Scandal in PRM. Imi doresc …

Cand am auzit prima oara despre faptul ca ar fi scandal in PRM m-am mirat. Eram in Antalya si citisem, printre picaturi, cateva titluri. Nu eram prea dumirit ce s-a intamplat, nici acum nu cunosc prea multe detalii. Eu vreau insa sa scot in evidenta alte aspecte. Dar le voi lua punctual.

1. Ce s-a intamplat? 

Pe scurt de tot : in PRM sunt mai nou doua tabere. Prima tabara il are de partea sa pe Corneliu Vadim Tudor, iar cea de-a doua il are de partea sa pe Gheorghe Funar. Fiecare tabara a avut propriul congres, fiecare tabara a anuntat ca a exclus liderii celeilalte tabere. Cine are dreptate nu se stie. Probabil totul se va decide la tribunal.

Cert este ca fiecare tabara o acuza pe cealalta:
– Corneliu Vadim Tudor il ataca pe Funar, spunand despre el ca nu a facut nimic ca primar (vopsind doar bancile si stalpii in rosu, galben si albastru) si ca este profesor universitar fara opera. Zice ceva si de nevasta lui Funar, pe care EL o pusese undeva pe la Curtea de Conturi (cum poate un partid din opozitie sa puna oameni in institutiile statului? Sunt curios). Despre „pucisti” spune ca ar fi platiti de Dan Voiculescu.

– Funar raspunde cu calm, spune doar ca va candida la Presedentia partidului pentru ca ar fi nevoie de PRM si vorbeste despre pericolul unguresc. NU l-a atacat nicio secunda pe Vadim, spunand doar ca partidul trebuie revigorat.

2. Nitel istoric

PRM a fost infiintat in 1992 de Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor. Partidul a crescut constant, maximul atingandu-l in anul 2000, cand Vadim Tudor a intrat in finala prezidentiala. Ulterior partidul a scazut constant in preferintele electoratului. In 2008 nu a atins pragul electoral, iesind din Parlamentul Romaniei. O revenire firava a fost in anul 2009, cand Gigi Becali a fost al II-lea pe listele de candidati la alegerile europarlamentare.

Gheorghe Funar a infiintat PUNR in anii 90, castigand de asemenea si primaria orasului Cluj-Napoca. PUNR era, ca si PRM, un partid nationalist, in randurile sale facand parte foarte multi „mici intelectuali” din Ardeal (profesori de scoala ori de liceu). In anul 2000 PUNR nu a mai intrat in Parlament, disparand ulterior din viata politica in urma fuziunii cu PC. Gheorghe Funar fusese insa exclus din PUNR inca din 1997. A avut cateva incercari personale, venind ulterior in PRM ca secretar-general.

Revenind la PRM, scandaluri au fost tot timpul, fiecare soldandu-se cu excluderea unor membri importanti. Au plecat, rand pe rand, Raj Tunaru, Sever Mesca, Ilie Neacsu, Corneliu Ciontu, fiecare plecand insa si cu alti cativa oameni. Fiecare plecare a fost cu scandal, putini preferand sa se intoarca ulterior (un exemplu in acest sens este Codrin Stefanescu, care a plecat insa din nou din partid).

3. Ce NU se spune?

Atunci cand vine un om intr-un partid el vine si cu alti cativa oameni dupa el. Daca-i si dai acelui om o functie de conducere cu siguranta isi va planta acolo oamenii lui. Chiar daca nu, oamenii vor fi mai apropiati de el decat de seful partidului. Urmarea: atunci cand pleaca seful filialei pleaca de obicei cu mare parte din acea filiala. Motivele plecarilor sunt diverse:
– Primarul X a fost momit sa plece la un partid mai puternic. De obicei pleaca la partidul aflat la putere, iar acest lucru nu este chiar repudiat de alegatorii sai. Uneori pentru orasul ori comuna X este mai bine ca primarul sa se afle la putere. Exemplele sunt multe.
– Acea filiala a avut rezultate proaste, deci este schimbata. Seful nu accepta ca a fost schimbat, deci va pleca din partid. Situatia este oarecum ideala, pentru ca aceasta practica este una cat se poate de democratica si fireasca.
– Din N motive un sef de filiala nu mai este pe placul sefului de partid deci este exclus. Pleaca alaturi de alti cativa oameni.
– Cand pleaca un om de la varful partidului (Cum a fost cazul lui Ciontu), acesta pleaca cu oamenii plantati de el in diverse filiale. Aceea a fost, dupa mine, marea dez-asamblare a PRM-ului.

De asemenea, mai este un adevar: Vadim Tudor nu prea se ocupa de partid. Nu facea acea munca de partid atat de necesara. Intai o facea Ciontu, apoi Gh Funar. E clar ca oamenii din multe filiale le erau loiali (si atunci si acum). Voturile se aduna si pe carisma (Vadim are avantaj), dar un partid trebuie sa fie si bine organziat.

De asemenea, multa lume s-a mirat de faptul ca Gh Funar a acceptat sa fie numarul 2 in partid. El parea nascut pentru a fi lider. Probabil a hotarat, dupa mult timp, sa puna piciorul in prag si sa incerce sa devina numarul 1. Romanul s-a nascut lider, deh.

4. Pentru ce se cearta?

Este o intrebare pe care mi-am pus-o deseori. Cearta asta este fix ca cea din PNTCD. PNT-ul era un partid minuscul, insa atunci miza parea a fi istorica. La PRM despre ce mai e vorba? Eu dau doar 3 posibile raspunsuri:
– Dupa dezumflarea PPDD si balbele guvernarii USL, cineva a simtit ca este loc de un partid nationalist (cu tenta extremista intr-o mai mica sau mai mare masura). Opozitia este divizata in Parlament (la fotbal s-ar spune ca este in reconstructie), deci PRM-ul ar putea avea o sansa. Iar in 2014 sunt 2 runde electorale: europarlamentarele si prezidentialele. Bonus: la presedentie nu se stie inca nimic. Singurul candidat APROAPE cert este Crin Antonescu, insa nu se stie daca va fi sustinut doar de PNL, de PNL-PC sau de intregul USL. PSD-ul l-ar sustine si nu prea, l-ar avea pe Ponta, dar unii l-ar vrea pe Oprescu… Incurcate-s calculele… Ah, si inca ceva: la europene e lista nationala, deci conteaza sa ai 1-2-3 lideri carismatici p-acolo. Atat Funar, cat si Vadim, tintesc probabil un post de europarlamentar si, de ce nu, doresc sa incurce si calculele la Presedentie.
– Din cauza acestei conjuncturi cineva are interesul sa divizeze PRM. La arestarea lui Becali chiar s-a spus ca acesta avea de gand sa revina in PRM. Un PRM puternic, cu Vadim, Funar si Becali, nu ar fi fost pe placul multora. Doua PRM -uri, unul al lui Vadim si altul al lui Funar (indiferent de denumire), sunt prada usoara.
– Unora nu le convine cum merge partidul. Ei chiar s-au dus cu sufletul deschis de partea „pucistilor”. Altii sunt inca de partea lui Vadim, ceea ce, din punctul meu de vedere, este firesc. PRM-ul este partid de lider iar acest lucru este deja cunoscut. Cei ramasi in PRM au ramas acolo nu pentru vreo functie, ci pentru ca inca mai cred in Vadim. Sau asa ar trebui sa fie.

5. Pericolul

Pericolul este ca PRM sa dispara de tot. Indiferent de partea cui va fi dreptatea din punct de vedere legal, partidul tot se va diviza. Cealalta tabara isi va infiinta propriul partid (sau va adera la altul deja existent), iar forta partidului va scadea si mai mult.

Si atentie: PRM nu poate (re)intra in Parlament precum PNT-ul. PRM este partid anti-sistem, deci nu va putea niciodata adera la aliante precum ARD, USL ori Alianta DA. Se poate alia doar cu alte partide „anti-sistem”, caz in care pragul electoral va creste. Deci singura lor sansa REALA este sa reintre pe propriile picioare in parlament.

6. Opinii personale. Simpatii politice.

Atat eu, cat si familia mea, am simpatizat PRM-ul. Bunicul meu este membru PRM din 94, iesind consilier local pe listele PRM in 1996. In 2008 a candidat la Camera Deputatilor, Colegiul Deputati 1 OLT (Municipiul Slatina).

De la bunica-miu microbul a ajuns la mine. Sunt membru PRM din 2006, insa in ultima vreme doar pe hartie. De dat afara nu m-a dat afara nimeni (sau nu am fost instiintat in acest sens), deci oficial inca sunt membru.

Am fost dintotdeauna nationalist si asa voi ramane. Consider ca PRM-ul a facut multe lucruri bune cat a fost in Parlament si, culmea, multi incep sa fie de acord cu mine. Inca avem nevoie de PRM ori de o opozitie tip PRM. Multi sustin chiar ca PRM-ul a fost prea slab si ca in momentul negocierilor pentru aderarea la UE trebuia sa avem pe bune un partid extremist. Polonia asa a negociat capitolele de aderare: daca acceptam asta ne sar in cap extremistii.

Am votat constant PRM-ul, partial sau total. Daca nu PRM atunci sigur partide similare. Nu voi vota niciodata conglomerate incerte gen ARD ori USL, unde gasesti atat oameni digerabili, gen Dumitru Pelican sau Adrian Papahagi (un exemplu din fiecare tabara), dar si aventurieri politici precum Gabriel Oprea ori blonde prezidentiale precum Elena Udrea.

Nu inseamna ca agreez toti oamenii din alde PRM ori PPDD (Cu care am votat ultimele dati), insa mi-am dorit ca votul meu sa fie un semnal de alarma. Sa arat ca nu votez partide precum USL ori ARD si ca nu-mi doresc sistemul cu 2 partide pe care-l invoca si pe care si-l doresc unii. Despre votul meu de la ultimele alegeri am scris. Raman la aceeasi parere.

7. Ce imi doresc?

Imi doresc un partid „extremist” puternic, cu mai multi lideri carismatici. Mi-as dori un partid cu Vadim, Becali, Funar, Dan Diaconescu, Ilie Ilascu, plus multi altii care ar putea adera ulterior. Mi-e groaza sa vad cum discursul unionist (ca sa dau un exemplu) a fost preluat de basisti. Eu, daca sunt pro-unionist, ar trebui sa votez leprele care au guvernat tara pana-n 2012? Apropo de asta, ati observat ca ultimul scor bun al PRM a fost atunci cand a candidat Becali alaturi de Vadim?

Imi doresc de asemenea ca acest partid nationalist sa aiba membri mai tineri. Cand vad ca in ambele tabere din PRM se afla persoane de 70 ori 80 de ani imi vine nebunia. Oricare din ei ar fi „Adevaratul PRM”, tot nu e bine. Oricum am lua-o.

Imi doresc ca cineva sa reactioneze la declaratiile cretine de la Tusnad. Si sa puna la punct persoane aparent inteligente precum Valentin Stan. Cine sa faca asta? Cei care au guvernat alaturi de UDMR si care s-au folosit de acest pseudo-partid?

Imi doresc cam multe, nu-i asa?

8. Concluzii

Deja am exagerat cu articolul. Dar am vrut sa scriu tot ce era de scris, fara sa sparg in multe articole. Am dorit sa scriu toate astea ca simpatizant al PRM, al ideii de partid „anti-sistem” ori al ideii de partid nationalist. Nu stiu daca are vreo importanta, habar n-am cati il vor lectura. Ma rog: cati dintre cei care conteaza il vor lectura.

Salutari NATIONALISTE tuturor!

ps: Doua dintre poze sunt facute la unul din congresele PRM. Da, pe vremuri am fost si p-acolo 🙂