era a Cristinei Lincu (condusa de sotul ei), masina castigatoarei, cealalta condusa de prietenul Dianei Gavrila. Pe Diana o stiam deja, o si intervievasem, cu Cristina interactionasem doar online, dar nu aveam vreo problema in a merge in masina Cristinei. Ma simteam oricum prost si oarecum dator indiferent de sofer.

Planul initial era urmatorul: o bloggerita, care initial a mers de la Brasov la Straja (de fapt Sibiu, dar fusese culeasa din Brasov) urma sa mearga la Bucuresti. Urma, deci, sa aiba un schimb de pasageri. Care schimb, insa, nu a mai avut loc. Dimineata, deci, am aflat ca sunt in aer si ca nu pot ajunge in Brasov.

Tristetea era mare, noroc ca nu actionez impulsiv. Uneori pur si simplu devin apatic. Nu am reactie pe moment, de nicin fel. Pur si simplu ramasesem mut. Si intrebam: cum adica, de ce, unde sunt persoanele? Totul parea a fi impotriva mea. In plus, faptul ca gala a avut loc pe data de 13 avea o insemnatate: apai cum sa-mi mearga bine daca gala asta a fost pe 13?

Cand eram inca in dileme, sunt intrebat: dar in masina Rudiei de ce nu mergi? Rudia avea o masina moldoveneasca: ea si cu sotul ei mergeau in Bacau, iar Cristina si Geo se opreau la Moinesti. Drumul lor oricum trecea prin Brasov, doar ca ei de obicei ocoleau orasul. Acum, pentru mine special, n-au facut decat vreo 5 km in plus, cat sa intre un pic sa ma lase in autogara (care oricum era fix la ACEA iesire din oras). Ei au fost salvarea mea. Pe aceasta cale le multumesc inca o data, in special Rudiei, pentru amabilitate. Ea a facut efortul sa se aseze in spate pentru a sta eu in fata. Daca stateam eu in spate locul era insuficient, insa ea de obicei are probleme in a sta in spate (i se face rau). Pentru a ajunge eu la destinatie, a facut acest efort. Multumesc din suflet.

Calculul meu final, care s-a dovedit corect, spunea asa: ajung in Brasov pana-n 5 (am ajuns la 4:10) si iau microbuzul de Bran de la ora 5. Ceea ce am si facut. Locatia se chema Vila Bran, un complex enorm si, sincer, SUPERB!

Alt noroc al meu: microbuzul m-a lasat fix in fata complexului. Se stie unde e, multa lume coboara acolo, asa ca spui, pur si simplu, VREAU SA COBOR LA VILA BRAN, si acolo opreste. As simple as that.

E drept, VILA BRAN nu e doar o vila, ci e un COMPLEX de vile. Fiind in graba, am luat, din start, decizii gresite. Dar complet gresite. Sa nu ne grabim, totusi… (deja o mie de cuvinte).

Aveam un ditamai bagaj (prima eroare: sa umpli bagajul de chestii inutile), cobor din microbuz la 6 fara 10. La 6 urma sa inceapa filmul. Fusesem avertizat de Spanac cum ca urci pana-ti scuipi plamanii. Ma sperii io nitel, dar zic ca n-o fi dracul atat de negru.

Urc eu cateva minute, cu ditamai bagajul, pana la prima vila, unde era si receptia. Am urcat in graba, stiind ca e tarziu… (a doua greseala). Fiind deja 6 fara 3 minute, zic ca n-am timp sa rezolv cazarea. Suna persoana de la distribuitor, imi zice sa vin direct la teatru. Fara sa stau pe ganduri, am pornit spre teatru. A doua greseala: nu am lasat bagajul la receptie, cum ar fi facut orice persoana normala, ci am urcat cu bagajul. Spre teatru. Toata lumea astepta acolo sa inceapa, eu taram un troller imens dupa mine.

