Tot aud cuvantul PUERIL folosit in fel si fel de fraze, fel si fel de situatii. Nu stiu cum si de ce, dar tot ce pare prost, absurd, de neinteles, a devenit pentru unii, din ce in ce mai multi, ceva PUERIL.
Problema mea cu acest cuvant, pe care recunosc ca-l folosesc si eu, chiar daca nu atat de des, este ca nu-i atat de clar pe cat ar trebui. Pe cat ne-am dori.
Ok, nu toti trebuie sa fim de aceeasi opinie. Este firesc acest lucru. Insa hai sa facem comparatia intre PUERIL si STUPID: chiar daca MIE nu mi se pare STUPID ceea ce altuia i se pare astfel, amandoi stim ce inseamna acest cuvant si, chiar daca eu nu-s de acord cu el, inteleg ce a vrut sa spuna autorul. Toata lumea intelege. Nu la fel stau lucrurile in privinta cuvantului PUERIL.
De unde vine aceasta problema? Pai simplu: de la COPILARIA la care ne raportam! Da, fix asa!
Pueril fix asta inseamna: caracteristic copilului si copilariei, de copil. Problema este ca cel care foloseste acest termen se raporteaza LA COPILARIA LUI! Care copilarie este RADICAL DIFERITA de copilaria de acum.
De pilda, mie mi se pare PUERIL sa vorbesti mult la telefon in loc sa scrii. Spun PUERIL pentru ca asta faceam eu cand descoperisem telefonul mobil.
La fel, multora li se pare PUERIL sa mananci orez cu lapte, chestie prezenta in din ce in ce mai multe meniuri de restaurante, fie ele fast-food ori restaurante normale. Problema este ca ACTUALII copii nu mai mananca orez cu lapte. Nu mai mananca deloc lapte, caci generatia actuala de parinti este din ce in ce mai „atenta” la ce zic „specialistii” in nutritie: laptele de vaca e bun doar pentru vitel, face rau la sanatate, nu trebuie consumat.
Nu stiu daca se face orez cu lapte de soia ori de cocos, nici macar ce gust are nu stiu.
Culmea: chiar si o anume atitudine, pe care acum o numim bullying, poate parea PUERILA pentru unul ca mine: sa te iei de cel mai slab din clasa (din grupa de la facultate), sa izolezi tocilarul/tocilara, sa nu-l incluzi in viata sociala. De ce zic ca lucrurile nu mai stau asa? Nu pentru ca elevii actuali s-au maturizat si au constientizat ca nu e ok bullying-ul, nicidecum, ci pentru ca ei socializeaza din ce in ce mai rar intre ei, preferand socializarea online (cu oameni care nu-s neaparat in aceeasi clasa, aceeasi scoala, acelasi oras ori chiar aceeasi tara).
Deci ceea ce eu as numi acum o atitudine PUERILA este, poate, una imatura. Insa deloc PUERILA atat timp cat actualii copii nu o mai practica.
Stau, totusi, sa ma gandesc, la un alt lucru: oare ce lucruri, evenimente, produse ori fenomene mai pot fi caracterizate drept PUERILE? Haine puerile? O exprimare PUERILA (precum a unui copil de clasa a V-a)? Un film ori o carte PUERILA? Serios intreb, nu-mi dau seama.
Si, la fel de serios intreb: oare CAND s-a schimbat atat de mult copilaria actualei generatii? Oare copilaria NOASTRA a fost tot atat de diferita de copilaria parintilor nostri? Este un „generation gap” firesc (scuzati romgleza, este folosita intentionat fix pentru generatia „noua”) sau prapastia este mult mai mare decat era la noi? Cand anume s-a marit aceasta prapastie: treptat, de la un an la altul, sau brusc, in urma unui eveniment? Daca da, care sa fie acesta?
Si apropo de PUERIL, oare acest articol fi caracterizat drept PUERIL? Daca da, de ce? Pe ce considerente? Stiu, pun prea multe intrebari si dau prea putine raspunsuri. Culmea este ca, de fapt, asta e dovada de maturitate. Sau asa am invatat eu la scoala.