Restaurantul IDEAL este cel ultra-tehnologizat

Sa stabilim din start: merg des la restaurant, dar n-am fost niciodata de partea cealalta a baricadei. Voi vorbi, deci, despre restaurantul ideal pentru client. Am o unica perspectiva, cea de consumator. E drept, unul care merge mult si des la restaurante, atat la cele bune, cat si la cele … ieftine. Merg atat la restaurante clasice, cu mancare normala, cat si la fast-food-uri. Nu sunt, deci nici foarte pretentios, dar am cateva dorinte, cateva pretentii. Deloc exagerate, zic eu.

In continuare, deci, imi voi imagina un restaurant ideal ultra-tehnologizat, cu chestii deloc nerealiste, dar inca neimplementate nicaieri. Sau neintalnite de mine nicaieri. Sa incepem, insa, cu contextualizarea. Sa vedem exact ce-mi place si ce nu la o carciuma.

Intai si intai, dispretuiesc profund restaurantele unde nu pot plati cu cardul. Cumva, am ajuns la concluzia ca gasesc mai degraba un pos restaurant (hai sa le denumim asa) in provincie, in special in zonele turistice, decat in Bucuresti. Intalnim o tona de restaurante bucurestene fara POS, lucru socant pentru mine. Suntem, totusi, in 2018. Sa nu mai zic de restaurantele cu POS nefunctional.

In al doilea rand, servirea oscileaza intre doua extreme: fie chelneri care nu te viziteaza aproape deloc, dupa care trebuie sa strigi (si, oricum, chiar si dupa ce strigi vin foarte greu; e absurd sa-ti vina o bere in jumatate de ora, caci nu vorbim despre ceva ce trebuie PREPARAT), fie chelneri foarte enervanti, insistenti, care te intreaba din 5 in 5 minute daca mai vrei ceva. Serios, nu-mi surade ideea de a ateriza chelnerul la cateva secunde dupa ce am terminat de mancat, mai ales daca la masa mai mananca altii. Si chestiile astea nu depind de cat de scump e restaurantul: am asteptat 1 ora dupa o bere la unul de fite si am fost asaltat de 3 chelneri la o carciuma de cartier. Vorbesc serios.

In al treilea rand, desi este de inteles, omeneste, m-am lovit deseori de una din urmatoarele situatii: fie voiam sa platesc o parte cu cardul, o parte cash, fie voiam sa sparg nota in mai multe (caci eram persoane foarte diferite la masa), fie voiam sa fim anuntati cand am depasit o suma (lucru care NU s-a intamplat).

In al patrulea rand, si ultimul, mi-as dori sa se poata face o mica diferentiere intre clienti vizavi de PRIORITATEA comenzii. Va dau un exemplu din online (ca la asta cica ma pricep): la TOATE firmele de hosting (avand mai multe bloguri, am mai multe firme cu care lucrez), atunci cand generez un tichet, selectez departamentul (comercial sau tehnic) si aleg PRIORITATEA. Daca am blogul cazut e ceva urgent, daca doar intreb de ce merge greu site-ul e prioritate normala, daca intreb cum sa migrez alte articole de pe un blog mai vechi, prioritatea este scazuta. Vorbind despre departamentul tehnic, bineinteles. Daca vorbim de cel comercial, daca maine-mi expira gazduirea si pun o intrebare legata de reinnoire, prioritatea e ridicata; daca intreb despre extinderea pachetului, caci mai vreau inca un blog, prioritatea e normala; daca vreau pur si simplu sa intreb de reinnoire, despre o alta oferta, in conditiile in care imi expira peste 3 luni, prioritatea este scazuta. De ce sa nu fie la fel si la restaurant? Uneori aterizez la un restaurant si zic din start: vreau sa termin in 40 de minute, ca trebuie sa plec. Am patit asta in Cluj, cand voiam sa prind filme la TIFF. Unii chelneri imi intelegeau graba, altii nu.

Si acum sa vedem restaurantul ideal si a lui aplicatie. Caci da, am zis de la inceput: vreau ceva ultra-tehnologizat. Deci totul este pe baza unei aplicatii. Care aplicatie vreau sa cuprinda multe…

… Vreau sa ma asez la masa, sa ma uit in liniste cu prietenii de la masa pe meniu, sa scriu exact ce vreau/vrem si chelnerul sa vina sa ne ia comanda.

… Chelnerul vrea sa vina doar cand il chem eu. Nici sa stau fara bere juma de ora, dar nici sa fiu intrebat din 5 in 5 minute daca mai vreau ceva. Poate am o discutie importanta cu cineva si CHIAR nu vreau sa fiu deranjat. Chiar nu.

… Vreau sa pot interactiona direct cu bucatarul ori cu cineva din bucatarie prin intermediul acestei aplicatii. Vreau sa stiu cat de picanta e mancarea, cata sare e pusa in ea si alte detalii pentru mine importante. Nu e nimic mai enervant decat sa il intreb ceva pe chelner, el sa spuna ca va intreba la bucatarie, apoi sa se intoarca fara sa fi intrebat nimic. Nu am pretentia sa vorbesc direct cu bucatarul, dar acolo, in bucatarie, ar putea fi un tip care sa se ocupe cu asta. „Clientul de la masa 5 intreaba daca e sarata ciorba, ar vrea sa fie mai putin sarata.”;„Clientul de la masa 7 ar vrea o pizza foarte iute.”;„Clientul de la masa 3 intreaba daca prajitura are ou, ca e alergic la ou” … Da, trebuie luate masuri impotriva abuzurilor, sa nu stea cineva efectiv pe chat cu bucatarul doar de plictiseala, insa la chestiuni punctuale, utile, s-ar putea raspunde.

… Vreau plata direct din aplicatie. Ca la UBER. Ca la TAXIFY. Mai nou, ca la Clever Taxi. Asta ar fi si in avantajul restaurantelor: ganditi-va ca restaurantul X accepta rezervari doar prin aplicatie. Daca e restaurant mic si rezervi doar prin aplicatie, TOTI clientii tai vor fi utilizatori ai aplicatiei. Drept urmare, nu va mai exista riscul sa plece cineva fara sa plateasca. Li se vor retrage banii automat din cont ori, daca nu, restaurantul va putea face ceva impotriva lor. Macar va avea habar cine sunt. Macar ii va bana, le va bloca accesul. Deci, cumva, va fi si in interesul lor.

… Vreau sa pot avea habar in fiecare moment cat este factura. Sa apara factura in timp real. Sa pot merge cu 150 de lei la mine, eu cu inca o persoana, sa stiu exact cat am de plata in fiecare moment. Aici, la acest punct, trebuie sa va povestesc doua experiente interesante, intense, avute de-a lungul vietii mele (scurte, ce-i drept).

Prima s-a petrecut la un restaurant din Bucuresti. Eram eu si o colega de facultate. Eram anul 1. Ne dusesem la o pizzerie. Nu prea aveam bani la noi niciunul. Singurele dileme erau cat costa sosurile si toppingurile. Eu am vrut musai un topping la pizza mea. Si am baut si 2 beri. Na, la pizza musai 2 beri: una inainte, una in timpul. Banii ne-au ajuns, doar ca a trebuit sa platim ultima parte in … monede. E drept, am lasat si bacsis vreo 2 lei, dar na, tot aiurea a fost. Caci lacomul de mine a vrut neaparat 2 beri (una nu era de ajuns) si un topping. Altfel, banii mai si ramaneau… „Vedeti sa nu pice banii” …

A doua chestie, cu acelasi final (aproape) fericit s-a petrecut la mare. Nu zic faza completa, care desi amuzanta, nu este relevanta aici. Spun doar ca multe restaurante au preturile la gramaj si nu la portie in cazul anumitor produse. In acel caz fusese vorba despre cascavalul pane. Drept urmare, calculul a fost gresit. Asa ca, desi eram la mare, la un restaurant cu lautari, am sfarsit prin a platit tot cu monede. Am zis aceeasi replica la final. Ca na, ala era adevarul.

… Vreau, de asemenea, sa pot sparge factura in cate facturi mai mici doresc. Daca suntem 3 oameni la masa, toti 3 logati pe aplicatie, sa ne putem imparti produsele si sa plateasca fiecare din contul lui. Eventual sa putem face fiecare separat comanda, de pe contul lui. Da, suntem toti 3 la masa numarul 5, dar fiecare consuma altceva.

… Vreau ca aplicatia sa-mi permita sa pot evalua fiecare produs in parte. Nu este restaurantul de nota 5 din 10, caci nota e irelevanta. Cascavalul pane, insa, poate fi de 8, micii de 7, pizza de 5, iar tigaia picanta de 9. Chestia asta ar fi utila si pentru responsabili, bucatari, chelneri, patroni, dar si pentru mine.

… Caci vreau ca aplicatia sa imi pastreze istoricul comenzilor. Sa stiu ca acum 1 an am mancat o pizza diavolo de nota 4, dar acum 6 luni am mancat o tigaie picanta de 9. E drept, chiar si aceeasi mancare se poate schimba, se poate modifica in timp. Dar as vrea sa stiu, pentru mine, un istoric al comenzilor dintr-o locatie.

Per total, vreau sa pot judeca un restaurant si dupa aplicatia proprie. O aplicatie e mai prietenoasa, alta e greoaie. La fel cum unii chelneri sunt mai amabili, altii sunt extrem de acri.

Da, unii zic ca ar fi de preferat o aplicatie unica, una pe care s-o poti folosi la mai multe (toate?) restaurantele. Un fel de Clever Taxi pentru restaurante (Clever e o aplicatie unde gasesti masini de la mai multe firme de taxi). Altii, insa, ar vrea ca fiecare restaurant sa aiba aplicatie proprie. Parerile sunt impartite. As zice ca farmecul este sa vezi aplicatii cat mai diverse, dar o aplicatie unificatoare, agregatoare, n-ar fi deloc un lucru de lepadat. Avand in vedere experientele cu taxiurile, prefer oricand un Clever Taxi in dauna aplicatiilor distincte ale firmelor. La restaurante, insa, astept sa ma lovesc de aceasta problema. Momentan, neintalnind inca vreun restaurant din asta hi-tech, nu ma pot pronunta.

Acum, la modul sincer, nu stiu ce aplicatii folosesc restaurantele. Vad ca ospatarul face marcaj mobil atunci cand ia comanda, dar mai mult decat atat nu stiu. Da, pot observa o diferenta: unii chelneri isi noteaza pe carnetel, altii tin minte (cum or putea nu stiu … ma rog, unii cica tin minte, dar incurca comanda), iar altii noteaza pe telefon sau pe un fel de pda. In cazul celor din urma, se poate observa cum chelnerul merge la fiecare masa si ia comanda, fara sa fie nevoit sa se duca de fiecare data la bar (caci acea comanda se duce automat catre bar si bucatarie).

Am auzit de Expressoft Technology cum ca ar fi cei mai buni in domeniu. Cei mai cunoscuti cel putin. Sincer va spun, insa, nu am intalnit restaurante cu aplicatie. Stiu ca aparuse o aplicatie, candva, care se lauda cu asta: poti comanda din aplicatie, chelnerul vinde direct cu comanda. Dar in afara de 2-3 articole pe bloguri, nu am intalnit efectiv astfel de restaurante. Am intalnit restaurante care au pe masa butoane prin care poti chema chelnerul. Dar atat.

Si, pentru ca tot vorbeam de ce-mi place si ce nu, sa stiti ca restaurantul ideal este cel tehnologizat chiar si daca se vrea vintage, cu un anumit specific istoric. Nu m-ar deranja sa mananc la un restaurant rustic si la final sa platesc din aplicatie, la fel cum nu m-ar deranja sa fac acest lucru nici la un restaurant medieval. Chiar asa, ideea de a manca doar cu mana, fara tacamuri, exact ca-n Evul Mediu, imi pare exagerata, absurda. Vreau sa mananc mancare de atunci, sa bag in mine ca porcul exact cum faceau ei, dar eu sunt imbracat ca-n 2018, am un telefon pe care-l mai butonez din cand in cand la masa si, Dumnezeule, daca tot s-au inventat tacamurile, sa le si folosesc. Zic.

Restaurantul ideal este inscris in competitia Super-Blog 2018. Il puteti ajuta sa castige un premiu lasand un comentariu, dandu-i un like, un share sau un (re)tweet. Ori, daca preferati, mai bine hraniti-l pe autorul acestui articol, lasand premiile in seama altora. Nu vor ramane premiile nedate, sa fiti convinsi. Desi, sincer va spun, articolul asta chiar e cel mai bun, desi e al dracului de lung (acum, fie vorba-ntre noi, cam la fel e si cu mesele la mine: unii mananca o salata in 10 minute, eu mananc 30 de minute incontinuu si tot mi-e foame 😀 ).