Stand-up comedy – un exercitiu bun

Povestea pe scurt (nu vreau s-o lungesc deloc):
– Dupa deschiderea RSS PUB am scris un articol in care propuneam sa se faca Stand-up Comedy cu bloggeri;
– La sfarsitul lunii mai a venit propunerea unui astfel de concurs, prima runda fiind pe 1 iunie (cand am si participat);
– Sambata 8 iunie a fost runda a II-a, de data asta am fost mai bun si am si intrat in finala.

Ce si cum e neimportant, ideea e simpla (asa cum puteti vedea si din filmulete): a doua oara am fost mai bun ca prima. Sau ca sa para mai putin narcisist: prima oara am fost mult mai prost ca a II-a oara.

Acum, oricat m-as bucura eu pentru intrarea in finala (si cat o sa ma bucur daca o voi castiga), trebuie sa recunosc ceva:
– nu prea conteaza efectiv premiile;
– nu prea conteaza cu adevarat daca voi castiga sau nu.

Eu imi propun 3 chestii (simple):
– sa imi perfectionez vorbitul in public, si nu vorbitul la o masa in fata a 5 oameni, ci vorbitul pe o scena, cand toata lumea tace si te asculta;
– sa pot sa produc glume bune si originale (nu stiu daca am voie sau nu, dar sigur nu voi veni cu acelasi discurs cu care am ajuns in finala);
– sa fiu mai bun ca data trecuta.

De fapt asta e ideea. Daca eu voi fi mai bun ca atunci cand am intrat in finala eu voi fi multumit. Ce conteaza ca a fost ALTUL mai bun ca mine? Eu nu vad astfel concurenta. Daca eu progresez continuu candva voi ajunge primul. Sau ok, voi ajunge al II-lea, dar personal voi fi multumit de mine insumi.

Da, imi doresc sa castig. Da, ma voi bucura daca o voi face. Dar prefer sa pierd si sa fiu felicitat de toti decat sa castig si sa spuna toti „ai fost cel mai bun dintre cei slabi”. Oricum nu stiu premiile (daca vor exista), nici macar diplome nu stiu daca se vor da. Ce stiu este insa faptul ca eu voi fi pe o scena si acolo va trebui sa prestez bine. Cu adevarat bine. Eu lupt cu mine insumi, eu imi sunt propriul concurent. Gandesc oare gresit?

Si nu, nu e prima oara cand spun asta. Acest stand-up comedy este doar un exercitiu bun. Pentru mine. Si va sfatuiesc sa-l incercati cu totii.

Inchei spunand o chestie: am aflat diferenta fundamentala dintre stand-up comedy si improvizatie. O aflasem de la un Open Connect, acum am si „testat-o”. Prima oara incercasem un fel de improvizatie. E foarte greu, iti trebuie mega-talent, nu mi-a iesit deloc. Pe romaneste: venisem fara discurs pregatit, credeam ca ma voi descurca. Cumva. A II-a oara am fost pregatit, sala nu prea ma interesa, voiam doar sa-i vad razand. In rest putea fi oricine p-acolo, eu aveam discursul meu. Eram in sfarsit la stand-up comedy. Nu-s perfect, nu stiu daca-s cu adevarat BUN, dar eu unul sunt multumit de ceva: de progresul meu. Cu asta voi ramane. Am fost in multe situatii autodidact si acum e la fel.

Inchei repetand invitatia de a incerca si voi „sa va faceti de ras” la stand-up comedy. Nici nu stiti cat de util o sa va fie!

Salutari DE TOT RASUL tuturor!