Sa fim mai fericiti. Despre oameni fericiti.

Salutare din nou,

Totdeauna m-am gandit, atunci cand vedeam un om de afaceri care e toata ziua ocupat: BAI, DA’ OMU’ ASTA CAND SE BUCURA DE BANII LUI? Din acest punct de vedere, intre Becali si Copos de exemplu, tot timpul il voi invidia pe Becali. Becali mai mult se bucura de bani decat sa-i produca! Puteti da cu pietre, dar eu nu invidiez munca. Eu nu invidiez pe unul spetit de munca. Il apreciez, il respect, dar nu-l invidiez. Iar a invidia un om care are de toate, dar nu se poate bucura de nimic mi se pare absurdul de pe lume.

Din acest motiv unii considera ca saracii (“oamenii modesti”) sunt mult mai “fericiti” decat cei bogati. “Si bogatii plang”? Eu zic ca mai degraba ei plang. Goana asta incredibila dupa avere, sa acaparezi tot ce se poate, mi se pare absurda si stupida.

Un alt stereotip este ca cei mici sunt mai fericiti decat cei mari. Cu asta sunt de acord. Cu faptul ca bucuria la o varsta mai inaintata e privita ciudat nu mai sunt de acord. De ce consideri “imatur” un om care se bucura “ca un copil” de niste lucruri marunte? Eu, la 25 de ani, nu am voie sa ma bucur ca am telefon nou? Sau ca mi-am luat o camera noua? Sau ca am fost la munte ori la mare si m-am simtit bine? Probabil in mintea unora stereotipul omului “muncitor” contine cuvintele “oboseala” , “incrancenare”, “lupta”, “griji”. Sunt excluse (sau ar trebui excluse) cuvintele “multumire”, “bucurie”, “satisfactii”. Cu atat mai mult cuvantul atat de pompos si de filosofic numit “fericire”.

Din acest motiv multi refuza sa-si exteriorizeze bucuria. Se inchid in ei, rusinati ca ar putea fi vazuti … bucurandu-se.

Ma uit cu placere la competitii sportive (in special fotbal) si cel mai frumos lucru este bucuria. Este savuros sa vezi un atacant care se bucura dupa inscrierea unui gol. Ar trebui facut un studiu legat de modul de manifestare a bucuriei. Unul leagana un copil, altul face tumbe, altul isi pupa verigheta, altul mitraliaza adversari… De asemenea, cand vad sobrietatea de la tribuna oficiala ma deprim si eu. Cand vad ca un om, presedintele clubului, se “manifesta decent” ma apuca nebunia. Prefer exuberanta si dansul lui Borcea (desi NU sunt dinamovist) in locul bucuriei rezervate a lui Florentino Perez. Ori a lui Moratti.

Cum putem detecta fericirea? Pai nu prea putem. Din cauza obstacolului enuntat mai sus fericirea a devenit un mister. Toti oamenii arata la fel in autobuz, chiar daca unul este fericit si in alte conditii ar lua in brate pe toti, iar altul este pur si simplu daramat. Fetele lor sunt total neutre. Si nu, nu sunt nepasatori. Ei sufera, dar in interiorul lor. Da, nici suparati nu trebuie sa fim. Trebuie sa fim doar ingrijorati, sobri si seriosi. Suparati, plangaciosi, daramati… NU, nu e voie.

Iar fericirea, din pacate, nu depinde doar de noi. Avem un loc de munca, e clar ca tine de noi daca muncim, cat o facem, cat de placuti ne facem. Dar promovarile si satisfactiile vin “de sus”. De asemenea, in general ne bucuram la aflarea unor anumite vesti. Nu putem sa ne dam noi singuri o veste (fie buna sau rea). Asa ca iarasi depindem de altii.

Ce ar trebui sa facem? Ce sta in puterea noastra sa facem? Pai :

– sa ne bucuram mai mult de ce avem;
– nu sa ignoram problemele pe care le avem, doar ca uneori putem face abstractie de ele…daca nu avem bani, nu este un capat de tara: exista distractii gratuite (plimbari in parc ori in aer liber, un film ieftin), dar noi nu stim ori nu vrem sa ne bucuram de ele;
– sa ne exteriorizam, sa spunem la toata lumea ce bucurosi si “fericiti” suntem; de ce ne-ar fi rusine de fericirea noastra? un om fericit nu este niciodata un om singur, fericirea trebuie MUSAI impartita cu altii, nu pastrata pentru noi;
– sa incercam sa-i facem si pe ceilalti fericiti, sau macar “sa-l imbunam”; poate nu vom reusi, dar macar am incercat.

Sper totusi ca v-am convins 🙂

In final, mentionez ca articolul este participant la Blog Power 32 .

Tema saptamanii este:

Fericirea!
– O trăieşti mai intens în fragedă pruncie sau creşte odată cu tine?
– (Cum) recunoşti simptomele fericirii?
– Reuşeşti să te faci „vinovat” de propria-ţi fericire sau ai nevoie de „furnizori” externi?

Salutari PLINE DE BUCURIE tuturor!

ps: Articole participante:

  1. Mozaic de zambete
  2. Fericirea?
  3. Fericirea mea
  4. Fericirea nu o gasesti la magazinul de la colt!
  5. Perfectiunea Intruchipata, Fericirea
  6. Sa fim mai fericiti. Despre oameni fericiti.
  7. Potirul magic – fericirea

Comments

comments

18 thoughts on “Sa fim mai fericiti. Despre oameni fericiti.

  1. Pingback: Fericirea nu o gasesti la magazinul de la colt! | Balantza
  2. Pingback: polimedia.us/fain
  3. Pingback: Blog Power 32! Vot! – MWB
  4. Imi place foarte mult analogia ce ai facut-o cu competitiile sportive si modul in care se manifesta cei ce reusesc si castiga.
    Mare dreptate ai si cu faptul ca a te manifesta in public e cumva privit cu ochi ciudati , dar asta se pare ca e o meteahna de care cu greu ne vom debarasa . Dupa cum am spus si eu, zi de zi invat sa ma bucur si sa si arat acest lucru. dar nu e usor. poate de aceea adolescentii ce rad cu pofta li se par uneori atat de galagiosi si impertinenti celor mai in varsta. cu timpul uitam cum este sa te bucuri de o gluma buna, de o zi frumoasa….

  5. Vavaly : Mersi frumos 🙂 Ma BUCURA ENORM comentariul tau 😀 as putea zice chiar ca ma face FERICIT 😀

  6. Am simtit o destul de mare doza de altruism in cele spuse de tine iar asta ma bucura, drept pentru care ai votul meu 😀

  7. Pingback: Fericirea mea « irealia
  8. Îți las acest mesaj pentru a afla dacă ai moderare. Nu apar unele comentarii și asta influențează votul. Mulțumesc!

  9. Pingback: Blog Power 33 – MWB
  10. Se spune că alegi cum să trăieşti, cum să vezi lucrurile. Eu cred asta. Ai dreptate, poate ar trebui să ne externalizăm fericirea, doar că durerile sunt atât de multe şi copleşitoare pentru marea masă a populaţiei, încât să meargă la un film, chiar ieftin este un lux pe care nu şi-l pot permite. Mai rămâne mersul prin parc 🙂 Dar dacă n-ai mâncat prea bine, nu-ţi arde de plimbare, eşti morocănos, invidiez pe cel care are … şi devii din ce în ce mai închis în tine, refuzându-ţi şi puţina fericire la care ai avea dreptul şi ţi-ar fi la îndemână. Poţi să-l invidiezi pe Becali, dar sincer, câţi dintre oameni pot fi sau sunt în “pantofii lui”. Eu nu înţeleg cum au făcut averi – nu ştiu cum a fost posibil, dar un lucru ştiu, dacă era prin muncă grea, sigur nu le-ar fi dat mâna să arunce cu bani, “să se bucure” de ei, aşa cum o fac 🙂 Părerea mea. Articolul tău este bun. Felicitări! Succes la concurs 🙂

  11. “multi refuza sa-si exteriorizeze bucuria”
    ————
    nu refuza, ci nu pot s-o exterioreze. ei se bucura neexteriorizandu-se. e ca si cu introvertitii. extrovertitii n-au probleme sa vorbeasca cu usurinta despre ei si problemele lor. spune-i insa introvertitului s-o faca. nu va reusi.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !