Rusinea de a scrie advertoriale

Rusinea de a scrie advertoriale

 

Va vorbeam zilele trecute despre pauzele publicitare de la TV. Acum tot despre o chestie asemanatoare voi vorbi si anume pauzele publicitare de pe bloguri. Cu diferentele de rigoare.

Pentru a vedea diferentele, trebuie intai sa vedem ce-s acelea advertoriale.. Asadar…

Advertoriale

Advertoriale – definitii

Didactic, exact ca la facultate (ori chiar liceu), putem spune ca avem un inteles restrans si un inteles larg. Veti vedea de ce e fundamentala distinctia. Asadar:

– In intelesul cel mai restrans, advertoriale sunt articolele publicitare in urma carora tu ai primit bani ori un produs. Unii restrang si mai mult intelesul, considerand ca advertoriale sunt doar cele scrise pe bani. Celelalte, pe barter, le neglijeaza. Daca ai primit o pereche de casti, ai scris despre ea si ai pastrat-o, ca sa dau un exemplu banal, nu se cheama advertorial.

– In intelesul cel mai larg, advertoriale sunt toate articolele pe care esti obligat sa le scrii. Conform acestui inteles, aproape toate articolele de pe Cinemil ar fi advertoriale, pentru ca eu primesc invitatie la un film pentru a scrie despre el. Ultimul articol, cu lansarea unui restaurant, este tot advertorial. Toate articolele despre diversele conferinte sunt, ati ghicit, advertoriale.

De ce ne e rusine de advertoriale?

Multa lume nu are incredere in articolele platite. Toata lumea are impresia ca advertoriale sunt articolele unde ridici in slavi un produs care nu merita.

In plus, toata lumea vrea ca bloggerii sa scrie pe ochi frumosi. Sa scrie de placere si sa moara de foame cu scrisul. Cum, tu, ca blogger, sa primesti bani?

Cititorul nu vrea nici sa plateasca, nu vrea nici ca altcineva sa plateasca articolele. Vrea ca bloggerul sa moara de foame iar el, cititorul, sa citeasca articole bune, scrise gratuit.

Deci, sa ne fie rusine ca scriem advertoriale.

Ce fac bloggerii cand vine vorba de advertoriale?

Pai fac fix 3 lucruri pe care eu vreau sa le evit:

  1. Isi ascund aceste advertoriale. Initial, tocmai ca ma luam dupa altii, asta faceam si eu. Scriam un advertorial, apoi il mascam repede cu alt articol. Nu ma laudam pe facebook cu acel articol, el trebuia doar sa fie pe blog. Ce rezulta? Advertorialul avea trafic super-mic, nu livram mai nimic, asa ca atunci cand voiam sa cer mai multi bani mi se zicea ca nu se justifica mai multi. Cititorii se simteau, cumva, mintiti (de ce ti-e rusine cu articolul asta?), asa ca plecau bombanind…
  2. Isi marcheaza articolele platite cu (p). Dupa mine, o alta mare eroare. Stiu ca unii o propovaduiesc constant, eu zic ca e o mare tampenie. Sa va explic de ce. Intai si intai, cand anunti o noua oferta a companiei de telefonie mobila X nu e clar ca e un articol platit de acea companie? Nu zici ca ea e cea mai buna, nu zici ca e cea mai ieftina, zici doar ca la 10 euro ai benficiile astea. Nu e clar ca e platit? Care e relevanta? In al doilea rand, articolele publicitare nu trebuiesc vazute ca o pauza publicitara, sa fie evitate. Daca esti blogger adevarat, scrie-le ca pe un articol normal. Fa-le sa para natural. Poti scrie la sfarsit pentru cine-s scrise, poti doar sa pui pe un cuvant cheie linkul in cauza. Fa-le sa para cat se poate de natural. Fa-le sa fie parte din blogul tau. Gandeste-te ca e un film in care apare la un moment dat un personaj band dintr-o bautura. Cum ti s-ar parea sa apara mare P in mijlocul filmului, anuntandu-te ca acea firma, care a produs sucul, a contribuit financiar? Nu e clar ca asta a facut?
  3. Fac tot felul de calcule, cate advertoriale vs non-advertoriale au ei pe bloguri. Se spune ca ar trebui sa fie 1 advertorial la 3 non-advertoriale. Matematica avansata, nu altceva … Vezi, doamne, un blog plin de advertoriale este un blog nefrecventabil. Acum, va intreb sincer, recitind prima parte a articolului, eu ce ar trebui sa fac pe Cinemil? Daca advertoriale inseamna toate articolele despre filmele vazute la vizionari, eu ce ar trebui sa fac? Sa scriu un articol despre 1 film aparut acum si pe langa el inca 3 articole non-advertoriale, adica 3 articole despre filme de acum 50 de ani?

Ce fac eu?

Scriu advertoriale ca si cum ar fi articole normale. Am advertoriale politice, advertoriale care nu mi-au schimbat cu niciun milimetru optiunile mele politice. Sa va dau un exemplu: acest articol, despre pariuri. Trebuia sa inserez linkurile in cauza pe cuvintele cheie respective. Dupa cum de altfel se vede-n text. Ce are problematic acest articol? Doar ca e platit?

Cu ce mi-a schimbat mie optiunile? Eu am zis ca as vrea sa pariez pe cine iese presedinte, asa cum as vrea sa pariez pe cine iese primar in Bucuresti anul asta. Chiar mi-as dori astfel de pariuri si cred ca mi-as risca 10-20 de lei pe astfel de intuitii.

De ce nu le semnalizez ca atare? Simplu: am cititori indeajuns de inteligenti incat sa se prinda de ce sunt acele link-uri acolo. Si, oricum, chiar daca unii, nebloggeri, nu stiu ca-i articol platit, vreau sa citeasca ceva de calitate, indiferent care-i motivul pentru care am scris acel articol.

Si, sa va zic un secret: multe advertoriale au iesit mult mai bune decat articole echivalente neplatite. De ce? Tocmai ca am luat tema ca pe-o provocare si m-am documentat foarte mult.

Concluzii

Dragi bloggeri, fiti naturali. Eu sunt natural si scriu advertoriale asa cum scriu si alte articole. Nu mint, nu zic ca ceva e rosu daca-i albastru, scriu despre un film ca-i prost, scriu despre un restaurant si ce mi-a placut si ce are de imbunatatit, sunt sincer in orice situatie. Am scris la viata si pe teme “sensibile”, neinsemnand ca am ridicat in slavi nemeritat pe cineva.

Cel mai mare Restaurant asiatic Din Bucuresti Emil Calinescu

Legat de rusinea de a scrie advertoriale, ideea e simpla: daca te ascunzi, cititorii te vor parasi. Nu ii vei dezamagi ca scrii advertoriale, ci-i dezamagesti ca te ascunzi de ea. De ce sa-ti fie rusine cu munca ta? Asa iti castigi tu existenta, indiferent ca-i vorba de venitul tau principal ori de unul suplimentar.

Corectati-ma daca gresesc si spuneti-mi si parerea voastra despre advertoriale 🙂 Salutari NEPLATITE tuturor (da, acest articol este, in mod SENZATIONAL, unul neplatit)!

Comments

comments

4 thoughts on “Rusinea de a scrie advertoriale

  1. Recunosc. Regasesc in cuvintele tale pe vechea “eu”. Intre timp m-am desteptat. Am ridicat stacheta si am intrat in forta pe piata vorbitorilor de limba engleza. Inca nu ma inteleg bine cu mentalitatea romanilor de a face “business” online. Insa, ma inteleg foarte bine cu tonul tau. Te-am descoperit recent dar cred ca deja poti spune ca ai inca un fan.

  2. Wow, ai scris un articol neplătit! :))
    Nu cred că am avut atâta răbdare să citesc ditai articolul până la final dar uite că am făcut-o deaorece mă interesează subiectul.
    Una dintre erorile menționate de tine, încă le mai fac și eu, anume că nu dau share advertorialelor pe rețelele de socializare. Până la urmă, le scriu la un mod cât se poate de natural, unele primesc și comentarii, majoritatea nu (pe de altă parte clientul cere comentarii însă nu știe că cititorul nu va comenta ever la reclamă pe blog). Nu le marchez cu (P), nu am făcut asta niciodată, însă am făcut o categorie intitulată Advertoriale și mi se pare ok așa.

  3. Am scris advertoriale și voi mai scrie. Fără pic de rușine, țin să precizez acste lucru. Mai public și advertoriale primite de la advertiseri, la care contribuția mea se mărginește la adăugarea de diacritice și corectarea greșelilor gramaticale. Cum am primit bobârnace fiindcă un astfel de advertorial conținea greșeli legate de produsele prezentate, m-am văzut obligat să menționez că acel material e primit de la advertiser.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !