Spectatorul condamnat la moarte. InCulise.

Incep acest articol cum NU ar trebui sa incep un articol (sau, ma rog, cum MI S-A RECOMANDAT sa nu incep un articol). Asadar, nu voi scrie despre Spectatorul condamnat la moarte, ci voi scrie despre invitatii la teatru, cum le primesc (si cum am primit-o pe aceasta), ulterior voi scrie despre InCulise, urmand ca la final sa ma refer si la piesa).

Asadar, pana acum invitatiile le primeam in urmatoarele 3 feluri:
– Ma contacta pr-ul teatrului, cum a fost la Teatrul Masca, pentru a ma invita la Ziua bloggerilor sau la deschiderea stagiunii. Desi Teatrul Masca e un loc cald si primitor, invitatia avea un aer oficial.
– La Teatrul de Comedie merg la invitatia domnului George Mihaita. Am povestit pe blog cand am fost prima oara, la piesa Poker. De atunci am mai fost la multe piese. Ce este insa interesant este ca domnul George Mihaita chiar insista sa merg la teatrul dansului. In primavara ma sunase sa ma intrebe daca m-am suparat pe el, ca n-am mai dat niciun semn. Oricum, ideea in sine este ca merg si asa la teatru.
– Varianta a III-a sunt amicii care ma invita la teatru, ultima pe lista fiind Sofia, care m-a luat la o piesa de la Godot.
Bine, as mai putea pune la socoteala si diversele concursuri unde castig invitatii, dar alea nu sunt INVITATII PRIMITE.

Pentru piesa de ieri (e deja trecut de 00) invitatia am primit-o insa altfel: una dintre actrite, Anisa Lupu, m-a rugat sa vin la piesa in care urma sa joace.

Pe Anisa n-o cunosc foarte bine. Am cunoscut-o acum cateva saptamani, printr-o amica comuna, ulterior intalnindu-ne intamplator intre 2 proiectii din cadrul Festivalului Filmelor de Cannes. Mi-a lasat o impresie buna de la inceput, insa de vorbit n-am mai vorbit dupa cele 2 intalniri.

Saptamana trecuta insa ma apeleaza pe facebook, anuntandu-ma ca urmeaza sa joace intr-o piesa de teatru (AICI sunt toate detaliile, ea mi-a lasat doar acest link). Ma roaga sa vin, zicand ca voi fi invitat din partea ei (deci nu voi plati, sa nu-mi fac probleme in acest sens). Bineinteles ca nu am putut refuza o astfel de invitatie. Puteam sa am si treaba in ziua respectiva, o astfel de invitatie CHIAR nu am putut refuza. Sa v-o arat si pe domnisoara Anisa:

Ea este si prezentatoare a stirilor de dimineata la Antena 3 (are jurnalul de la ora 6 dimineata, sper sa nu gresesc).

Pe langa invitatia primita, mai aveam inca un motiv: nu fusesem niciodata la teatru InCulise. Localul este o cafenea, precum Godot, parca nitel mai primitor. E adevarat, e o mica problema cu vederea, sunt niste stalpi care impiedica vederea, ca sa nu zic de locul unde te asezi, care trebuie sa fie ales strategic, sa nu care cumva sa bruiezi vederea altuia. La Godot am stat la Loja, pe canapele, nu era nimeni in spatele meu, deci nu era problema asta.

Altfel, chelneritele foarte dragute, localul pare primitor si dragut. Si, ca sa ma laud nitel, il voi vizita si astazi pentru alta piesa (Imagineaza-ti ca esti Dumnezeu).

Despre piesa Spectatorul condamnat la moarte nu pot spune foarte multe. Descrierea din link-ul dat este elocventa. Este vorba de procesul unei persoane alese la intamplare, proces desfasurat dupa toate regulile unui proces: martorilor le sunt puse intrebari cu raspuns prestabilit, avocatul acuzatului este cel mai mare acuzator, iar spectatorii sunt si ei partasi la acest proces.

Recomand cu caldura piesa Spectatorul condamnat la moarte, de la teatrul InCulise (am inteles ca s-ar juca, cu alte denumiri si alti actori, si prin alte teatre, prin provincie in special). Si recomand, de asemenea, teatrele „atipice” sau neconventionale, de genul InCulise. E o experienta pe care trebuie s-o traiti. Apropo, in perioada asta, pana la revelion, nu sunt multe piese de teatru disponibile, asa ca e un prilej bun sa vizitati InCulise. Despre teatrul InCulise gasiti mai multe pe site-ul lor oficial.

Cam atat despre Spectatorul condamnat la moarte. Multumesc, Anisa, pentru invitatie. Si sper sa mai am ocazia sa te vad jucand si in alte piese. Salutari TEATRALE tuturor 🙂