In vizita pe Stadionul Camp Nou
Toata lumea m-a batut la cap, toti sunt curiosi cum am ajuns pe Stadionul Camp Nou, DE CE am facut-o si, mai ales, cum a fost acolo. Recunosc, imi e greu sa scriu articolul acesta, sentimentele mele sunt impartite.
Incep cu o istorioara mai veche: in 2008 am fost in Paris, un oras extrem de misto din cam toate punctele de vedere. In Paris mai aveam de vizitat o tona de chestii, dar mi-a parut rau doar de 2: DisneyLand si Stade De France. In privinta ambelor a fost vorba de contexte nefavorabile: departe de oras si, in cazul Disney, pret piperat (100 de euro). Mi-a parut, insa, extrem de rau ca am ratat stadionul si mi-am propus sa vizitez urmatorul stadion pe care il voi intalni. Stiam de obiceiul echipelor mari (dar si al nationalelor), asa ca a trebuit doar sa astept.
Ghinionul meu a fost ca urmatorul a fost Stadionul Camp Nou. Zic ghinion pentru ca, ati ghicit, tin cu Realul. Sau stiati deja asta, nu prea conteaza. Ideea e ca aveam de ales intre a NU vizita iarasi un stadion important (cu regretele ulterioare bonus) si a-l vizita, desi tin cu rivalii. Ma rog, asta presupunea si finantarea unui club pe care nu-l simpatizez. Am ales a doua optiune, impins fiind, intai si intai, de curiozitate. In plus, pe langa curiozitate, Barcelona este tipul de echipa pe care oricat ai dispretui-o, totusi o respecti.
Asadar, pe scurt, 5 chestiuni despre vizita pe Stadionul Camp Nou:
1. Turul costa 23 de euro, pret normal. Ai cateva reduceri, nu foarte mari. Studentii au 18 (sper sa nu ma insel). Partea misto este ca ai autobuz care te duce direct acolo (spre deosebire de Paris, nu stiu cum e acum, in 2008 unica optiune era taxi-ul, sau nu aflasem eu alta). In plus, mai ai cateva costuri suplimentare: 5 euro pentru casti (daca vrei ghidaj audio, insa l-am folosit cam 10 minute, adunate) si 35 de euro pentru un album foto (pozele sunt de efect, nu vi le pot arata, dar e foarte mult). Dai un ban, dar stai in fata. In plus, exista si produse alimentare Barcelona: mi-au sarit in ochi chips-urile. In Romania se gaseau candva COLA STEAUA, BERE STEAUA SI VIN STEAUA. Cica nu erau stralucite.
2. Te plimba peste tot: la masa presei, la tribuna, in sala cu trofee, la vestiare. Desi la vestiare e o chestie ciudata: cica doar in vestiarul oaspetilor ai voie, gazdele, Messi si compania, vor sa aiba intimitate. Oaspetii, se pare, n-au voie sa aiba intimitate pe Stadionul Camp Nou. Legat de sala de trofee e o chestie interesanta: acolo sunt nu doar trofeele echipei de fotbal, ci si trofeele celorlalte echipe ale Barcelonei (au echipa buna si la baschet, de exemplu). Mie mi-a atras atentia, insa, atentia acordata futsalului.
3. Erau mai multe (3, daca nu ma insel) sali multimedia. Rulau faze celebre din meciurile Barcei. Majoritatea erau din era Tiki-Taka. Pacat, insa, ca-s date doar faze fericite: mi-ar fi placut sa vad imagini din infrangerea contra Interului (acel 2-1, cu Inter jucand in 10) ori din meciul in care Bayern i-a calcat in picioare. Eh, cer prea mult 🙂 Desi, la modul sincer, ar trebui sa vezi pe Barca si pierzand, plangand, pentru ca apoi sa se ridice sa redevina cea mai buna.
4. Turul presupune ceva efort fizic. Tinand cont de caldura de afara, pot spune ca am facut ceva efort sa vizitez acel stadion. La masa presei, de exemplu, era insuportabil. Iar scarile, urcate in aglomeratie si pe caldura, devin un dusman redutabil.
5. La un moment dat, intr-o sala multimedia, erau quizz-uri despre Barcelona. M-am descurcat onorabil pentru un fan Barca. Stiu ca la un moment dat fusese pusa o intrebare despre Cea mai buna echipa din lume in anul X. Raspunsul era clar Barcelona. Am vrut sa-i sfidez, am raspuns Real Madrid. Raspuns incorect. Cica. Pacat ca n-am pozat imaginea.
Per total, desi mi-a luat din buzunar ceva bani, pot spune ca nu regret ca am vizitat Stadionul Camp Nou. As fi regretat daca n-as fi facut-o, e o amintire pe care trebuie s-o ai. E drept, m-as fi simtit mult mai bine pe Santiago Bernabeu ori pe San Siro, dar nu pot spune ca Stadionul Camp Nou imi displace. Barcelona impune respect si, sincer, ii felicit pentru modul in care reuseste sa stranga bani. Pe langa propaganda evidenta pe care o face (atragi, astfel, mii de fani), mai incaseaza si ceva banuti pentru bugetul oricum mare al clubului.
Mi-as dori ca si echipele noastre sa organizeze astfel de tururi, desi stiu ca e imposibil: Steaua nu mai joaca pe Ghencea (ce sa vizitezi? National Arena?), Rapid are un stadion pe care ti-e teama sa intri, Dinamo are un stadion pe care pana si proprii suporteri il urasc, Craiova si Timisoara nu mai exista, iar restul nu prea au cu ce sa se laude. Da, Steaua art trebuie sa-si faca asa ceva, ca are in palmares Cupa Campionilor in 86, dar momentan nu se stie in portofoliul cui este acea cupa.
Acum, e de discutat daca Stadionul Camp Nou merita acesti bani. Da, n-a fost meci, biletul la meci este mult mai scump. Va las pe voi sa decideti, la fel cum va las sa ma judecati: merit aplauze sau huiduieli pentru faptul c-am vizitat stadionul unei echipe cu care NU tin? Salutari MICROBISTE tuturor!
2 thoughts on “In vizita pe Stadionul Camp Nou”