Faptul ca mananc mici este un lucru deja cunoscut. Toata lumea imi stie pasiunea pentru mici. In multe situatii, daca e sa aleg intre mici si altceva, in 90% din cazuri ale sa mananc mici. Cu toate acestea, pana acum nu am scris niciun articol special dedicat acestei frumoase retete.
Incep cu legenda micilor. Citisem mai demult cum ca micul ar fi aparut prima oara undeva pe strada Smardan (cica bodega ar exista si acum). Asta desi alta legenda duce micul pe strada Covaci, in localul numit La Iordache. Ambele legende sunt insa asemanatoare: cica nu mai era matz de oaie pentru carnati, asa ca bucatarul, la cererea clientilor (sau unui client, difera versiunile) a pus carnatul direct pe gratar. Clientii ar fi exclamat CE CARNAT MITITEL. Iar seara urmatoare ar fi cerut VREM CARNATI FARA MATZ. Asa o fi.
Sa revenim in zilele noastre. Si sa vedem ce se intampla acum cu acesti mici. Pai, in teorie, fiecare carciuma ar trebui sa aiba reteta proprie. Farmecul micilor asta ar trebui sa fie. Doua carciumi, una langa alta, ar trebui sa aiba alta reteta de mici. Din pacate, din ce in ce mai multe crasme iau mititeii la casoleta, din hyper ori super-marketuri (cei mai buni si celebri sunt la Selgros, dar cica erau mici buni si la Angst). Din acest motiv peste 50% din mici sunt cam la fel. E adevarat, ca ei sunt diferiti in functie si de cum sunt facuti. Unele crasme, mai „amarate”, fac mici pe aragaz. Ceea ce mi se pare ciudat si rusinos.
Partea interesanta este asocierea micului cu muncitorimea. Parca nu chiar la fel de pronuntat ca shaorma, dar a manca mici are din ce in ce mai mult o conotatie negativa. Am auzit personal cateva persoane stramband din nas cand aud ca-mi plac micii. „Ca salahorii”, completeaza ei scarbiti.
Si totusi in Bucuresti sunt 2 locuri (localuri) unde a manca mici e COOL: La Cocosatu’ si Caru’ cu bere. Ma rog, cool poate e un cuvant gresit. E elitist, pentru ca mananca multa lume de peste 40-50 de ani. Oricum, acolo uneori ti-e rusine sa intri imbracat in tricou. Parca-s prea multe cravate prin jur.
La munte sau la mare, eticheta e clara: mici=cocalari. Nu conteaza ca ti-e foame, nu conteaza ce meserie ai. CUM ITI PERMITI SA MANANCI MICI? Rusine sa-ti fie.
Iar aceasta adversitate este izvorata si din cateva ziceri si legende. Unele sunt adevarate, unele nu. Asadar:
1. Adversarii carnii de oaie nu mananca mici pentru ca sunt cu carne de oaie. In mod insa uimitor, adversarii carnii de porc au impresia ca e si porc. Cica au auzit ei ca pun porc, grasime de porc, sa iasa mai buni. Iar ei, „neporcosi”, refuza sa manance asa ceva. Si nu e vorba doar de musulmani, care au motive religioase sa refuze porcul. E vorba si de pitiponci (masculi ori femele), care considera ca porcul ingrasa.
2. Te balonezi daca mananci. E un adevar, cica ei contin bicarbonat. Dar nu te baloneaza atat de mult incat sa-i refuzi din start. Cica un mic face mai putin ca un pahar de cola. Dar e COOL sa bei Cola, nu poti refuza asta. Cum ai putea refuza un pahar de cola cu gheata, cand toti amicii tai beau asta?
3. In mici se baga toate resturile. Unii zic ca e legenda, altii insa mi-au confirmat. Imi povestea cineva despre gagica-sa. Cica lucrase la o terasa la mare. Si seful i-a reprosat cand a vazut-o ca arunca la gunoi carnea ramasa la clienti. PAI CE SA FAC CU EA? La care seful ar fi zis: PAI SI NU VREI SA SERVIM SI MICI? Cica baga ce ramane de la fiecare, baga apoi carne buna (proportiile variaza), si acolo in amestec nu ar mai conta. Nu se simt. Baga apoi condimente si gata. Nu stiu cat de raspandita e aceasta practica, dar eu am auzit-o de la un fost coleg si-l cred. Oare doar la mare se intampla asta?
Cu toate astea, pui mancarea de la X din farfurie la tine. X a taiat cu cutitul ori a lasat acolo o bucata intreaga. Ce ti s-ar putea intampla? Ok, nu e recomandabil, dar nu e chiar dezastru. Unii zic ca prefera un mic in dauna unui hamburger, de unde ar fi luat el.
4. Unii zic, ca si continuare la punctul anterior, ca micii ar contine carne aproape expirata. Cica supermarketurile si hypermarketurile duc carnea la facut mici cu 2-3 zile inainte de expirare. Nu neg, nu confirm, e doar un mit. Din pacate, nu a reusit nimeni sa-l INFIRME.
5. Un adevar: mici iti fac gura urat mirositoare. Pe langa faptul ca-ti vin gaze pe gat (pe romaneste: ragai), mai e si problema mirosului, in majoritatea cazurilor fiind de usturoi. Care, datorita gazelor de care am pomenit anterior, nu iese in urma unui banal spalat pe dinti. Cineva-mi zicea ca mai usor scoti mirosul de Shaorma din gura decat pe cel de mici.
IN incheiere, inca 2 chestii:
1. De obicei, cand merg la un restaurant, ma gandesc sa testez micii. Ma, ce mici or avea astia? In multe privinte ei sunt un etalon. Si ca pret, si ca si calitate. Am avut surpriza sa mananc mici buni in bombe (dar bombe din alea de ti-e teama sa intri in ele, probabil erau luati din hypermarketuri), si invers, sa mananc niste mici prosti in localuri scumpe.
2. Articolul este pentru un concurs Blogalinitiative, organizat de http://www.restaurantparadis.ro/ (link facebook: https://www.facebook.com/restaurantparadis ). Bafta tuturor in concurs!
Salutari MICI tuturor!
ps: Am uitat sa vorbesc despre MECA MICILOR – DEDULESTI. Pe vremuri erau mici extraordinari acolo. Acum sunt cam slabuti, desi prin traditie, nu pot trece p-acolo fara sa opresc. Insa exista alt local, la Cerbu, 17km de Pitesti (drumul Slatina-Pitesti), unde au niste mici imensi. Si mie-mi par mai buni ca la dedulesti. Va invit sa-i degustati, pentru ca NICI NU STITI CE PIERDETI!
E foarte faină acestă istorie a micilor! Eu credeam că produsul izvorăşte de undeva din zona rurală, nu de la cârciumă/ restaurant. Nici de Selgros nu ştiam că vând mici buni. Cei mai buni pe care i-am mâncat eu (din comerţ) sunt cei de la caserolă, de la Kaufland. Dar, pentru că mănânci acest produs cu atâta pasiune, am încredere şi voi încerca şi la Selgros.
Legende sunt cât cuprinde… şi nu doar pentru micii din supermarket, ci cred că pentru absolut orice aliment ce se poate vinde. Că toacă sau nu carnea rămasă, eu sper să nu fie adevărat. Cel puţin la localuri respectabile, sunt 95% sigur că aşa ceva nu se întâmplă! Aşa nu-mi poate garanta cineva că pâinea pe care o mănanc e sănătoasă ori că salamul afumat este ceea ce pretinde a fi…
La Deduleşti am oprit şi eu de multe ori! Pe lângă faptul că micii sunt foarte mari, costă şi destul de puţin (parcă 2 lei bucata). Te poţi sătura chiar şi cu unul! Hai, doi pentru cei cu poftă de mâncare!
Felicitări pentru articol! Sper să reuşeşti să câştigi! Multă baftă în concurs!
Cerbu este varianta reloaded de la Albota. Acolo sunt mici ca lumea. A propos de legende, cica inainte pilotii de avion din epoca interbelica stiau ca au ajuns deasupra bucurestiului din cauza mirosului si fumului de mici. Spor!
@Radu Stefan: la dedulesti cam 3 mici merg.
@Natural: de legenda asta chiar nu stiam. MErsi de semnalare.
Legat de Albota/Cerbu, am impresia ca e aceeasi „firma mama” 🙂
Nu am citit decât primul paragraf (promit că mâine citesc tot) și mi-am amintit primele scene, de la restaurantul Robinson, în care te-am cunoscut.
„Cât de mari sunt micii?”
Pai da. Micii erau indeajuns de mari 😉
Daca vrei mici buni, ti-as recomanda sa te duci in Berceni, Sectorul 4, la Carmangeria Solo Carn. Este pe undeva prin Drumul Gazarului, pe langa Presto Pizza. Au cei mai buni mici, exact cum erau acum 20 de ani ! Sunt naturali, fara porcarii bagate in ei, facuti dupa reteta traditionala, sunt multe produse traditionale la preturi normale, decat sa iei porcarii de mezeluri (resturi) sau carnati facuti din oase, mai bine cauti ce se face ca la carte si traditional !