Sapte psihopati si un caine

Sapte psihopati si un caine este un film aparut la sfarsitul lui 2012 in cinematografe. L-am vazut datorita lui Alex Pirlogea si nu regret nicio secunda alegerea lui. A trebuit sa alegem la ce film sa mergem, iar eu am zis, fara sa ezit: Sapte psihopati si un caine. De ce am facut asta? Pai:

1. Am auzit lucruri bune despre el. Aproape toata lumea care l-a vazut mi l-a laudat. O singura persoana a facut exceptie, dar atat. In rest numai lucruri bune. Si nu ma refer la criticii de film, ci la amicii care au in general aceleasi gusturi cinefile ca si mine ­čÖé
2. Una din caracterizarile sale era: un Scary Movie mai evoluat. Si mai bun amuzant. Daca mi-a placut Scary Movie, era clar ca urma sa-mi placa si asta, nu?
3. O distributie foarte buna, unde iese in evidenta Colin Farrel.

Nu i-am citit rezumatul, am preferat sa ma ia prin surprindere. Ce a iesit a fost intr-adevar o surpriza. Si tin sa precizez: una mai buna decat ma asteptam. Adica in ciuda celor 3 elemente, titlul ma facea sa cred ca am parte de un film de duzina. Lucru fals in totalitate. Ce mi-a mai placut la film? Pai:

1. Urasc filmele siropoase, urasc fazele siropoase. Aici nu e nicio faza siropoasa care sa ma faca sa ma ia cu greata. Sunt multe filme unde o faza, numai una, strica tot filmul. Dupa lupte seculare, el se saruta cu gagica. Atat de siropos incat imi vine sa vars. Aici n-a fost cazul.
2. Glumele imi parea asezate uniform in film. Imi povestea George Mihaita nu demult ca la o comedie nu trebuie sa fie prea multe poante una dupa alta. Ca publicul are nevoie de timp sa le digere. Acest film chiar imi aducea aminte de spusele marelui nostru actor. Era o poanta, apoi o pauza. Uneori si pauza de vorbit in film. Parca ne invita s-o savuram.
3. Cateva poante misogine. Un mare plus din punctul meu de vedere. De fapt, si poantele misogine aveau substratul lor: asa se fac filmele bune, trebuie sa fie misogine ca sa fie comerciale etc. Sa zicem ca e adevarat.
4. Imi place sa vad comedii la cinema. Imi place sa aud rasete prin sala, imi place sa vad oameni iesind cu zambetul pe buze de la film. Filmul asta e fix in categoria aia: iti insenineaza ziua complet.

Ii gasesc si 2 mici defecte. Mici de tot:
1. De ce din nou romanii au simtit nevoia sa se implice cumva in alegerea titlului? Au adaugat ei (era sa zic IN COADA) SI UN CAINE. Lucru care a scazut nitel din neprevazut, stiam de la inceput ca acel caine va supravietui.
2. Tot de caine ma voi lega: ma asteptam sa moara. Probabil ca organizatiile de protectia animalelor sunt mai puternice in America decat cele feministe. Ma asteptam ca acel caine sa zboare cu acea racheta de avertizare. Ori sa fie omorat, ca sa-i faca in necaz mafiotului. Poate insa elementul ala de siropeala trebuia sa fie prezent cumva. N-a fost o femeie, a fost un caine.

Inchei cu un paradox: catalogasem la un moment dat fanii Killer Joe drept psihopati. Paradoxal, filmul care se numeste SAPTE PSIHOPATI este MULT mai putin psihopat. Killer Joe este ceva lipsit de sens, ceva cu totul absurd si ciudat. Comedie nici atat. Nu e paradoxal ca Killer Joe sa fie mai psihopat decat … Sapte Psihopati (cu sau fara caine)?

Salutari PSIHOPATE tuturor ­čÖé

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !