Sofia Ungureanu despre Matei Copil Miner

Pe scurt de tot: despre Matei Copil Miner va scrie Sofia Ungureanu. Pe ea ati putut-o citi in articolul despre Millers, acesta, despre Matei Copil Miner, fiind al doilea articol scris de ea pe blogul meu. Nu va mai plictisesc, asa ca ii dau cuvantul Sofiei:

Avem o poveste reală. Nu o găseşti doar în cinematograf; este printre noi, o vezi, o auzi în fiecare zi şi, foarte probabil,  familia ta face parte din ea.

România , 2011. Te-ai născut într-un oraş mic, undeva prin Valea Jiului, înconjurat de istoria neagră şi aproape uitată a mineritului. Ai 12 ani şi nu poţi  înţelege  de ce mama te-a părăsit pentru munca în Italia. La fel cum nu poţi pricepe de ce fratele tău mai mic vorbeşte doar italiană. Însă lumea e infinită pentru tine, Matei; tot ce trebuie să faci este să deschizi bine ochii şi să faci primul pas, fără frică.

Matei copil miner  a fost prezentat drept un lungmetraj de ficţiune, însă din primul cadru te loveşte realitatea. Ai sentimentul că povestea se afla în vieţile tuturor romanilor, cam de vreo 20 de ani sau mai mult.  Meritul deosebit al filmului este că îţi întoarce privirea către ceea ce se întâmplă de fapt în vieţile copiilor din România. Şi ale noastre vieţi deopotrivă.

E un sentiment destul de  incomod pentru că vii în sala de cinema să scapi de toate lucrurile absurde şi obositoare de peste zi, cu gândul să te relaxezi şi să intri într-o lume fictivă,în general , mai bună decât cea în care trăieşti . Însă cele mai bune experienţe sunt exact acelea care te scot din zona comfortului şi îţi deschid privirea ,să vezi claritatea lucrurilor şi să nu le mai ascunzi după deget.

Avem povestea unui băiat, elev în clasa a şasea , iubitor de muzică şi de insecte. Un spirit explorator şi curios, aflat în grija bunicului său de ani mulţi deoarece mama, alături de fratele său mai mic, au ales o altă viaţă, în Italia. Frustrarea şi sentimentul de inadecvare sunt primele emoţii pe care le vedem în Matei , pe parcurs, urmând să fim martori  cum încearcă să le controleze şi să stăpânească haosul  din sufletul său. Însă pentru a ajunge acolo, Matei are nevoie de o călătorie iniţiatică, de transformare; aceasta se declanşează în momentul exmatriculării sale din şcoală, alături de fuga absolut întâmplătoare a lui Matei la Bucureşti.

Cum nu te-ai fi aşteptat, filmul nu este despre mineri, greve, sindicate sau mişcări revoluţionare. De fapt, singurele momente ce conţin indicii legate de minerit sunt cadrele filmate pe calea ferată şi atmosfera gri din Uricani, specifică oraşelor miniere din România. Minerul este un spirit ce pluteşte în aer, îmbracă blocurile şi casele  dărăpănate ale locuitorilor. Nu mai este nici ameninţător şi nici productiv. El este doar prezent, lângă singurătate , sărăcie şi greutăţile obişnuite ale vieţii.

Nota principală a filmului este ambianța creată: sentimentul de izolare setat într-un cadru pe timp de iarnă, într-un oraş creionat în gri şi negru. Culorile sunt terne şi ai senzaţia că respiri aerul încărcat de fum şi cărbune. Miroase a depresie şi a iarnă grea. Însă să nu te laşi păcălit de  hainele ponosite pe care filmul le îmbracă. Nu avem un film tipic românesc; chiar dacă elementele deprimante ale filmului te-ar putea face să crezi că este încă o exagerare despre cât de neagră e viaţă în România, multe din elementele cheie ale poveştii îţi vor dovedi contrariul. Principalul atu sunt simbolurile folosite pentru a ilustra emoţiile şi sentimentele lui Matei: aripile frânte ale fluturelui  pentru sentimentul de a fi părăsit de către mamă,  joaca de explorare prin Muzeul Antipa pentru sentimentul de confuzie şi agitaţie, moartea bunicului ce închide cercul copilăriei şi deschide poarta către o altă etapă în care Matei decide singur asupra drumului său în viaţă.

Recomand Matei copil miner pentru că este un film despre progresul uman. Despre cât suntem  de centraţi  pe propria persoană şi pe nevoile noastre urgente, încât  renunţăm  la oamenii care dau un sens real vieţii . Despre cât de greşit este acest lucru şi faptul că putem oricând să reparăm, dacă ne dorim  cu adevărat.

Matei Copil Miner este deja in cinematografe (incepand cu 22 noiembrie), fiind distribuit de Independenta Film. Multumesc, Sofia, pentru articol. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Comments

comments

2 thoughts on “Sofia Ungureanu despre Matei Copil Miner

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !