Spectatorul de teatru sau cum haina NU il face pe om

Spectatorul de teatru sau cum haina NU il face pe om

 

Acest articol am vrut sa-l scriu de mai mult timp. Intre timp, am bifat 3 festivaluri de teatru: Fest-FDR la Timisoara, Neta si Undercloud 2015 in Bucuresti.

Pentru ca sunt iubitor de teatru in egala masura cum sunt iubitor de film (am demonstrat deja de ce), voi face inevitabila comparatie teatru vs film si din punctul de vedere al spectatorului. Asadar:

1. La teatru media de varsta este un pic mai ridicata decat la film. Acest lucru este mai accentuat in cazul teatrelor de stat. La teatrele-cafenea media de varsta este comparabila cu cea din mall-uri. Si aici e o usoara diferenta: la Godot, in Centrul Vechi, e un public usor diferit de La Scena ori Teatrul InCulise (acum teatrul InCulise isi joaca spectacolele in La Scena).
La Godot, insa, este o diversitate mare a spectacolelor, asa ca diferentele pot fi vazute de la spectacol la spectacol.

2. Partea care intereseaza pe multi: tinuta. Pierde teren tinuta office la teatru. Din punctul meu de vedere, foarte bine ca se intampla asa.
Cravata la teatru e pe cale de disparitie, ca de altfel si sacoul. Blugii, in cazul persoanelor de sex masculin, sunt majoritari.
Am avut diverse dispute pe tema asta cu diversi amici de-a lungul timpului. Tin minte ca un prieten bun imi povestea  mai demult despre un fost coleg de liceu, care mergea cu parintii la teatru. S-a intalnit de vreo 2 ori cu el si era imbracat la 4 ace. Vai, cu cata patima zicea asta! I se pare ceva firesc. Altii se iau de mine si ma intreaba cum merg “asa” la teatru.
Ce inseamna “Asa” la mine? Pai o pereche de blugi, o camasa (cu tricou pe dedesupt) si pantofi casual ori sport. In pantaloni scurti sau 3 sferturi am fost de 2 ori, insa doar la teatrele-cafenea. Tricou in loc de camasa am purtat, dar de obicei tricou-polo. Nu inseamna, insa, ca repudiez pe cei care vin astfel imbracati. Dimpotriva.
Partea misto e ca cei care se imbraca exact ca mine, normal, adica exact asa cum m-as imbraca in alte situatii, au ajuns majoritari. Acum 10 ani cica se uita lumea urat la tine daca veneai imbracat asa. Pot spune ca am descoperit teatrul la momentul potrivit: la cat de des merg la teatru as innebuni dac-ar trebui sa ma imbrac elegant de fiecare data.

Sunt imbracat regulamentar? Am voie sa intru la TNB? Poza este facuta dupa spectacolul Butoiul cu Pulbere, din cadrul NETA 2015

3. Nesimtiti sunt si la teatru. Poate mai putini ca-n mall, dar astia-s mai deranjanti. De ce zic asta? Pai simplu: daca raspunde cineva la telefon in timpul filmului e inca ok. Te concentrezi acolo pe subtitrare, il poti ignora. La teatru, insa, intrerupe pe actori. Uneori au spirit de reactie si il sanctioneaza pe nesimtit, alteori trec peste.
Partea interesanta este ca la teatru nesimtitii sunt, parca, mai multi dintre cei imbracati la 4 ace. Vine un nene la costum cu cravata si raspunde sictirit la telefon, zicand in gura mare: Sunt la teatru, va rog sa reveniti peste 1 ora (desi spectacolul se va termina peste 2 ore, deci, bineinteles, dupa 1 ora va raspunde iarasi, spunand ca trebuie sa mai astepte). Daca-i reprosezi iti va zice ca esti mic, ca nu stii ce-s alea probleme, ca e ceva urgent.
La UnderCloud 2015, acum cateva zile, a sunat un telefon de 4 ori. Era o doamna in varsta, extrem de eleganta. Prima oara pot intelege, l-ai uitat pornit, pe sonor. Apoi de ce nu il pui pe silent? A doua oara, pe bune?! Si a treia oara? Pe bune, cat de nesimtitia esti? Si urmeaza si a patra oara… Si sa va spun sincer: femeile in varsta sunt mai naspa la sunatul telefonului decat un cocalar cu aifon 6. Un cocalar are dexteritatea necesara sa-l inchida repede daca vrea. Femeia in varsta, insa, il va cauta 2 minute prin geanta, va pune tacticos ochelarii pe ochi si va nimeri cu greu butonul de respins. Totul cu incetinitorul, ca n-o grabeste nimeni. Sa nu mai zic de partea cu raspunsul: cocalarul macar vorbeste in soapta pentru ca, totusi, aude. Femeia in varsta VA URLA in telefon ca nu poate vorbi pentru ca e la teatru.
Despre nesimtitii din salile de teatru si film am scris aici. Sunt la fel de nesimtiti, decorul e cel care difera. Iar imbracamintea nu tine loc de bun simt. Repet: am vazut mai multi nesimtiti la 4 ace decat nesimtiti in pantaloni scurti.

4. In multe interviuri pun intrebarea: cum e publicul de festival in comparatie cu publicul normal? Incerc sa raspund si eu, din perspectiva mea, la intrebarea asta.

– La UnderCloud 2015 am gasit un public extrem de tanar si energic. Este, probabil, publicul MTR adunat cu publicul celor care merg pe la Godot ori pe la teatrele unde se joaca acele spectacole. A fost cel mai tanar public de teatru pe care l-am intalnit. Un public pentru care am tot respectul.

Alaturi de Chris Simion la petrecerea de final de la UnderCloud. Mda, nici de data asta nu-s elegant.
Alaturi de Chris Simion la petrecerea de final de la UnderCloud. Mda, nici de data asta nu-s elegant.

– La Timisoara, la Fest-FDR, mi s-a parut un public “clasic”: 4 ace, mai in varsta, mai sobru. Nu stiu daca acela e publicul normal de teatru din Timisoara, dar pentru mine a fost o surpriza. As evita sa spun placuta ori neplacuta.

– La Neta e un public putin numeros, insa elitist. Mai in varsta, cunoscatori ai fenomenului, multi insideri (critici, actori, regizori, directori de teatru). Putini altii se incumeta sa vada spectacole din Georgia, Serbia ori Bulgaria.

Poza facuta la NETA 2015, #Selfie La panou :)
Poza facuta la NETA 2015, #Selfie La panou 🙂

Ca sa raspund la intrebarea initiala, la festivaluri publicul este diferit: sunt mai multi cunoscatori, dar si mai multi gura-casca dornici de a fi acolo unde se intampla ceva. Stiti voi, tipul de persoane care nu calca tot anul in vreun muzeu, dar care bifeaza zece muzee la Noaptea Muzeelor pentru ca e cool sa te afli acolo. Altfel, gasesti oameni misto si intr-o parte si in alta.

5. Sunt cateva teatre care au un public aparte. Acestea ar fi in numar de 3:

– Teatrul Masca (care anul acesta a implinit frumoasa varsta de 25 de ani). Povestea acestui teatru e interesanta. Are drept caracteristica principala amplasarea sa: majoritatea teatrelor bucurestene se afla in centru (pe o raza de 1-2 km de centru), putand ajunge in maxim jumatate de ora la oricare dintre ele din centru. Teatrul Masca e izolat, din acest motiv publicul e diferit. Tin minte ca acum 1 an, la un spectacol, auzisem 2 spectatori in varsta discutand despre spectacolele teatrului. Spuneau ce vor vedea ziua urmatoare, peste 4 zile si peste o saptamana. Vazusera fiecare spectacol de cel putin 4 ori, dar voiau sa le mai vada. I-am intrebat, din curiozitate, de ce, la care ei mi-au spus ca fac 5 minute pe jos pana la Masca: de ce sa mergem in agitatia din centru cand avem un teatru atat de aproape de noi?

Poza este de la Gala de sarbatorire a 25 de ani de la infiintarea Teatrului Masca

– Teatrul Godot preia, din pacate, pe cativa dintre cei care frecventeaza centrul vechi. Daca vreti sa vedeti unde-s cei mai multi nesimtiti intr-o sala de teatru, mergeti la Godot. Nu sunt majoritari in acea sala, dar sunt mai multi decat la Nottara sau la Odeon. Si sunt mai multi si decat la Teatrul InCulise.
Aici am un exemplu negativ, fara sa fie vina spectacolului: la Jurnalul lui Adam si al Evei (eu am fost prima oara la premiera) era un grup de 10 tineri (pana-n 30 de ani), majoritatea beti, care aplaudau si fluierau fiecare gluma a Danei Rogoz. De vreo 2 ori au exclamat, cu voce tare (ca altfel n-avea niciun farmec): BINE, ABRAMBURICO! Cine stie, pe langa Dana s-or fi dus sa vada ce e cu Adam si Eva, c-au auzit ei, pe la ora de religie, cate ceva despre acesti indivizi.
Publicul acela, insa, s-a dus in mare parte, cand am vazut spectacolul a doua oara n-am mai intalnit specimene de genul. Probabil si-a dat seama ca-n cluburile din zona se intampla chestii mai interesante.
Si ideea e alta: spectacolul, in sine, nu are nicio vina. E un spectacol extrem de misto, dupa un text de Mark Twain. Pun pariu ca 80% dintre cei descrisi mai sus n-au auzit de acest individ.

Ea este Dana Rogoz, iar poza este facuta la petrecerea de la finalul UnderCloud 2015. In spectacol ea o interpreteaza pe Eva
Ea este Dana Rogoz, iar poza este facuta la petrecerea de la finalul UnderCloud 2015. In spectacolul jucat la Undercloud ea o interpreteaza pe Eva

– Teatrul National are printre cele mai elitiste audiente. Daca vrei sa cauti cravate intr-o sala de teatru, cele mai mari sanse le ai la TNB. Daca la Nottara sau la Comedie sunt pe cale de disparitie, la National, cumva, inca se pastreaza. Cei care-mi reproseaza ca ma duc imbracat prea lejer la teatru imi zic si ca Asta nu-i costumatie de TNB. La Godot ori chiar la Nottara am voie, dar macar la TNB ar trebui sa ma imbrac si eu elegant.

Cam atat despre spectatorul de teatru. Repet ce am zis mai sus: haina nu-l face pe om, poti respecta un actor si imbracat in tricou, poti sa-l batjocoresti si imbracandu-te la 4 ace. Salutari TEATRALE tuturor!

 

Comments

comments

One thought on “Spectatorul de teatru sau cum haina NU il face pe om

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !