Rusinea de a fi sarac!

Dupa articolul precedent, Rusinea de a fi bogat, urmeaza in mod logic Rusinea de a fi sarac. Evident, cele 2 articole trebui vazute impreuna, chiar daca in esenta ele sunt radical diferite.

Atunci cand oamenii vorbesc despre rusinea de a fi bogat, ei vorbesc despre ideea de a nu te mandri cu ce ai. De a te multumi cu ce ai, fara sa te falesti cu asta. Rusinea de a fi sarac este cumva contrariul: este nevoia de a fi superior, aici bogatia sau saracia fiind un indicator. Unul zica-se obiectiv, de necontestat. Inca de cand am scris articolul link-uit in acest paragraf am promis ca voi scrie ACEST articol. Iata ca in sfarsit i-a venit timpul.

Asadar, de unde provine rusinea de a fi sarac? Pai, lucrurile stau cam asa: esti sarac fie pentru ca esti lenes, fie pentru ca esti prost. Prostia aia poate fi una in intelesul clasic al cuvantului (nu te duce capul) ori se poate traduce prin fraier (accepti un salariu de nimic, nu vrei sa iti cauti ceva mai bun si alte asemenea). Lenes inseamna fie ca nu vrei sa muncesti deloc, fie ca nu vrei sa muncesti mai mult (sa tragi mai tare ori sa-ti iei un job mai solicitant), fie ca nu vrei sa pleci din localitatea ta mica si lipsita de perspective. Comoditatea este tot un fel de lene.

Cei care invoca rusinea de a fi sarac se dau pe ei drept exemplu. Uite cate am reusit eu, parintii nu mi-au oferit mare lucru, tot ce am reusit a fost pe spatele meu, am muncit de m-am spetit si alte asemenea discursuri.

Evident, discursul continua cu MOMENTUL in care au intrat acei oameni in campul muncii. S-a ajuns la situatia in care un student fara job este considerat lenes, lepra si alte asemenea. X a reusit nu doar pentru ca munceste mult, ci si pentru ca s-a angajat de la 18 ani ori chiar mai devreme. Asa trebuie sa faci si tu, evident!

Rusinea de a fi sarac are si cateva consecinte absolut firesti in ochii celor care o invoca:

• Nu ai dreptul sa te exprimi in anumite probleme sociale si politice. Esti sarac, deci esti prost, deci trebuie sa taci.
• Daca esti sarac inseamna ca traiesti pe spinarea celor care muncesc. Deci din cauza ta merg lucrurile prost in aceasta tara (si in aceasta lume).
• Daca esti sarac nu contribui la cresterea consumului, deci nu contribui la cresterea economica, deci in mod evident din cauza ta economia merge prost.
• Daca esti sarac te imbraci prost, te imbraci naspa, si esti un exemplu negativ pentru ceilalti.
• Daca esti sarac MIROSI URAT! Sper ca va amintiti celebrul clip de la B1tv cu Giovanni Becali spunandu-i asta jurnalistului Cartianu. De acolo a pornit, de fapt, ideea, rusinea asta. „Ramai sarac asa cum esti!”

As putea continua la nesfarsit cu chestiile astea, insa m-as repeta.

In final, trebuie sa explic de ce trebuie vazute impreuna cele 2 articole. Lucrurile sunt aparent simple: acestea sunt cele 2 extreme. Unii considera ca nu trebuie sa te lauzi cu bogatia, ca nu trebuie sa stie nimeni ca esti bogat, in timp ce altii considera ca saracia este o rusine, iar cei care sunt saraci sunt din vina lor. Eu nu sunt de acord cu cele 2 extreme, adevarul este undeva la mijloc. Doar ca, dintre cele 2 rele, o prefer pe a doua, ii prefer pe cei care vorbesc despre rusinea de a fi sarac. Au mai multa logica decat ceilalti.

Acum este randul vostru sa-mi spuneti despre Rusinea de a fi sarac. Ce parere aveti despre aceasta mentalitate si cum o combateti. Ori poate, dimpotriva, sunteti de acord cu ea, drept urmare va trebui sa ne spuneti de ce o incurajati, de ce o promovati.

ps: Sunt unii oameni atat de bipolari incat vorbesc si despre Rusinea de a fi sarac, dar considera rusinos si sa te lauzi cu bogatia. Altfel spus: daca esti sarac ar trebui sa-ti fie rusine, dar daca esti bogat nu ar trebui sa te lauzi. Un fel de Viata e frumoasa, dar merita traita.