Povestea protestelor din aceste zile o stiti: Guvernul a propus parlamentului o mizerie de lege iar oamenii au iesit in strada. Unii au iesit din cauza incalcarilor democratice, altii au iesit ca sunt iubitori de natura…. Nu despre asta voi scrie (despre Rosia Montana puteti citi pe blogurile mele urmatoarele articole: 1 2 3). Eu acum voi discuta despre ideea in sine: Romania in strada.
Si voi incepe cu un pic de istorie: imediat dupa 1990 iesitul in strada devenise litera de lege. Nu conta de ce iesi si impotriva cui, important era sa iesi in strada. Studentii sunt cei mai celebri protestatari, dar nu doar ei au iesit in strada. In perioada 96-2000 iarasi am avut proteste si greve: cateva mineriade plus cea mai mare greva a profesorilor din istoria tarii (cateva saptamani bune in care nu s-a studiat deloc, riscul de a fi inghetat anul scolar era foarte mare).
Dupa 2000 lucrurile s-au mai calmat: Iliescu si PSD au revenit la putere cu ganduri de liniste si pace. Au facut pace pana si cu regele (pe care l-au invitat in tara). Nu stiu daca sindicalistii au fost mituiti sau amenintati, insa unii asa spun. Sunt insa alte 2 adevaruri: economic stateam din ce in ce mai bine si, in plus, romanii parca obosisera sa mai iasa in strada.
Iar politic parea ca este un pact intre partide: nu indemnati la greva. Daca ajungeti voi la putere n-o sa va convina anarhia (sau ma rog, aparenta anarhie). Asa ca oricat de violent era discursul, nimeni nu cerea greva ori iesirea in strada. Singurele „iesiri” in strada erau mitingurile electorale, si alea mult mai pasnice fata de cele din anii 90. Iar singurii care pareau „altfel” erau extremistii sau cei catalogati astfel.
Toata perioada de acalmie a durat pana in 2012. Deodata, romanii au facut ceva ce aveam impresia ca nu mai stiu sa faca: au iesit in strada (dau spre lectura articolul meu de anul trecut). Ca prin minune, puterea care pana atunci parea de neclintit, a picat. Si a picat, atentie, INAINTE de alegeri.
Acum, tot dintr-o scanteie aparent neimportanta (Atunci Rayed Arafat, acum Rosia Montana), oamenii ies iarasi in strada. Se pare ca au prins gustul. Sa va zic impotriva cui se protesteaza acolo in Piata (astept sa ma contraziceti ori sa ma completati):
– contra EXPLOATARII aurului de la Rosia Montana (ecologistii);
– contra LEGII date spre aprobare Parlamentului (oameni care altfel ar fi de acord cu exploatarea, dar considera legea aia nedemocratica);
– contra IDEII ca strainii sa ne ia aurul („nu ne vindem tara”);
– contra guvernului;
– contra CAPITALISMULUI;
(sursa foto, de citit si acest articol)
– contra televiziunilor (si aici e un cerc vicios: protestand impotriva lor ele vor boicota protestul tau, deci tu iesi in dezavantaj; oare sintagma NIMENI N-A CASTIGAT NICIODATA UN RAZBOI IMPOTRIVA PRESEI este spusa degeaba?);
– contra politicienilor (DIN TOATE partidele).
Momentan sunt 20 de mii in total (sunt oare mai multi? astept si aici sa fiu contrazis), adica in toate orasele in care se protesteaza. Teoretic nu este periculos ca 20 de mii de oameni, dintr-un total de 18 milioane, sunt in strada. Practic insa, daca acestia vor ramane acolo in strada zile, saptamani ori luni, s-ar putea sa nu mai fie asa de bine. Poate aparea oricand o alta scanteie (o alta lege tembela ori cine stie ce nemultumire la adresa guvernului) care sa scoata si alti oameni in strada. Numarul oamenilor poate creste. SI atentie: momentan sunt proteste insa nu este nicio greva. Daca niste oameni se vor trezi sa faca greva? De exemplu, STUDENTII. De rau pentru cei de la putere zic.
Acum, este bine ca se iese in strada? Unii zic ca nu, ca democratia inseamna exprimarea opiniei din 4 in 4 ani si ca riscul de a se ajunge la anarhie este mare. Se invoca faptul ca deciziile unui guvern nu sunt tot timpul populare, iar daca sunt oameni in strada riscul unor masuri populiste, dar negative pe termen lung, este mare.
Din punctul MEU de vedere insa este de bine. Atat protestele, cat si greva, sunt instrumente democratice. In 2012 s-a dovedit ca desi in strada nu erau foarte multi oameni (maxim 100 de mii per total, in toate orasele), in fapt populatia era de acord cu protestele. Iar alegerile democratice, din vara si din toamna, au confirmat pe deplin acest lucru.
Problemele legate de Rosia Montana le las deoparte. Am scris si voi mai scrie despre. Rezum in 2 cuvinte: vreau sa se exploateze aurul de acolo, dar de catre stat, nu de catre canadieni (o opinie identica am vazut la Pitici Gratis). Ideea este insa alta: avem din nou Romania in strada. Si trebuie sa (re)discutam politica din acest punct de vedere. Politicienii nu se mai tem ca peste 4 ani vor fi dati jos de la guvernare, ci se tem ca vin protestatarii peste ei. Frica nu mai este intr-un viitor foarte indepartat, ci este intr-un viitor cat se poate de apropiat.
Salutari ROMANESTI tuturor!
ps: Romania in strada, 2012. Mai multe site-uri si televiziuni spuneau ca in Piata Universitatii sunt … protestanti (eu am gasit la Kanal D, dar atunci vazusem la Realitatea). Am voie sa ma duc sa protestez impotriva prostiei ziaristilor?
In Apuseni există alternative. 6-8 spetembrie ediția a IX-a a Târgului Național de Turism Rural la Albac, aflat la o aruncătură de băț de Roșia Montană!