Intru eu, primesc biletul si indicatiile, asa ca intru in sala. Ajung eu la randul cu pricina (randul E, de la Emil #seStie), insa constat, ca de obicei, ca e fix in capatul celalalt al randului. Fara sa ma gandesc vreo secunda ca as putea ocoli cumva, deranjez tot randul, cu bagajul deasupra capului, pentru a ajunge la scaunul meu. am stat cu bagajul intre picioare, picioarele aproape amortindu-mi in timpul proiectiei. Nu mai zic de transpiratia care cursese din belsug. Nu d-alta, dar cand am urcat de la receptie catre teatru eu eram obosit mort, nu doar ca fusesem toata ziua pe drum, dar si pentru ca inteligentul de mine, cu o conditie fizica oricum precara, se decisese sa alerge. Sa economiseasca timp cica.

Obosit sunt doamne iarasi obosit 🙂

Acum despre film zic doar atat: ideea de a vedea filmul unde a fost filmat e foarte-misto. Recunosti peisajele, recunosti locatia, parca intri mai bine in atmosfera filmului. Stiu ca la Rasnov s-a tot mizat pe asta: au proiectat in Gradina Cetatii filme turnate acolo. Iar Nemuritorii vazut acolo e de nepretuit: simti ca parca atunci vine armata spre tine. Un fel de 3D, dar mult mai realist. Revenind la Un Alt Love Building si Vila Bran, tind sa cred ca va deveni o emblema pentru locatie. Eu as proiecta constant filmul acesta acolo. Eventual l-as baga pe gat diverselor grupuri (Ca am inteles ca acolo se tot fac team-buildinguri si alte chestii de genul): uitati, sa vedeti ce film s-a turnat aici.

Apropo de locatie, cica Dragos Bucur si-a facut acolo si nunta si botezul copilului (o fetita foarte simpatica, pe care a adus-o la avanpremiera si care, uimitor, a stat cuminte, fara sa deranjeze).

Va zic doar ca dupa a urmat un frumos party, unde am si cantat. Adica acel clip de la inceput fix d-acolo era. Norocul participantilor a fost ca am cantat o singura piesa (doua ar fi fost prea mult). Pacat insa ca nu a avut multa lume curaj sa isi etaleze calitatile vocale: in afara de mine, de 2 fete si de Bogdan (care a cantat vreo 10 piese, sper sa nu gresesc numarul, piesa de mai sus fiind a doua in ordinea cronologica a prestatiei), niciun alt ziarist nu a cantat. Au mai cantat actorii si echipa cateva melodii (nu stiu daca a filmat cineva, dar mi-a placut ideea de a canta Sa mori de Dragoste Ranita, piesa care a inspirat un scurtmetraj extrem de dragut, care inca mai ruleaza in cinematografe).

Per total a fost un eveniment reusit si sper ca si ceilalti distribuitori sa ia exemplu si sa organizeze astfel de vizionari. Si ma gandesc in special la filmele romanesti, care au nevoie de creativitate mai mult decat hit-urile americane. Felicitari, Freeman Entertainment, pentru o super-vizionare 🙂

Apai erau si niste statui p-acolo 🙂 Zisai sa ma pozez cu Tepes aka Dracula 🙂

Iar pentru mine acest SuperWeekend imi va ramane in minte mult timp. S-au adunat 2 chestii pe care le indrageam deja si pe care acum, parca, le iubesc acum mai mult: SuperBlogul, cu toti participantii si atmosfera aferenta, si filmul Love Building, cu intreaga echipa, filmul care imi facuse o impresie atat de buna in 2013. Apai un weekend cu ambele evenimente nu poate fi ratat.

Nu inchei fara sa spun, inca o data, cat ma bucur ca n-am fost nevoit sa aleg. As fi regretat orice alegere as fi facut.

Cam atat despre al meu SuperWeekend. Cam atat despre Gala SuperBlog 2014, dar si despre O altfel de vizionare a filmului Alt Love Building. Salutari BLOGOSFERICE tuturor! 🙂

ps: Tot legat de SuperWeekend, trebuie sa va confirm ceea ce zice Daniela in comentariu: mi-a dat una bucata praz si niste cutii de piscoturi. Intentionat nu am zis, ca am vrut sa lase ea in comentariu asta. Si-i dau si link, ca merita 🙂