Si veni barbatul la femeie
Candva eram interesat de domeniul familiei in mod stiintific. Unul dintre obiectele mele preferate la sociologie a fost sociologia familiei, iar in partea cealalta dreptul familiei. Unele chestii, gen avorturile, nu ma pasionau, se intra in niste discutii fie extrem de feministe, fie extrem de religioase. Eu, avand repulsie pentru ambele tipuri de discurs, reuseam, cumva, sa enervez ambele tabere.
Altfel, e un domeniu interesant, pe care l-as fi putut aprofunda mai bine.
Am uitat teoria, denumirile si alte alea, facultatea de sociologie fiind undeva departe in istoria mea personala. Drept urmare, am uitat denumirea exacta a familiei vazuta in spectacolul Si veni barbatul la femeie. Ideea e ca doi divortati, fiecare cu un copil dintr-o casatorie precedenta, se casatoresc (sau, ma rog, se cupleaza).
Este un domeniu extrem de misto si de vast. Poti studia extrem de multe cazuri ca cercetator. Pe de alta parte, ca scriitor, poti sa-ti imaginezi extrem de multe situatii de acest gen.
Un spectacol de teatru pe tema asta recunosc ca nu vazusem pana acum. Si veni barbatul la femeie a fost, deci, o (alta) premiera pentru mine. Spectacolul, in sine, a fost vazut in premiera la Teatrul de Arta.
Doi oameni divortati, trecuti de 40 de ani, cu copil, vor sa-si ia viata de la capat. Prietenii lor le aranjeaza intalnirea. Ce rezulta din acea intalnire, ce poti scoate, ca scenarist si ca regizor, doar din dialoguri, va las pe voi sa descoperiti.
Eu spun doar ca spectacolul a fost vazut la Teatrul de Arta, un teatru unde culoarea rosie predomina. Mi-am amintit cu placere ca acolo mai vazusem, in trecut, Unora le place Swingul. Un teatru mic, dragut, intim, cu scaune comode si rosii. Culoarea aceea iti induce o stare aparte.
Si veni barbatul la femeie are un alt lucru misto: un titlu extrem de … oltenesc. Ma unge pe suflet si sa-l citesc, dar si sa-l pronunt. Salutari TEATRALE tuturor! 🙂