Sfaturi culinare de la un blogger cu greutate

Sfaturi culinare de la un blogger cu greutate

 

Va ziceam intr-un articol precedent ca ma tenteaza sa-mi deschid blog culinar. Culmea e ca-l voi deschide. Cat de curand. Momentan, testand terenul, ca sa zic asa, tin sa va dau cateva sfaturi culinare. Nu e vorba de gatit, ci de ales localul in care sa mergeti, respectiv ce sa consumati in localul/localurile cu pricina. Sfaturile sunt intr-o ordine pur si simplu intamplatoare. Iar ce spun eu este ceva bazat pe experiente personale. 

Prietenii sunt mai importanti decat Google

Aici va povestesc doar atat, o teapa luata in 2014 in Cluj. Eram pentru prima oara in acel oras, nu apucasem sa intreb unde sa mananc, asa ca am cautat pe google. Si am ales dupa criteriul SEO: am cautat PIZZA BUNA CLUJ (sau ceva de genul, nu mai stiu exact) si m-am dus la prima cautare nesponsorizata. Doar ca nesponsorizata nu inseamna ca aia e cea mai buna pizza. Dimpotriva. Am dat peste o pizza tare, la propriu, cu care puteai sparge capul oricui. Nu zic numele, in articolul asta nu voi da nume.

Ideea pe care trebuie s-o retineti: prietenii, cei care au fost deja in acel oras, sunt oricand preferabili lu nea Gogu.

In zonele cele mai populare nu este musai cea mai buna mancare

Nu inseamna ca-i mancare naspa acolo, dar nu e musai cea mai buna. Iar farmecul, dragii mei, este sa mergeti in restaurante ascunse, unde merg doar cunoscatorii, si sa descoperiti acolo mancaruri speciale. E drept, sunt restaurante mari, importante, populate, unde e mancare exceptionala.

Ideea e, insa, alta, si asta trebuie sa retineti: cand iesiti de la un muzeu, de la un castel, nu va infigeti in prima carciuma iesita-n cale. Nu va duceti la carciuma situata fix in centrul orasului. Daca e recomandata de cineva, daca e cunoscuta, da, poate fi o solutie, dar de multe ori iei teapa cu terasa fix de langa muzeu. Ori terasa castelului.

Totusi, evitati terasele goale

Daca stati mai multe zile intr-o localitate, puteti observa unele lucruri. De exemplu, o terasa are tot timpul clienti, nu e musai sa fie plina, dar are clienti, are rulaj, in timp ce alta-i tot timpul goala. Eu as zice s-o evitati pe aia goala. Mancarea ar putea fi veche.

Am avut langa mine, unde stau in Bucuresti, o carciuma care a functionat vreo 20 de ani. Eu am fost de 3 ori. De fix 3 ori. De fiecare data era goala sau aproape goala (una sau doua mese ocupate, maximum). As fi mers SI mai des, era langa mine, daca nu m-ar fi speriat acest aspect. A treia oara am mers doar sa beau, deci am aplicat chestia asta.

Respectati specificul locului/zonei

Uneori, explicatia este simpla, alteori nu. In primul caz, cele mai bune fructe de mare se mananca … la mare. In Bucuresti, de exemplu, nu am gasit vreun loc unde sa aiba fructe de mare extraordinare. Pizza cu fructe de mare am renuntat sa mai caut. In Constanta, insa, am mancat o astfel de pizza si a fost absolut geniala.

In al doilea caz dau exemplu o mancare aparent banala: varza a la Cluj. Am mancat in 3 locuri in Cluj, peste tot un vis. In Bucuresti este seaca, nu are gust. Si exemple de genul pot da multe.

Repet: chiar si cele mai bune pizzerii din Bucuresti au pizza cu fructe de mare slaba. Decenta, dar nu geniala.

Respectati specificul localului

As putea intreba rautacios: de ce dracu comanzi aripioare picante la o pizzerie? Pun intrebarea, insa stiu si raspunsul: uneori, cand mergi in gasca, nu ai chef de pizza (ca sa raman la exemplul anterior), deci te reorientezi. Doar ca ar trebui sa-ti asumi.

Eu mai dau alt exemplu: am mancat la un restaurant din Sibiu o mancare foarte buna, specifica localului, insa cand am fost la micul dejun, sa mananc o amarata de omleta, am fost dezamagit. Asta inseamna sa nu mai merg la acel local?

Sa va mai zic cum e cu un restaurant cu de toate, care are si pizza, dar una de o calitate discutabila?

Drept urmare, cand cereti sfatul unui prieten, rugati-l sa va spuna si ce a comandat el foarte bun acolo. Au niste coaste geniale; au fripturi de vaca foarte bune; au o tigaie picanta geniala. Doar asa aveti parte de o recomandare completa.

O pizzerie buna nu are toate pizzele bune

E o continuare a punctului anterior. Stiu o pizzerie in Bucuresti, care-i si prin tara si afara, un brand mare (am zis, aici nu dau numele), care are o pizza a lor, specifica, extraordinara. Foarte buna. Doar ca are si pizze slabe. Daca recomand cuiva pizzeria aia, asa, doar ca pizzeria, s-ar putea sa ma injure. Sa-mi spuna ce pizza proasta e acolo si cum de i-am recomandat-o. Doar ca, vedeti voi, o pizzerie buna nu poate avea TOATE pizzele bune. Are ceva specific, ori o pizza a lor, a casei, ori are un Quattro Formaggi extraordinar, ori vreo combinatie gasita de ei, care-i buna.

CAND conteaza locatia la fel de mult ca mancarea

Am fost acum 2 zile, in Sibiu (caci aici ma aflu), intr-un local tip crama, aflat la subsol. Nicio aerisire, nimic. Luminile erau niste chestii cica vintage, care, insa, aveau becuri clasice. Care, ati ghicit, emanau caldura. Eu l-am inchis. Am preferat semi-intunericul ala.

Ideea e ca sunt unele localuri din care n-ai mai pleca, unde admiri privelistea, te bucuri de ceea ce vezi. Altele, desi cu mancare buna (caci acolo unde am fost, in crama aceea, mancarea era chiar FOARTE buna), parca te gonesc. Acolo te grabesti sa termini si sa iesi afara. La aer. La racoare. Si este doar un exemplu.

Evitati meniurile fixe – meniul zilei

Sunt restaurante unde exista oferta zilei, un meniu, la pret promotional, intr-un anumit interval orar. Oferta este atragatoare, insa cu o singura conditie: sa nu fie meniu fix.

Am doua experiente in acest sens: un restaurant din Cluj si unul din Sibiu. Am fost la 2 festivaluri in aceste orase, am avut masa acolo (pranzul si cina), cu meniu fix. Mancarea era, aproape invariabil, seaca, de multe ori rece (fiind facuta pe banda, 30, 50 de portii), si aproape de fiecare data prea putina. Am avut curiozitatea sa merg la restaurantul cu pricina din Cluj, #pebaniimei, sa vad si cum e ca preturi, si cum e mancarea. E pozitionat misto, ti-e mai mare dragul sa mananci acolo.

Ce am constatat? Pai e un restaurant scump, insa mancarea e buna. Chiar foarte buna. Chiar recomand, pe anumite chestii, acel restaurant.

Si am mai fost la unul in Timisoara, pe meniu fix. Meniul zilei. Pe bani, dar na, ieseam mai ieftin. Mancarea zici ca era de cantina.

Daca va duceti la meniul zilei, mergeti acolo unde e meniu flexibil (o ciorba, un fel principal, o garnitura, o salata). Sunt si astfel de carciumi si puteti avea experiente placute acolo.

Nu ezitati sa cereti sfatul chelnerului

In ultima vreme vad ca este o tendinta generala de a evita discutiile cu chelnerii. Tot ce va recomanda ei nu conteaza, tu, clientul, stii mai bine. E cam fals. O discutie cu chelnerul, oricat de grabit ar fi, oricat de acru vi s-ar parea, se dovedeste a fi utila.

Sa va explic cum am facut eu: primisem o recomandare de la o amica. Stiam, deci, ce sa comand. La desert la fel, mi se recomandase ceva. Insa acea amica a spus asa: uite, intreaba chelnerul, tot asta-ti va recomanda. Ceea ce am si facut. Si s-a dovedit a fi corect.

Inchei, insa, cu 2 constatari specifice, punctuale, despre 2 mancaruri evitate de multi, pe care le ingurgitez destul de des (prea des, ar zice unii). Asadar:

Cei mai buni mici sunt pe marginea drumului, iar cele mai bune pizze la pizzerii

Daca nu ati inteles, va traduc: micii serviti la restaurantele de fite sunt, in 90% dintre cazuri, mici prosti. Nu discut cum e restaurantul, cum va sunt adusi, care e atmosfera, cum e berea de pe langa ei. Discut strict calitatea lor. Micii buni sunt aia de pe marginea drumului. Eventual in mici popasuri unde doar asta se mananca.

Iar o pizza servita intr-un restaurant unde mai au alte zece tipuri de mancare nu este, aproape niciodata, o pizza buna.

Sfaturi culinare de la un blogger cu greutate este, probabil, ULTIMUL articol despre mancare de pe acest blog. A fost scris dintr-o camera a pensiunii Gollner Haus Sibiu, despre care am scris pe larg AICI. Daca va plac astfel de articole, va invit sa va spuneti parerea. Cat de curand, un nou blogulet va aparea NUMAI si NUMAI cu asa ceva. Daca va place, ce va place, cum va place … totul in sectiunea de comentarii 🙂 Salutari GURMANDE tuturor!

Comments

comments

2 thoughts on “Sfaturi culinare de la un blogger cu greutate

  1. Ar fi si culmea sa te iei dupa rankingul Google pentru *saituri*, cind pe tine te intereseaza calitatea mincarii. Faptul ca web developerul stie sa optimizeze imaginile si sa aiba timpi mici de raspuns, urcind deci saitul in topul rezultatelor, nu inseamna ca si bucatarul stie sa faca mincare.

    Google e bun pentru reviews, cel putin in orasele mari. Te uiti pe maps, vezi cite stele au dat clientii localurilor, si mergi acolo unde-s recenziile bune. Ba chiar s-ar putea sa primesti in recenzie si ponturi de mincare faina la un anume local 😉

    Subscriu la faza cu terasa sau localul gol. Bine, depinde si de momentul zilei, ca in primele ore de la deschidere s-ar putea sa fie putini clienti. Da’ daca e dupa-amiaza / seara si in local tot bate vintul … mda, iti cauti de treaba altundeva. Ori e scump, ori e prost, ori sunt niste angajati scirbosi. Sau toate 3 la un loc.

    La faza cu meniul zilei .. mda, depinde mult si cit de pretentios esti. Eu n-am absolut nimic cu mincarea de cantina, atita vreme cit nu-i facuta in scirba. Iti trebuie indeminare sa *gresesti* o ciorba sau un gratar, in general chestiile banale le ies oamenilor. Acuma na, daca mergi la asa ceva si te astepti la ratatouille reinterpretat … mna. Ala e alt nivel, si te si astepti sa scoti banu’ din buzunar pentru el.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !