Sa ne bucuram!
Va ziceam intr-un articol precedent ca in cazul meu sport = fotbal. Nu bagatelizez celelalte sporturi, dar cand e sa ma uit, fotbalul are prioritate absoluta.
Din acest motiv, la handbal ma uit foarte putin, desi aseara cred ca m-as fi uitat la finala daca aflam de ea din timp, insa la tenis n-am rabdare sa ma uit.
Nu intamplator am pomenit cele 2 sporturi, pentru ca in weekend ele ne-au adus bucurii. Simona Halep a castigat un turneu (nu cel mai important, dar nici unul anonim), CSM Bucuresti este campioana Europei la handbal, in timp ce Horia Tecau a castigat finala la dublu a aceluiasi turneu. In plus, ca bonus, mai avem si un campion mondial la K1, Bogdan Stoica.
Cu toate acestea, weekendul a fost umbrit de decesul unui fotbalist de la Dinamo. Nu discut cauze ori probleme ale sistemului sanitar. Am facut-o partial pe blogul politic.
Ideea este, insa, alta: cat de mult ne putem bucura pentru performantele unor sportivi? Discutia este larga: avem voie sa jucam teatru dupa o tragedie? avem voie sa ne bucuram, in general, de viata, in astfel de situatii?
Eu raspund ca da si ca de fapt aici este intreaga cheie. Te poti bucura de un succes, trebuie sa te bucuri de el si cei care l-au obtinut ar trebui sa se bucure.
Si exact cum ziceam nu demult: fericirea este suma micilor momente de bucurie. In viata ai momente bune si momente proaste, ai zile de tristete si zile de fericire. Tu, ca om, alegi cat de mult te bucuri de un moment si cat de mult suferi in altul.
Nu, nu sunt insensibil, am fost cu totii intristati de moartea lui Ekeng, insa viata este facuta pentru a fi traita. Si, credeti-ma, el, acolo unde e, vrea sa ne vada fericiti si cu zambetul pe buze, nu intristati.
Sunt multe probleme in tarisoara asta, dar cea mai grava ar fi daca nu am mai fi capabili sa ne traim vietile. Asa mizere cum sunt, cu probleme, cu tot ce avem pe cap.
Victoria unui sportiv ar trebui sa ne bucure. Nu zic ca trebuie sa iesim in strada pentru victorie, desi, sincer, daca am iesit in strada pentru un sfert de finala, de ce n-am iesi pentru o cupa castigata?
In final, o mentiune: acest articol este ULTIMUL scris dintr-o camera a Vilei Aris din Iasi. Despre Vila Aris din Iasi am scris un articol distinct. Recomand aceasta locatie de cazare din mai multe motive. Pe absolut toate le gasiti in articolul link-uit. Mai am cateva in draft pe Cinemil, le public din Bucuresti 🙂
Sa ne bucuram! Bucuria nu jigneste pe nimeni: nicio familie indoliata nu se va simti jignita cand va vedea oameni bucurosi, oameni fericiti. Pe voi va intristeaza bucuria altora? Ca daca da, va zic ca aveti o problema 🙂 Salutari BUCUROASE tuturor!