Razbunarea este despre a trai in trecut!

Razbunarea este despre a trai in trecut - Emil Calinescu 35 de ani

Nu stiu daca a scris cineva realmente serios despre razbunare. Adica, evident, sigur a scris cineva despre asta, dar nu stau sa caut, caci nu scriu un eseu stiintific ori vreun referat scolar. Nu dau definitia razbunarii, nu o analizez din perspectiva sociologica ori psihologica. Scriu, evident, cateva ganduri personale care s-ar putea dovedi utile unora.

Mie, de exemplu, peste cativa ani.

Asadar, imi recunosc vina, in trecut eram si eu asa. Nu zic ca m-am razbunat vreodata pe cineva, ca i-am facut rau si am savurat suferinta lui, insa aveam (in minte si in suflet) o intreaga lista de persoane antipatice. Stiam, dupa ani buni, de ce am ce am cu fiecare dintre ele. Ele, persoanele, caci evident nu vorbesc doar despre persoane de sex feminin.

Daca ma intrebai dupa 2 ani ori dupa 5 ani ce am cu persoana respectiva, iti dadeam cele mai neinsemnate amanunte. Parca imi doream sa spun cuiva chestiile alea. Parca ma bucuram ca sunt intrebat.

Ma rog, nu parca, ci sigur. Dar zic sa folosesc si eu niste figuri de stil. Ca na, intre timp am ajuns si scriitor. Am scris doar o povestioara, dar na, gandurile-s mai mari de atat.

Ideea e ca de la un moment incolo, habar n-am care a fost acel moment, cand s-a petrecut, nu a fost un eveniment anume care sa ma fi trezit, mi-am dat seama ca am mintea incarcata cu prea multe chestii inutile. As zice si sufletul, dar acolo nu resimteam acut problema.

Stiti voi, psihologic mintea este un burete care absoarbe foarte putina informatie noua. Mai ales ca na, nu mai sunt atat de tanar. Drept urmare, ca sa acumulez informatie noua, habar n-am cat de utila, trebuie sa renunt la o parte din cea actuala si, mai ales, sa fac in asa fel incat sa aleg ce informatie sa stochez.

De pilda, n-am putut retine niciodata numere de telefon. Nici nu mi-am propus, dar nici nu am avut vreodata mintea necesara. Stiti voi, unii retin mai usor cifre, altii retin cuvinte ori fraze intregi.

Cand ai prea multa informatie, trebuie sa renunti la ea. Nu e atat de usor ca la un calculator, sa stergi exact ce ai nevoie, dar unele lucruri le poti sterge. Poti stoarce buretele ala cumva, chiar daca operatiunea aia e destul de dubioasa.

Cumva, am ajuns exact cum credeam ca nu voi ajunge, exact ca oamenii pe care-i repudiam. De pilda, la 5 ani de la terminarea liceului nu intelegeam cum de unii fosti colegi nu-si mai aduc aminte toti profesorii din liceu. De scoala generala nu mai spun. Intre timp am facut si 2 facultati, asa ca si d-acolo am o tona de studenti si niscaiva profesori.

Mult timp informatiile in cauza mi s-au parut esentiale. Cum adica, sa trec pe strada pe langa un profesor si sa nu-mi aduc aminte ca l-am avut la catedra?

Eh, uite ca da. Este, dupa mine, cea mai sanatoasa atitudine. Ii retin pe cativa, pe cei care mi-au placut, care m-au influentat pozitiv, carora trebuie sa le multumesc, desi plecaciuni si pupat maini nu obisnuiesc sa practic, iar restul pot fi lesne uitati. Profesori si colegi deopotriva, evident.

Nu as fi scris acest articol daca nu as fi patit doua faze in decurs de cateva zile. Ma rog, una este, de fapt, o chestie citita intr-o carte.

Si cu ea voi incepe, caci ea mi-a reamintit si de cealalta faza. Asadar, imaginati-va ca o tanara se duce la o petrecere de revelion si se imbata. Ceva ce ati facut multi. Ce AM facut multi. Pentru ca faza se petrece inainte de epoca smart si chiar inainte de telefoanele mobile, sau, ma rog, cand ele erau la inceput, tipa este nevoita sa iasa in strada sa caute un taxi. Taxiurile in noaptea de revelion sunt o pasare rara. Asa sunt si acum, evident. Vede un taxi, nu mai sta pe ganduri si se arunca in el. Este intrebata daca o cheama cumva, insa ea este prea beata ca sa retina, zice da, zice adresa si gata. Ma rog, mai si vomita in taxi, ca asa a recunoscut-o soferul. Ideea e ca ajunge acasa, totul e ok. Ea a supravietuit. Insa dupa cateva zile afla ca, de fapt, acel taxi fusese chemat de o femeie gravida, care era singura acasa. Pentru ca ea trebuia sa nasca si nu avea timp sa mai astepte, s-a urcat la volan si … a facut accident. A murit si ea, si copilul.

Imaginati-va, deci, ce a fost in sufletul tatalui acelui copil, adica al nevestei lui. Voi, in locul lui, v-ati fi razbunat pe tanara care „a furat taxiul”? Fara sa va zic CUM, va spun doar ca NU se razbuna. Acum va dezvalui si cartea: Cadoul de Sebastian Fitzek (voi scrie despre ea pe CitestEmil maine).

Eh, citind aceste lucruri, mi-am amintit de o faza de acum cateva saptamani, sa fie vreo 2. O persoana cu care candva ma intelegeam bine, insa intre timp „ne-am racit” a inceput sa-mi reproseze, in postarea altcuiva (unde eram doar taguit) chestii de acum … 3 ani. Ma rog, 3 ani si ceva, aproape 4. Pentru ea erau proaspete, parca se petrecusera atunci. Si era evident ca simtea nevoia sa le spuna, ca abia astepta sa fie provocata. Sa scuipe tot.

Partea trista, pentru care-mi fac mea culpa, este ca eu nu eram departe de aceasta situatie. Cand o alta amica m-a intrebat care-i faza, am facut fix acelasi lucru. Ceea ce este gresit. Ceea ce regret.

Intre timp, insa, ca sa vedeti ca am progresat fata de acum 3-4-5 ani, mi-am dat seama ca sunt certat (ori evit) cateva persoane, fara sa mai stiu DE CE m-am certat cu ele. Ceea ce este PERFECT! Nu trebuie sa-mi incarc mintea cu prostii, cu nimicuri, insa trebuie sa tin minte pe cine sa evit. Caracterul unui om nu se schimba, insa am chestii mai importante de memorat.

E o expresie care-mi place la nebunie: iarta-ti dusmanii, dar tine-le minte numele. Fix asa.

Inchei spunand: daca un om a putut sa ierte un necunoscut care, indirect, i-a omorat sotia si copilul nenascut, inseamna ca putem sa iertam si noi pentru mult mai putin, nu? Sa iertam inseamna, in cazul meu, sa ignoram. De razbunat exclus.

Fara sa va lamuresc prea bine cum e cu razbunarea, va intreb: faptul ca gandesc altfel e o dovada a maturizarii mele? Serios intreb. As tinde sa zic da, insa multe persoane mult mai in varsta si mai mature psihologic decat mine gandesc diferit in aceasta privinta.

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !