Steaua – Dinamo. Duelul galeriilor pe care nu il castiga nimeni.
Inainte sa va spun parerea mea despre ce s-a intamplat aseara, trebuie sa va povestesc 5 chestii legate de galerii, foarte relevante in discutie.
1. Acum ceva ani eram la masa cu mai multi amici de prin galerii. Nu are relevanta in ce galerii erau. Au inceput sa-mi spuna cum sta treaba cu ultrasii. Eu le ziceam cat de mult imi place atmosfera la turci ori sarbi. Ei ziceau ca nu sunt de acord cu ce se intampla acolo. Explicatia: bai, acolo, ca cetatean, poti sa primesti un cutit in spate. In alte tari, ultrasii se bat intre ei, cetatenii sunt lasati in pace. Cetatenii fiind, in cazul in care nu v-ati prins, oamenii normali, sustinatorii calmi ai echipelor ori, uneori, spectatorii neutri.
2. O alta discutie a vizat echipa nationala. Ei spuneau ca pana cand nu se va infiinta o galerie a echipei nationale, care sa o urmeze peste tot, care sa dea tonul, nationala nu va avea GALERIE in adevaratul sens al cuvantului. Da, ea ar urma sa fie formata SI din ultrasi ai altor galerii, dar ei trebuie sa fie o echipa, o brigada. Sa aiba insemne proprii, sa aiba steag, sa mearga cu nationala si-n Islanda, si-n Polonia, si-n Franta. Momentan nu putem vorbi despre asa ceva.
3. La un moment dat Dinamo avea 7 infrangeri la rand. Se punea problema retrogradarii. Am auzit atunci cum galeria Stelei sustinea pe Dinamo. Isi dorea ca Dinamo sa ramana in Liga I. Ei imi spuneau ca farmecul este sa te bati, in meci direct, cu Dinamo. Sa-i umilesti, prin coregrafii, prin prestatii, in meciul direct, nu sa te duci prin toate coclaurile ligii a II-a (p-atunci Divizia B) sa ii trolezi. Intre timp au disparut Rapid, Craiova ori Petrolul, echipe cu GALERII, cu ULTRASI in adevaratul sens al cuvantului. Ultrasii adevarati regreta disparitia lor. La modul sincer.
4. Tot amicii mei ultrasi (de fapt am doi, dar am iesit, de mai multe ori, cu prieteni d-ai lor de prin galerii) imi spuneau ca ziua de meci e sfanta. Daca X e la Steaua, Y la Rapid si Z la Dinamo si se intalnesc intr-o zi oarecare, ei pot fi chiar prieteni. Ei beau o bere, se saluta. Daca, insa, e zi de meci, suporterii Rapidului, ultrasii, iau la bataie orice ultras de la Steaua pe care-l intalnesc. Atentie, insa, este vorba doar de Steaua – Rapid. In aceasta ecuatie suporterii dinamovisti nu sunt implicati, deci daca un stelist se intalneste cu un dinamovist, ei nu se vor lua la bataie. Veti vedea de ce e foarte important acest lucru.
5. Ajungem in zilele noastre. Discut cu un alt amic despre Steaua – Manchester City. Ii zic cate bilete s-au vandut, ca va fi stadion plin. La care el: degeaba, nu faci nimic cu cetatenii. La 40.000 de oameni trebuie sa fie minimum 4000 de ultrasi, sa dea tonul. Eu incerc s-o dau pe caterinca: Cetateni? Pai cetatenii sunt cei care tin cu Manchester City. Dupa ce trece momentul amuzant, discutia redevine serioasa. Si, intr-adevar, un stadion plin de cetateni e una, un stadion unde sunt si galeriile, care sa dea tonul, care sa faca coregrafii, care sa inventeze scandari noi, e cu totul altceva.
Acum sa vedem ce s-a intamplat aseara. Niste dinamovisti au pacalit conducerea Stelei (pe Becali), mintindu-l ca sunt stelisti si ca vor sa faca o super-coregrafie. Mai multe detalii aici.
Toata lumea aplauda gestul dinamovistilor, bravo lor, felicitari, cinste lor. As da dreptate celor care aplauda, dar doar cu jumatate de gura. Cu cealalta jumatate arat unde au gresit ei de fapt:
1. Dinamo este ironizata pentru performantele sale europene. Acum, dinamovistii au ridicat mingea la fileu celor care spun ca ei nu se pot bucura cu adevarat de un meci de cupe europene. Vulpea si strugurii si alte comparatii de genul sunt chiar potrivite. In afara de Minunea de la Liberec, ce meci memorabil au avut dinamovistii in Europa in ultimii 20 de ani? Fix din acest motiv, in locul lor m-as fi abtinut.
2. In al doilea rand, fix cum va ziceam mai sus, ultrasii cu principii nu s-ar fi bagat la un meci in care echipa lor nu este implicata. Ce sa caute Dinamo la un meci al Stelei cu City?
3. In al treilea rand, Steaua, de multe meciuri, este lipsita de aportul ultrasilor. Al galeriilor. Inteleg de la Malaezu ca ar fi fost vreo 200 de ultrasi, habar n-am de la ce factiune. Oricum, putini. Tot codul de onoare al ultrasilor spune ca tu te lupti cu alti ultrasi, nu cu cetatenii. Ai umilit cetatenii sustinatori ai Stelei. Ca si cum un luptator profesionist ar provoca la lupta pe cineva de pe strada. Si l-ar bate. Felicitari, zic.
Altfel, de ce stelistii nu mai vin la meciuri e alta discutie.
Nu zic ca Steaua nu e in culpa. Este. Si va zic de ce:
1. Suporterii au fost goniti de conducere. Nu intru in detalii, spun doar o realitate. Cat la suta are dreptate fiecare e o discutie lunga, ideea este, insa, clara: Becali i-a gonit de-a lungul timpului. An de an, zi de zi.
2. Visul lui Becali de a avea coregrafii ca-n vest (ca la Borusia Dortmund), de a inlocui ultrasii cu cetatenii, s-a intors impotriva lui. Nu era treaba lui sa se bage. Daca vreti coregrafie la meciul nostru, vorbiti cu sefii galeriilor, sa vedem daca vor ei. Sefii galeriei (ai factiunilor) nu ar fi permis asa ceva niciodata.
3. Problema este ca nimeni nu-si asuma. S-a intamplat ceva acolo. Urat. Rusinos. Umilitor. Nimeni din conducere, Argaseala, MM, Duckadam, nu sufla o vorba. Eventual raspunde cu ironii. Da, acele ironii pot fi corecte, insa cineva trebuie sa-si asume responsabilitatea.
Nu zic, mai bine sa te lauzi cu umilinta asta, despre care au scris si multe ziare d-afara, decat sa te lauzi cu incendierea unei peluze. Sunt de acord. Insa, repet, erau la fel de multe argumente pentru care dinamovistii nu ar fi trebuit sa faca asta. Iar cei care spun ca noi, romanii, vorbim despre non-fotbal mai mult decat despre fotbal, au dreptate. Si este trist.
Duelul galeriilor a fost, deci, castigat de Dinamo prin neprezentarea galeriei steliste. Sau, mai precis, nu a fost castigat de nimeni. Acum astept pietrele, fie ele ros-albe ori ros-albastre. Ma rog, pietrele vor fi albe si albastre, rosul va fi sangele meu. Salutari MICROBISTE tuturor!
One thought on “Steaua – Dinamo. Duelul galeriilor pe care nu il castiga nimeni.”