Sofia Ungureanu: Stii ce am facut in America?

Sofia Ungureanu: Stii ce am facut in America?

 

Titlul poate parea ciudat. Sofia Ungureanu NU a fost in America, insa a fost, alaturi de mine, la spectacolul Stii ce am facut in America? de la Teatrul Elisabeta. Impresiile ei le gasiti in randurile de mai jos.

Stii ce am facut in America POSTER

Stii ce am facut in America? este un musical produs  de Roxana Priceputu, sub regia Malinei Andrei. Daca Malina are o experienta vasta in proiecte de dans si teatru, Roxana, in schimb,  este un om de televiziune ca formare profesionala, insa dragostea pentru teatru a pastrat-o din copilarie.

Spectacolul aduce foarte mult cu o piesa de pe Broadway: mai multe cupluri se reintalnesc intr-un bar micut dintr-un orasel si mai micut din Spania. Carmen (Julie Mayaya) este indragostita si se afla intr-o relatie subreda cu personajul interpretat de Filip Ristovski. Chiar la deschiderea piesei cei doi se afla intr-un conflict al carui final duce catre separare. Momentul intrigii se deschide la aparitia lui Roxy (Anda Dimitriu), o fosta prietena a lui Carmen, ce petrecuse o perioada indelungata in US, jucand roluri in diverse piese de teatru . De aici, firul povestii duce catre o enumerare de intamplari si situatii de viata cumva tipice pentru personajele noastre, in care te regasesti usor, empatizezi cu soarta personajelor si chiar anticipezi reactiile lor. Este un spectacol usor de digerat, facut pentru incantarea publicului, mai ales a femeilor,  din moment ce prima reprezentatie pe anul acesta a fost fixata pentru 8 martie, o zi deloc intamplatoare.

Asemanarea cu productiile spectaculoase de pe Broadway vine din imbinarea povestii cu reprezentatii de dans si muzica puse in scena de dansatori si interpreti; unele piese muzicale se regasesc in productii internationale, chiar de pe Broadway, cum ar fi Chicago sau Moulin Rouge.

Julie Mayaya, pe care unii dintre noi o cunoastem de la Vocea Romaniei, interpreteaza piese foarte complexe (in original de Nina Simone sau Amy Winehouse) si se descurca excelent in interpretarea rolului chiar daca nu are formare pe actorie sau dans. Anda Dimitriu, fost concurent la Vocea Romaniei, ofera si ea o reprezentatie foarte buna, reusind sa se remarce chiar mai bine prin interpretarea personajului cu tendinte extremiste. Filip Ristovski interpreteaza personajul masculin central, un instigator de pasiuni pentru personajele feminine, un Don Juan nehotarat si fermecat de toate florile. Ca interpretare muzicala, se descurca foarte bine pe scena, cu reprezentatii in spaniola sau engleza destul de complexe pentru vocea si experienta lui.

As putea spune ca este unul dintre putinele productii muzicale bune de la noi; in general nu gust musicalurile, sunt foarte putine reprezentatii care  merita atentia si iti ofera o experienta placuta fara sa cada in melodramatism ieftin. „Stii ce-am facut in America?” merita atentia oricarui pasionat de teatru si de muzica, iti ofera o experienta deosebit de placuta si te contamineaza cu energie si voie buna.

Alte cateva cuvinte despre spectacol. Eu, alaturi de Sofia, am avut privilegiul de a asista la PRIMA sa reprezentatie din 2015, alaturi de noi fiind alte 300 de spectatori. Va mai avea reprezentatii atat in Bucuresti (tot la Elisabeta), cat si in provincie (momentan doar Brasovul fiind anuntat ca destinatie: 25 martie, Teatrul Reduta). Cateva impresii ale actorilor despre spectacol:

Stii ce am facut in America

Julie Mayaya | „Sunt obișnuită sa cant pe scena, insa provocarea cea mare este ca pe lângă cantat mai trebuie sa și dansez și în plus sa interpretez un rol cu o poveste pe care trebuie sa o susțin, cu reacții și replici. Totul decurs relativ ușor, având în vedere ca este prima data când interpretez un rol. Sunt opusul rivalei mele în piesa, Roxy, care cândva îmi fusese cea mai buna prietenă, dar nu va spun mai multe, veniți sa vedeți spectacolul! :)”

Anda Dimitriu | Joc rolul lui Roxie, un personaj complex, lucru care mi-a adus si oarecare dificultati in mi-l contura. Pe Roxie o definesc cel mai bine nestatornicia, superficialitatea, nonsalanta. La inceput, nu ma regaseam deloc. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca, de fapt, Roxie este doar o alta latura de a mea, care insa „doarme” :). Provocarea mea a insemnat sa-mi asum identificarea cu un personaj cu laturi negative, pe care in viata reala l-as fi blamat.”

 

Raluca Stoica | „În spectacol sunt Maddy – o actriță americană de pe Broadway, care, într-o conjunctură nefericită comite o crimă pasională, fiind astfel nevoită să lase totul în urmă pentru a nu fi descoperită de poliţie şi soseşte în Spania, în barul unde se petrece acţiunea spectacolului”

 

Filip Ristovski |”In spectacol interpretez rolul lui Pedro un fel de Don Juan de la tara care e iubitor si bun, un personsj simpatic pe care nu ai cum sa te superi deoarece el iubeste toate femeile si isi incearca norocul cu toate. Are senzatia ca farmecul lui il face irezistibil… si pentru unele fete, cele mai multe, chiar este!”

 

Adrian Radulescu | „Provocarea adusa atat de catre piesa, cat si de catre rol, a fost ca a trebuit sa ma intrec pe mine cu tot ce tine de laboratorul propriu de creare a personajului. Am facut scene care m-au pus in dificultate la inceput si a trebuit sa gasesc rezolvari pentru toate cerintele regizorale, fiind ajutat de catre colegii mei din distributie.”

 

Roman Manoleanu | „Personajul meu, Manolo, este un anti-cuceritor, un bărbat care ar iubi toate femeile, dar este incapabil sa se aproprie de vreuna. Se pare ca nici averea moștenită nu il ajuta prea mult.”

Malina Andrei (regizor) |„Am avut oameni noi in distributie, dar cu repetitii intense, pe care le-am facut in aceasta perioada, au reusit sa se integreze si sa isi asume rolurile foarte bine, in concordanta cu personalitatea fiecaruia. Musicalul este cel mai dificil gen pentru ca implica toate compartimentele. Trebuie sa fii un bun actor care sa stie sa cante si danseze la fel de bine, adica sa faci performanta pe toate planurile. La public trebuie sa ajunga in primul rand povestea, indiferent prin intermediul caror mijloace. Provocarea cea mai mare este sa ii determin sa performeze foarte bine in actorie, muzica si dans, iar povestea sa ajunga la spectatori si sa si emotioneze. Din punctul meu de vedere, un spectacol fara emotie nu exista.”

 

Altfel, am savurat si eu Stii ce am facut in America, considerandu-l un musical extrem de bun. Il recomand si eu cu placere. Multumesc Sofiei pentru articol. Salutari TEATRALE tuturor!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !